M-am trezit de 2 ore

…si hai sa va povestesc cum mi le-am petrecut. Si tin sa le multumesc amuzantilor, pentru ca m-au facut sa resimt pofta sa scriu pe blogul asta ca nu m-a mai amuzat de mult ceva atat de tare. Sunteti tari, pe bune.

Luati si-o piesa, voi astia vechii, ca stiti ca mie-mi place atitudinea asta de mor ca m-ati vazut cum am crescut:

Fac o paranteza intai ca sa intelegeti contextul. Vineri concert al unui artist care mie-mi place foarte mult. Organizat de fostul, ala de m-a facut pe mine sa scot toata rautatea feminina din mine ca sa-i frec viata. Asa, de amuzament. Si daca tot sunt pe-acolo pun si un umar la hip hop si la altele, ca asta-i scopul prim, de fapt. Asaaaaa. Deci fostul imi daduse interdictie dupa ce am fost la a 3-a semifinala si i-am dat moral maxim de le-a rabufnit tensiunea interioara ca popcornul si s-au certat ca pizdele pe net. Yeah, it was me there, dar cum zice Neli, „nu e un caz O.S” (bitch, pentru O.S. esti un caz de cand a luat contact prima oara cu tine, ca asa-s eu, mama ranitilor si fac psihoterapie moka cu oamenii). In fine, am reusit sa intru, ca doar nu-i concertul lui ma-sa, dar inainte m-am amuzat putin pe Fb cu un nene care a venit sa-mi zica „vii la x? sa sugi pla la tot phh”. Io am fost, dar n-a venit nimeni sa aiba atata tupeu ca pe net. Si ptr ca stiam asta m-am amuzat inainte pe net, facand public un status de genul „Ia uite cat de pizde-s astia”. Distractie, Hangover, fun – eu m-am simtit a dracului de bine ca nu mai iesisem de vreo 2 saptamani din casa, d-astea de le face omul intr-un club, rahat. Am plecat acasa, chill, am descoperit oameni faini, a fost o seara reusita.

Si ma trezesc eu acum 2 ore. Si vad ca una care ma acuza ieri ca m-am dat la barbatul ei mi-a raspuns. Deci stai asa sa conturez mai bine imaginea ca sa o prinzi in tot amuzamentul ei.

Eu oi fi flirtat sau nu cu unul, nu conteaza daca da sau nu, ca vorbim generic, asa. Deci una se da la unul si ala fuge ca pizda la femeie sa-i spuna si aia vine si se bate pe net. =)))) Cum ar fi, nici femeile nu se mai paruie intre ele se bat online acum. Hahaha, si cand te gandesti ca am avut un personaj intreg inspirat din amante. Pai murea dracului de plictiseala personajul ala, in vremurile astea.

Nu, n-am flirtat, ca mi s-a pus pata pe un nou prieten imaginar care ma enerveaza maxim si stiti ca eu cand ma enervez nu ma las pana nu-i ca mine. Si da, mi s-a pus pata, ma concentrez pe el. Mai flirtez cat sa ma incarc cu energie ca sa il vrajesc pe el. Ca Beyonce-n videoclipuri pentru Jay-z, ca ala-i basmul care-mi place mie. Si-mi place flacaul maxim, recunosc. Mult, periculos de mult si cu mindfuck-uri si cu invatat de la el si cu ma ajuta sa cresc si ce mai, sunt incantata de my new pussycat. Dar despre cum ma indragostesc eu aici in alt articol. 😀 Deci n-am flirtat decat asa, de fun. Oricum eu flirtez intr-un stil aparte mai greu de observat. Dar m-am obisnuit cu interpretarea asta proasta. Cand eu aplic cochetarie, amabilitate, caldura sufleteasca, fac ei ce fac si tot ajung la logica ca tre` sa fie ceva sexual acolo. Oameni… E de la privirea aia cu dublu sens, ca sa vad ce-are ala in cap, de care va tot spuneam eu.

Si desigur ca a venit si Mallone pe acolo, ca asta sta de paza de cate ori are ocazia sa spuna ceva contra mea. Adica, io ma astept ca omul sa aiba vreo poza de-a mea pe undeva si sa dea la tinta, ca prin filme, asa obsedat e sa ma urmareasca sa vada pe unde ma injura lumea. :))))) E fun, desi legea ar spune ca e periculos si mi-ar da si ceva daune. :))) Dar hey, am propriul meu hater personal, ca Eminem, asa, ceva trebuie sa fi facut eu bine. Bine, al meu e mai slab ca Eminem, dar aia e, nici Romania nu-i America. :))

Asa. Si pana la urma m-am plictisit sa-i las sa se desfasoare si am accelerat putin „viteza” sirului logic. Mi-am pierdut rabdarea odata cu varsta si cu tot felul de oameni asa, urmariti cand se desfasoara in toata splendoarea lor. E o prostie generala in socialul asta. Si nu ca-s oamenii prosti, doar le place sa faca pe prostii. Sunt multi isteti – gagica asta nu parea chiar proasta, chiar deloc. Dar niste reactie de mahalagioaica si niste lipsa de educatie sociala si bun simt de stai, asa, ca prostul si te uiti: „cois, asta chiar vine sa se certe cu mine ca i-a zis barba-su` ca m-am dat la el?” Probabil si cu un „tu esti cea mai superba dintre femei, aia e doar {introdu termen care sa-l faca pe el sa se simta mai barbat, pe ea mai femeie si pe tine mai proasta}, ca asa functioneaza cliseul asta. Pai bro, asta e reactie de pizda d-aia din filmele siropoase, te-a dresat femeia sa te comporti ca printul din povesti promovat de Hollywood. Da` fuq. Si aia. Cata rautate sa ai sa vii sa faci circ public, ca, pana la urma, eu sunt persoana publica, ca ti s-a dat o femeie la barba-tu`? Care erau aia de la otv care faceau asta? Salam? Cacat. Uite cum s-au simtit ei destepti si s-au facut de cacat printr-un singur comentariu. Dar nu, ei au sa considere ca ei sunt superiori, ca-s mai rai de gura mai tate, asa, si eu a sa ma amuz de cum li se umfla artificial ego-ul cu un ochi si cu celalalt am sa plang ca „sa-mi bag piciorul, ce urat evolueaza societatea si unde pnm duce asta”, ca am juma` de animal in mine si juma` de om, ca sagetatorul. Si sper ca ai prins imaginea, ca mi-ar placea tare mult sa gasesc oameni care nu citesc mot-a-mot, ci si printre randuri. Altfel micul scriitor din mine isi smulge cate o pana din aripi de cate ori cineva citeste si nu intelege. Si-o pisicuta dragalasa moare! Cititi, dracului, cum trebuie, ca d-aia scrie lumea, ca sa fie inteleasa. 🙂 Si cat sa te tot doara la basca ca lumea nu mai stie asta?

Stii ce fac eu in cazurile astea? Ii zic flacaului daca-mi place sau nu si o luam acasa sau nu. Ca asa fac oamenii mari, misto si siguri pe ei. Se bucura de placeri si merg impreuna pe drum. O femeie nu reprezinta o amenintare, pentru ca ei sunt doi prieteni impreuna. Siguranta de cuplu, ceva ce multi n-au sa simta niciodata.

Si asta e un alt subiect. Deci, ca sa fac rezumat: in 2 ore am scos ultima taranca dintr-o femeie, am gasit subiect pe care sa filozofez si am scris, naibii, in sfarsit pe blog. Fara sa scriu doar si doar ptr mine, cum faceam in ultima perioada. Ce pot sa zic, imi iubesc viata. E interesanta maxim, e misto, e cu indragosteala, cu provocari, cu jocuri d-astea de mindfuck, cu muzica frumoasa si proiecte interesante, cu arta, cu coafura noua, cu calatorii multe si e asa misto ca nu-mi vine sa cred. Munca e up, up, up, linistea e liniste, flacaul mi-e pe plac si a venit si primavara. Ma, ce dracului pot sa spun. Sa fii bad bitch-ul din viata ta nu e deloc atat de rau pe cat ziceau toti. :))

Cine sunt 2

Aici o sa facem o colectie de tipologii comune si am sa imi rezerv dreptul sa fac si eu una de tipologii personale, ca sa extrag esenta. Il am pe Alex langa mine, care imi e opus. Singurele 2 puncte in care ne asemanam sunt zodia si aceeasi idee, cu perspective diferite si egale ca intensitate.

 

Sagetatorul este cea de-a 9-a zodie. Este un semn yang (masculin), un semn mobil, un semn de foc, facand parte din triada de foc a zodiacului (Berbec, Leu, Sagetator). Are ca guvernatori pe Jupiter (1, 2)(principal) si Neptun (secundar, prin exaltare) (1).

Simbolismul centaurului se refera la dualitatea profunda a naturii umane, la pendularea aproape continua a oamenilor intre sfera instinctelor primare, a bestialitatii, a fortei vitale dezlantuite, in care domina instinctul de conservare si dreptul celui mai puternic, si sfera spirituala, a elevarii si meditatiei profunde, in care omul se lasa condus de iubire, sete de cunoastere, aspiratie spirituala, ce il conduc spre integrarea in Divin. = ne asemenam. Se si aplica pe formula mea.

––-

Alaturi de centaur, si calul este un animal corelat simbolic cu zodia Sagetatorului. Asocierea dintre om si cal genereaza calaretul sau cavalerul, al carui simbolism e partial similar cu cel al centaurului. Cavalerul poate fi, pe de o parte, un razboinic dur, agresiv, distrugator, ce trece totul „prin foc si sabie”; pe de alta parte, cavalerul se poate pune in slujba celor mai inalte, celor mai nobile idealuri, devenind o forta exclusiv pozitiva, chiar daca este obligat sa se angreneze in confruntari violente (pentru a elimina fortele malefice). Personajul lui Don Quijote din La Mancha, creat de Miguel Cervantes, are importante conotatii ezoterice. Desi pare o fiinta rupta de realitate, iluzionata, inadaptata, ridicola, Don Quijote, prin activitatea sa de cavaler ratacitor, realizeaza o TRANSFIGURARE a realitatii inconjuratoare, producand o innobilare si o sacralizare a acesteia; se creaza astfel premisele ca lumea aceasta fizica, terestra sa devina o Imparatie a Cerurilor sau un Nou Ierusalim materializat (Isus arata, dealtfel, in Evanghelii potentialitatea naturii noastre divine, cand afirma: „Imparatia Cerurilor se afla in voi„). Cunoaste-te pe tine insuti scrie la intrarea in templu. Introspectie psihoteraputica, cica. Autohipnoza, Meditatie… Orice inseamna transa creativa la unde alpha. 

Concluzie:

––-

Aspectele elevate, cu importante conotatii ezoterice, ale cavaleriei sunt exprimate de toate legendele medievale ce fac parte din ciclul Mesei Rotunde si Regelui Arthur. Unul dintre obiectivele fundamentale ale acestor cavaleri ai Mesei Rotunde il reprezinta gasirea Sfantului Graal, tema esentiala in ezoterismul occidental. Simbolismul cupei se intinde in masonerie, religii, social, tot. Este reprezentat ca un V, simbol care apare prin absolut toate religiile, stiintele, etc. Este triada. Simbolul masculin este un A. Suprapuse in echilibru, recreeaza intentia. 

–

In viziunea orientala si occidentala deopotriva, Swadhisthana, chakra sacra, este asociata cu zodia Sagetatorului. Swadhisthana este pozitionata intre buric si osul pubian. Swadhisthana este raspunzatoare de activitatea sistemului limfatic, a glandelor sexuale, dar si a hormonilor. Atunci cand este in armonie, Swadhisthana aduce Sagetatorului erotism, senzualitate, stimulare sexuala, dar si imaginatie creatoare. Swadhisthana aduce totodata si inclinatie catre ezoterism si latura mistica a vietii, inteligenta sclipitoare, uneori chiar genialitate. Atunci cand e in dezarmonie, Swadhisthana il predispune pe Sagetator spre excese, dezamagire, ingamfare, decizii gresite, fantezism. In dezarmonie, Swadhisthana poate rezulta si in confuzie mintala si ideatica.

• Svadhishthana is illustrated as a white lotus (Nelumbo nucifera). It has six vermilion-colored petals inscribed with syllables: बं ban, भं bhaṃ, मं maṃ, यं yaṃ, रं raṃ and लं laṃ. Inside this lotus is a white crescent moon which represents the water region presided over by the deity Varuna.
• The seed mantra, located in the innermost circle, is a moon-white वं vaṃ. Above the mantra that is within the bind, or dot, is the deity Vishnu. He is dark blue and wears a yellow dhoti. He holds a conch, a mace, a wheel and a lotus. He wears the shriwatsa mark, and the koustabha gem. He is seated either on a pink lotus, or on the divine eagle Garuda.

His strength is the goddess Rakini (or Chakini). She is black, dressed in red or white and seated on a red lotus. She is commonly depicted with one face and two arms, holding a sword and a shield, or two faced and four armed, and holds a trident, lotus, drum and vajra, or an arrow, skull, drum and axe.^{[citation needed]}

Concluzie:

The six petals represent the following modes of consciousness, also known as vrittis: affection, pitilessness, feeling of all-destructiveness,delusion, disdain and suspicion.

Svadhishthana is associated with the unconscious and with emotion. It is closely related to the Muladhara in that Svadhishthana is where the different samskaras(potential Karmas) lie dormant, and Muladhara is where these Samskaras find expression. It is associated with the element of water, the sense of taste and the act of procreation.

Svadhishthana contains unconscious desires, especially sexual desire. It is said^[1] that to raise the kundalini shakti (energy of consciousness) above Svadhishthana is difficult . Many saints have had to face sexual temptations associated with this chakra.

One who meditates on Svadhishthana is believed to obtain the following siddhis or occult powers: freedom from enemies, the status of a lord among yogis, eloquence and clarity („words flowing like nectar in well-reasoned discourse”), loss of fear of water, awareness of astral entities and the ability to taste anything desired for oneself or others.
––

Concluzie 2:

The equivalent chakra in the Vajrayana tantra systems of Tibet is called the „Secret Place” four fingers below the navel. It is red in colour, with 32 downward pointing spokes. Meditation on this point produces great bliss.^[2]

According to certain interpretations of Sufism, the spiritual body of a man is defined as an interconnected system (Lataif-e-sitta), in which there is an energy center called the nafs. According to Lataif-e-sitta, the nafs is just below the navel. The nafs incorporates all the elements of man’s ‘lower self,’ which is tamed in order to attain closeness to Allah.

Western occultists make the kabbalistic association of Svadhishthana with the Sephirah Yesod. Yesod is also associated with the sexual organs. Its function in the tree of life is to gather the different energies that have been created in the descent of the tree downwards and distribute them to Malkuth, the material world, where the energy can find physical expression.

=======

INTJ.

Completez si aici pe masura ce gasesc.

Dictionar de metafore ale vietii 2

(1 e pe facebook pe undeva, in trecut si explica psihologia din spatele unor metafore. Si asta tot psihologia o exprima, dar la nivel de inconstient spiritual).

Mi-e Alexandru Rusu de ajutor aici, el vine cu exemplele concrete, eu doar scot definitiile generale.

Gen

Babylon=limbajul emotional care, in timp, a devenit neinteles. Ne-am pierdut de comunicarea adevarata, ascultarea activa, carpe diem, cunoasterea de sine. Nu putem sa exprimam ceva ce nu stim cum arata inca, nu? Cum sa poti sa exprimi ce iti doresti, daca nu stii inca ce iti doresti si ai nevoie?

Scarlet Woman=Lilith=Sarpele=Antichrist=femeia sau barbatul care a fost atat de atent la ce incearca oamenii sa transmita prin cuvinte, incat le-a descifrat emotiile in cuvinte si gesturi, astfel incat ii inteleg pe ceilalti unde nici ei nu se inteleg.

Cuvantul=emotia transmisa sincera, cu cel mai real ton si intentie pura, lipsita de egoism, pe principiul win-win moral. Nu uitati ca *La inceput a fost Cuvantul*, insemnand ca verbalizarea reala creeaza un mini-univers de influente, care, la randul lui creeaza altul si tot asa.

Dumnezeu=Mama Gaia=Natura=Oamenii sunt natura. Vocea interioara este vocea ei, insa, daca nu te cunosti bine pe tine, nu ai cum sa o intelegi. Suntem toti vibratii chimice, atomi, care transmitem energia mai departe. Prin vibratiile astea suntem interconectati cu Tot. Yeap, the secret exista intr-o forma practica, demonstrabila. Suntem, toti, elemente ale naturii, parte dintr-un sistem complex, insa am uitat sa ne indeplinim rolurile pe care ni le tot pregateste Natura de milioane de ani. Am uitat ce e aia Evolutie, crezand ca ea porneste incontrolabil, nu din realizarea psihicului ca are nevoie de ceva.

Diavolul=Consumerism= tipologie de personalitate opusa lui Dumnezeu. Orice e impotriva naturii, e DIavol. E consumerism. E o frica puternica, bagata de religii si frica de necunoscut in fata, de social, de tot. Totusi, nu e nimic rau acolo, credeti-ma pe cuvant. E simplul dual psihologic.

Yin si Yang=acelasi dual psihologic, aflat in echilibru interior. Daca 2 persoane cu echilibru perfect se intalnesc, chimia lor poate produce vibratii mai mari si, astfel, da echilibru interior in jur, in anumite aspecte, prin simpla lor existenta, creand un trend de influenta. Cu cat mai multe astfel de echilibre interioare apar, ciocnindu-se sau conectandu-se, cu atat mai multe trenduri de influenta se creeaza. In timp, ele se vor indrepta spre lumea utopica. Echilibrata. Rai. Sunt 3 elemente, in general, de care lumea nu tine cont in metafora Yin si Yang, atunci cand ii cauta interpretarile in viata reala, astfel, neproducandu-se acel echilibru de mai sus: cele 2 puncte si linia din mijloc, gri, care le uneste. In metafora mea, Linia de uniune era echilibrul, zona in care nu mai simt nevoia sa ma apar, iar cele 2 puncte erau safespot-uri: zona de confort din starile emotionale.

Exemplu de Yin Yang social: cuplul, interiorul personal.  Mai multe aici. 

Apocalipsa=momentul cand natura hotaraste sa spuna stop *Diavolului* si, prin miscari sociale, sa distruga iluziile induse de consumerismul diferitelor institutii cu influenta care au ales sa foloseasca cunostintele astea pentru a manipula socialul. De aici si conotatia negativa data de catre Biserica acestui moment. Totusi, e ilogic sa ne fie teama de el, pentru ca atunci cand se intampla, sufletele isi gasesc linistea. Daca iti e teama de el, cand incerci sa il recunosti sau reproduci in social, problema e de undeva din tine, pentru ca te simti vinovat. Afla de ce si daca are sens.

Judecata=Ziua cand te afli fata in fata cu adevaraul tau interior, si incerci sa afli daca trebuie sa te simti vinovat sau nu. Daca esti, repara. Daca nu, las-o sa curga. Fii propriul Calau, ca doar poti fi si Dumnezeu si Diavol.

Perceptie= E explicata pe facebook, in prima parte, ce e. Am sa revin cu adaugiri cand gasesc postul ala. Alex a gasit o definitie semi-ezoterica aici. Dar se refera fix la perceptia psihologica.

Coincidente=trendurile, in marketing, psihologie si, in general, orice e stiinta/statistica se masoara prin coincidente. In sistemul mare, insa, nu sta nimeni sa le studieze in spiritualitate, din simplul fapt ca se crede ca stiinta nu e si spiritualitatea. Desi e total ilogic, pentru ca filozofia a fost prima psihologie, matematica la fel, psihologia este o ramura a filozofiei, spiritualitatea o latura a psihicului. Deci totul poate fi tradus in formule geometrice si algebrice.

Chakre=tensiune interioara resimtita in anumite zone ale corpului, explicata in Psihologia Pozitiva.

A 5-a dimensiune= aici. Explicata in spiritualitate si new age aici.

Ascensiunea 5D=ascensiunea si venirea lui Isus= asta este un proces mental, de crestere a constiintei, ai putea spune, de devenire si atingere a potentialului tau. Nu e usor, e a naibii de greu, inclusiv la nivel fizic, dar daca ar fi fost atat de usor poate ca n-ar fi fost atat de putini oameni in trecut care sa fi trecut toate testele lui. Dap, creierul uman are capacitatea sa ne transforme in toate personajele mitologice in care ne regasim, la un nivel mental. Se poate face asta prin jucarea totala a rolului, in real.  The Second Coming will be a fearful, mournful time for the wicked, but it will be a day of peace for the righteous.” „Matthew 24:37–39 and Luke 17:26–30 suggests a duration rather than a moment of arrival.^[31] They also believe that biblical chronology points to 1914^[32] as the start of Christ’s „presence”, which continues until the final battle of Armageddon. Other biblical expressions they correlate with this period include „the time of the end” (Dan 12:4), „the conclusion of the system of things” (Matt 13:40,49; 24:3) and „the last days” (2 Tim 3:1; 2 Peter 3:3).

Mandala= Mandala is a graphical representation of the center (the Self for Jung). It can appear in dreams and visions or it can be spontaneously created as a work of art. It is present in the cultural and religious representations. Sau ce denumesc eu ca safepoint, reprezentand acele puncte din Yin si Yang. Zona de confort. Mandale mai frumos explicate si mai logic aici.

Nimic trist aici:

Completez pe masura ce gasesc definitiile exacte. 🙂

Realitate

Dintotdeauna mi-am dorit sa am in jurul meu doar oameni carora sa le pot spune ”ma bucur ca te-am intalnit, esti un om frumos, corect si vertical, de la care am ce invata”. Dupa atat de multi ani, in jurul meu incep sa se adune doar oameni dintr-astia, si pe fata mea apare un zambet larg de cate ori meditez la viata mea. E un sentiment aparte, pe care nu l-am mai trait: sa fiu inconjurata de prieteni sinceri, oameni care te accepta asa cum esti, dispusi sa-ti fie prieteni neconditionat si fara vreun interes, care sa incerce sa te inteleaga fara sa se grabeasca sa te inghesuie in cutiute cu etichete pe ele, care sar sa te ajute atunci cand esti intr-un impas, care vad potentialul si calitatile din tine, nu doar defectele.

In sfarsit, pot spune ca, dupa atatia ani de lupta, viata mea s-a pus pe fagasul pe care il doream. Din pacate, ca sa se intample asta, a trebuit sa renunt la oamenii din jurul meu care erau egoisti, individuali, limitati, avizi dupa control, nesimtiti, aroganti sau imorali. Dar nu-mi pare rau, eu le-am dat toate sansele de a fi oameni, prieteni, am incercat sa ii ajut neconditionat sau le-am pus la dispozitie toate informatiile pe care le aveam, ca sa ii ajut. Eu ma simt fericita cu mine: am facut tot ce mi-a stat in putinta, deci nu e vina mea ca n-a functionat. Dar e ok, acum pot ajuta oameni care chiar merita.

Imi spunea ieri cineva ca acord prea repede incredere oamenilor. Da, le dau sansa sa fie oameni din start si retrag increderea pe masura ce o dezamagesc, putin cate putin, ca n-au ce sa-mi faca sa ma raneasca si sa nu mai fi patit asta deja, astfel incat sa stiu sa ma descurc. Cand ramane pe 0 cu creditul pe care il acord, fug cat pot de departe de omul ala. Dezamagita, da, dar nimic nu ma poate atinge, stiind ca eu am fost plina de intentii bune si el sau ea n-a stiut sa aprecieze. Si n-a stiut sa aprecieze pentru ca nu stie cum arata, deci el nu simte asta. Si am trecut de mult de varsta si experientele in care sa nu inteleg ca oamenii sunt bolnavi de rautate gratuita. Asa, pot aprecia mai bine un om care stie sa ofere bunatate gratuita si stiu eu sa ma feresc sa ajung ca ce urasc.

De aia, chiar daca uneori viata e de rahat, inca pot sa zambesc calma, sa ma uit in jurul meu si sa le spun oamenilor reali cat de mult ii apreciez si cat de datoare ma simt sa le ofer inapoi ceea ce ei mi-au oferit.

Motivationale dintr-astea, intr-adevar, insa niciodata nu au fost mai reale ca in ultimele luni, fiind puternic ancorate in concret. De aia, imi permit sa visez inalt: pentru ca atunci cand ma uit in jur, vad ca aveam dreptate in felul meu de a fi si ca intr-adevar functioneaza si sunt exact pe drumul pe care mi-am dorit dintotdeauna sa fiu. Si multumesc oamenilor care mi-au mentinut speranta vie de-a lungul timpului pentru asta.

Si scriu asta aici, ca sa stiti ca functioneaza si sa va reparati si voi propriul Univers, cei care v-ati identificat cu mine de-a lungul timpului. Inspiratia si arta de a trai frumos si liber sunt singurele lucruri care, intr-adevar, merita zbucium sufletesc in viata asta. Restul, sunt doar consecinte ale diferitelor perspective. De aia, respectul si iubirea de sine sunt tot ceea ce conteaza. Insa, oare cine esti tu si ce naiba ai nevoie de la viata? Asta, dragii mei padawani, tine de cunoasterea de sine, ca doar scrie de mii de ani pe poarta aia, acolo, cum sa iti gasesti drumul prin viata.

Salut, sunt Oana…

…iar voi ati venit in vizita la Clubul Lupilor Anonimi. Va aduceti aminte ce exclusivisti eram toti de pe blogul asta? :)) N-am mai trait de mult starea asta exclusivista si ma bucur sa incerc, macar, sa v-o redau si voua in seara asta. 😀

V-am prins pe perceptie? 😛 V-am dat rolul meu in capul vostru? :)) Va era dor de vechea Oana, d3vilbabe, cea care va redadea toate emotiile si personajele prin povestile ei, din simplul fapt ca povestea chestii pe care le traia, le simtea si venea si vi le descarca voua in cap? 😛 De razgaiata, rasfatata, ambitioasa/incapatanata, femme fatale, rebela Oana? Poate de Maya si de prietenul imaginar?

Sau poate de discutiile de noaptea tarziu, despre subiecte care noua ni se pareau fascinante? Uneori cs, alteori L2, de multe dati cum ma enerveaza lumea, muzica, arte, FRUMOS?

Am recladit frumosul ala in jurul meu, la scara matura, reala, cu potential maxim. Sunt fericita, mi-am gasit linistea, am demonstrat in psihologie chestii super faine, mi-am regasit si gasit niste oameni superbi, de incredere, noi si vechi. Ne-am reunit „gastile”. Ne-am adus aminte. Am discutat. Ne-am hranit unii pe altii. ne-am dezvoltat. Mi-am completat lacunele din logica, le-am reparat pe cele care erau defecte. Am ajutat oamenii din jurul meu sa le repare pe ale lor. Am creat un social frumos pe oriunde am fost. Am ajutat oamenii frumosi sa-si dea seama de ce sunt frumosi. Si nu doar eu, ci toata gasca mea de lupi. Ne-am bagat in politica, in media, in tot. Am facut o intreaga revolutie, ce sa mai… :))

Ne-am redescoperit muzica si placerile. Am re-respirat aer curat.

Si sper din suflet sa fi fost si voi cu noi, in calatoria asta de un an, de cand am stabilit ca fac asta in momentul in care, uimita de cat de curve pot fi unii oameni, m-am ridicat plangand de pe canapea, am respirat profund, am zis „Oana, nu poti sa-l lasi sa iti ia tot, ridica-te si bate-te, ca e ultima sansa pentru linistea sufletului tau.” Si-am scris: „Mihaita, let’s play a game. Eu sunt Dumnezeul Universului MEU si tu tocmai ai devenit dusmanul meu.” Si m-am pornit sa demonstrez logica asta in jurul meu, pana ma intelege lumea. Baietii mei m-au ajutat de atunci incontinuu. Ajutandu-va pe voi, ne ajutam pe noi. Ajutandu-ne pe noi, de aici, ii bateam pe cei care gandeau opus.” Ma rog, aici sunt inside-uri de-ale mele, tin de latura mea de INTJ, putini ma pot intelege.

Ideea e ca daca ati fost cu noi si simtiti in voi independenta emotionala de orice, dar atunci cand va uitati in jur sunteti multumiti de absolut orice aspect al vietii voastre, in timp ce nu depindeti de nimeni, felicitari, e trofeul final. Daca nu simtiti dar va doriti, oamenii mei si eu va stam la dispozitie sa va ajutam pe psihologia de aici, sa va ghidam prin metafore, roluri si trasaturi de caracter, pentru ca am promis ca stam de veghe si ca o sa construim un Imperiu. Un Imperiu al Normalitatii, ne place sa-i zicem.

Suntem aici sa facem lumea un loc mai normal, asa cum credem noi. O fratie, o comunitate mare, de Generali, imi place sa le zic, pentru ca fiecare dintre ei are in spate propriii oameni. Astia sunt Lupii.

Si gata, ca iar nu mai stiu ce sa scriu. Va mai zic eu, ca doamne, ce pofta nebuna de scris si povestit multe m-a luat azi, cand am avut o prima zi 100% linistita dupa muuuuuuuulti, multi ani. 🙂 Mi-era atat de dor sa ma descarc pe blogul asta liber, doamne… Atat de mult iubesc sa scriu. 😀 Orice. Si daca n-am foaie, laptop sau facebook, scriu in realitate, da-i naibii pe toti ca doar n-am sa tai copaci. :))

Si-o piesa pentru Ego-ul propriu, ca asta am fost intotdeauna, in orice imprejurare, oricat de aiurea ar fi fost viata. Happy Birthday, Oana.:

Moldovenisme sau de ce Iasul este special

Calatoresc de mica. N-a existat an, inca de cand nu puteam merge prea bine, sa nu plec de acasa minim 2 luni pe an. Mi-am facut un job care sa ma lase libera tocmai din motivatia asta. O am in sange: sunt sagetator, fata si nepoata de ceferisti, adunatura de gene venite din toate colturile lumii.

Am cunoscut, de-a lungul timpului, mii de oameni. Poate si zeci de mii. Desigur, nu profund, n-as fi avut timp, dar superficial, cat sa pot observa tipologiile psihologice de care apartin si sa pot face o mini-statistica emotionala cu ei: astia-s asa, aia sunt pe dincolo, ceilalti altfel. Insa motivul pentru care intotdeauna ma intorc in Iasi sunt oamenii pe care nu i-am mai vazut in nici o alta parte de tara sau de lume.

Nu rar am intalnit ignoranti care sa spuna ca „moldovenii-s de cacat” si nu rar s-a uitat cineva de sus la mine doar din cauza accentului. De-a dracului, mi-am pastrat accentul si am vrut sa ii arat ca nu e chiar cum crede el. Nu mi-a fost niciodata rusine ca sunt din Iasi si, mai mult, am fost a dracului de mandra pentru asta. Pentru ca moldovenii, cu bune si cu rele, sunt oameni superbi si rari. Trebuie doar sa ai mintea libera ca sa vezi asta si singur.

Ce e si mai fascinant e distribuirea geografica a superbitatii asteia naturale, totusi. Imagineaza-ti o axa: Botosani, Suceava si toata partea aia, cu Iasul in centrul ei si, la polul opus, Vasluiul si restul. O ai in minte? Acum, imagineaza-ti ca toata zona asta e extrem de naturala ca si personalitate, dar ascunsa, pentru ca de-a lungul istoriei a invatat ca nu e chiar ok sa iti arati natura direct, asa ca trebuie sa o maschezi. Apoi, adu-ti aminte ca proximitatea influenteaza tot ce e in jur, din aproape in aproape.

Pe botosaneni si suceveni ii iubeste Iasul. N-ai cum altfel. Sunt oameni calzi si pusi pe distractie, liberi, originali, atrasi de artele frumoase, cu un fel aparte de a fi. Pe vasluieni ii uram, ti-am zis ca e o axa cu un negativ si un pozitiv. Si nici nu e de mirare ca ii uram, cred ca dupa evenimentele recente s-a inteles de ce: rar, dar rar de tot, intalnesti un vasluian despre care sa poti spune „mai, omul asta e ok”. In schimb, la polul opus, e invers: rar de tot intalnesti om despre care sa spui „asta nu-i ok”. Exista si exceptii in statistici, desigur. 0,05.

Boooon. Si Iasul, ca si capitala a Moldovei, aduna toate extremele astea de sute de ani si le modeleaza dupa felul ei de a fi. Si daca te astepti sa vezi o extrema sau alta, te inseli. Iasul nu e un oras al extremelor, e un oras al paradoxurilor. Nu ai sa vezi om cuminte SAU liber ci ai sa vezi un om cuminte SI liber. Nu ai sa vezi om care iubeste natura SAU civilizatia, ci ai sa vezi omul care iubeste SI una, SI alta. E un oras al echilibrului emotional si am de gand sa scriu cum s-a ajuns la asta, de-a lungul istoriei, pentru ca cei care au uitat ce sunt sa isi aduca aminte.

Avem, odata, istoria aparte a Iasului. Cu un picior in comunismul rus si un picior in modernismul european, am invatat si am pastrat calitatile si defectele ambelor culturi: suntem salbatici si totusi adaptati, suntem naturali si totusi in sistem, suntem agresivi si totusi pasnici, suntem maleabili si totusi statornici, suntem artisti si totusi corporatisti. Sunt caracteristici care ne dau un temperament si o personalitate aparte, de tipul „pastram logica si discutia pana cand rabufnim si numai dracu’ ne mai poate opri”. Cum ar fi, ramanem rationali pana cand vedem negru in fata ochilor, vedem alb in fata ochilor pana cand devenim rationali. Pendulam intre starile emotionale opuse intr-un ritm rapid si greu de inteles pentru restul tarii, uneori si pentru noi.

Iar sutele de ani de istorie neagra au accentuat trasaturile astea a naibii de mult. Pentru ca vremurile ne-au invatat sa ramanem conectati cu instinctele noastre foarte bine, ca sa supravietuim boierilor, tatarilor, rusilor, vecinilor, prietenilor, saraciei, migratiei in masa, bandonului si urii tarii, ieseanul e cel mai greu cal de inhamat la caruta. Noi nu intram in sistem. Noi luam beneficiile sistemului si le lipim pe sistemul nostru. Muncim ca sa fim hedonisti. Ne plimbam pe trotuare ca sa admiram natura. Mergem la manifestatii artistice ca sa nu mergem sa facem o revolutie. Si, in acelasi timp, iubim tot ce facem si ii invatam an de an pe toti cei care ajung aici sa fie ca noi.

Invatam botosaneanul sa renunte la visele lui si sa devina dur si vasluianul sa renunte la duritate si sa devina artist. Daca nu vrea sa invete din jurul lui, il pedepsim. Daca invata, il aplaudam si ii devenim prieten.

Am stat un an in Bucuresti si am crezut ca pot sa arat oamenilor de acolo, speriatii si agresivii societatii (vasluienii Romaniei, insa spre deosebire de Vasluiul moldovenilor, unde oamenii sunt atat de agresivi din cauza faptului ca sunt foarte conectati cu natura lor animalica, pentru ca asa i-a invatat istoria, bucurestenii sunt agresivi din frica fata de celalalt. Cam aceeasi cauza, doar ca sociala in istorie si nu istorica in societate, si alta manifestare.), am crezut ca pot sa le arat echilibrul, frumusetea vietii in gri, asa cum m-a invatat pe mine Iasul. Sa le oglindesc calitatile si defectele la polul opus, sa comunic cu ei natural, sa le arat ca exista si o altfel de lume, la fel ca a lor, dar opusa, pornita din emotii bune. Am reusit. Am scos la suprafata natura lor, exact asa cum este ea, la polul opus fata de natura mea. Am fost un singur om contra a multi si am schimbat. Asa cum m-a invatat Iasul sa fac.

De aia, artistii ieseni, moldoveni, care au trait prin Iasi macar o perioada, de-a lungul timpului, au avut puterea sa schimbe lumea. Orasul asta, al celor 7 coline, ne invata puterea si slabiciunea, ne invata natura si civilizatia, ne invata respectul fata de ceilalti si fata de noi, fratia si clanul mafiot, orgoliul si demnitatea, scopul in viata si incapatanarea de a fi noi si a ne tine de ce dorim, vocea sufletului, ca libertate a artistului si libertate a nevoilor, a omului social. Iar noi, iesenii, ne dorim ca toata lumea sa fie ca noi, ca „acasa”, oriunde ne duce viata, pentru ca am avut sute de ani de lupta ca sa ne pastram „acasa” si am reusit sa o facem, pentru ca iubim locul asta, cu oamenii lui. Fara exceptie, ieseanul iubeste Iasul cu fiecare bataie a inimii lui si e in stare sa-ti dea una in cap daca vii si-i spui ca Iasul e urat.

Suntem aparte, suntem orasul in care stam in transa creativa cate 3 luni pe an si avem prajitura de Craciun traditionala halucinogenica, suntem orasul cu cel mai mare aport artistic la nivel de influenta asupra tarii, suntem orasul care marcam in bine oamenii, suntem echilibrul. Suntem orasul cu cea mai scumpa iarba si, totusi, cu cei mai multi fumatori. Suntem „treziti” dinainte ca miscarea asta sa fie la moda, de cand ne-am nascut, de cand s-au nascut bunicii si strabunicii nostri. Suntem tot ce isi doreste societatea sa fie, din toate punctele de vedere. Iar daca cineva ne uraste, e pentru ca se minte singur si nu isi poate accepta natura reala, pentru ca suntem oglinda lui, asa cum isi doreste in inconstient sa fie insa constientul respinge.

Dar noi am fi nimic fara orasele care ne imprejmuiesc si ne invata. Suntem suma lor, din care extragem esenta.

De aia, am vrut dintotdeauna sa ajut artistii orasului astuia sa ajunga la suprafata, sa influenteze. Suntem orasul care poate invata tara sa se conecteze cu natura ei reala, cu binele si cu raul, si sa supravietuiasca, sa se „cunoasca pe sine insusi”, sa dea jos perdeaua iluziilor si a bias-urilor cognitive in care i-a invaluit istoria si societatea. Avem un rol si nimeni nu il poate juca atat de bine precum o putem face noi. Si, pana la urma, suntem orasul care candideaza la nasterea Anti-christului. :)):

„HERE IS THE MIND WHICH HAS WISDOM. THE SEVEN HEADS ARE SEVEN MOUNTAINS, ON WHICH THE WOMAN SITS.” (Revelation 17:9)

Pentru ca fuck Roma, fuck the system, noi hackuim viata. Babylonul se reinventeaza in natura iesenilor, daca e sa o traducem in metafore spirituale, nu crezi? Si cine a spus ca e ceva rau in asta?

De ce te urasc – I

Furia nu e rea, furia este motorul care sta la baza evolutiei. Exista, insa, 2 feluri de a o manifesta: destructiv sau constructiv, ambele putand avea 3 directii: spre interiorul tau, spre exteriorul apropiat sau spre cel indepartat. Cum decizi sa actionezi, depinde doar de tine – liberul arbitru este singurul lucru care nu ni-l poate lua nimeni!

Ca sa fie treaba treaba, dau exemplu de ce ma infurie pe mine la oameni, ca si probleme principale si cauze pentru multe defecte, si cum am decis eu sa creez un sistem intreg de reparare a lor, prin ce stiu eu sa fac: scris, media, psihologie. (O sa trageti concluzia ca eu urasc oamenii. Nu gresiti cu absolut nimic. Daca ar fi dupa mine, as sta numai inchisa in casa. Din fericire, furia pe ei mi-a fost atat de mare incat am invatat sa fiu extrovertita la nevoie, mi-am adunat oameni langa mine ca sa faca „dirty jobs”, si-adica sa imi creeze un cocon, mi-am construit viata asa incat sa pot iesi doar noaptea, cand marea majoritate doarme, si toate astea ca sa ma duc sa repar ce naibii ma enerveaza pe mine in lumea asta, atat cat pot eu. In timp ce altii doar o freaca si irosesc, dar asta in alta poveste…)

-urasc oamenii care se caca-n ea planeta, de parca ar fi covoru’ ma-sii si a lu’ tat-su’. Daca tie ti-e lene sa stingi becul sau sa inchizi apa, ma afecteaza direct si pe mine, si pe viitorii mei copii, si pe aia micii din Africa, si pe animale, si pe plante, si, in general, pe toti. Si-atunci am dus ecologismul meu un pic mai incolo de echilibru si am devenit chiar stresanta cu oamenii din jurul meu: „Stinge becul ca omori copii in Africa”. „Du-ti gunoiul la cos!”. „Nu intra ca ghiolbanul cu masina in spatiul verde!”. „Iesi, in Sfanta Papadie, si apara-ti teii!” „Protejeaza!” „Nu irosi!”. Am si scris pe eeco.ro vreo 2 ani si blogul ala mi-e martor ca in fiecare articol puneam o bucata de suflet.

Am constientizat importanta Naturii, prima oara, din piesa Zale – Natura noastra.

– urasc oamenii care vorbesc despre spiritualitate, fara sa treaca prin religii sau fara sa stie ce e ala misticism. Pentru ca omul ignorant e cel mai prost animal. Am fost atee, apoi agnostica, acum evit sa spun ca exista sau nu exista, pentru ca am fost departe in toate religiile si starile mistice si am citit, si am citit, si am citit. Calatoria asta o fac de vreo 20 de ani si unde am ajuns, nu vrei sa stii. Si sunt multi care aproape ajung acolo unde trebuie, desi mai au putin. Si-mi place ca au curajul sa se lupte cu ceilalti, chiar daca majoritatea ii acuza. New Age-ul prinde teren si trebuie sa fii ignorant ca sa spui ca nu vindeca omenirea.

Am realizat ca solutia e sa leg conceptele ascultand Specii, Flou Rege, Subcarpati, SP si dandu-mi seama ca desi se exprima diferit, toti vorbesc aceeasi chestie. Asa ca am mers mai profund in inconstient si am dat de mine vorbindu-mi prin ei, in cate 2 sensuri. Iar eu ma inteleg a naibii de bine pe mine si cum sunt cate o parte din tot, i-am inteles pe toti, poate mai profund decat se intelegeau ei.

– urasc oamenii care fug dupa bani si interpreteaza lumea ca si cum toti ar fi ca ei. De fapt, nu banii sunt ceea ce cauti, ci putere. Putere asupra celuilalt. A celuilalt care te-a ranit odata. De acolo a pornit tot tripul asta. Banii ii faci daca ai nevoie, insa te schimba. Si foamea te schimba. Echilibrul, insa, e foarte simplu de pastrat. Si totusi, ce faci cu banii cand ii ai? Iti dau ei liniste?

–Am sa adaug si o partea a doua. E mult prea mult de scris acum si mult prea mult demeditat dupa.–

Iar…

Iar e una dintre fazele alea, care ma apuca periodic, si-n care nu mai vreau sa aud oameni, sa fac o sinucidere sociala si sa imi iau zborul din coltul asta. De parca nici cafeaua nu mai e cafea, nici vorba nu mai e vorba, nici oamenii nu mai sunt oameni. De parca niciodata n-am simtit ca apartin, ci am vrut doar sa cunosc si sa dezvalui, pana m-am plictisit. De parca singura placere constanta ramane doar scrisul.

Un plan genial a fost, de si eu mai stau sa ma crucesc cum naiba am putut sa gandesc atat de departe, da’ instinctiv, pe loc. Pac, il amenint cu ce-l doare pe el mai tare si-adica imaginea, clacheaza, defaimeaza public. Cateva luni mai tarziu, cu firma pe zero, ma duc si depun plangere, ii iau casa, ii iau viata, mi-l fac dator pana la adanci batraneti. Si de banii aia ma duc si fac ce voiam eu sa fac prin arta. Oh, dulce razbunare, nu te pune cu o femeie nervoasa, ca sta de vorba direct cu diavolii ca sa o sfatuiasca. Da’ venind momentul, mi-am dat seama ca nu asta ma incanta, de fapt. Mi-a placut si-mi place sa-l stiu la mana mea, la mila mea, da’ parca satisfactia daca-l taxez nu e pe masura complicatiei. Aia e, o sansa construita de mine, pe care o pierd. Pentru ca eu nu-s el.

Sunt in Iasi acum si ieri discutam la o cafea ca vreau rulota. De fapt, dintotdeauna discut ca vreau rulota. E visul meu de evadare de cand eram copil. Sa fiu hippie si sa traiesc asa, prin lume, libera. Chemarea sangelui, s-ar spune, doar ca fara cal si caruta cu coviltir, ci cu aripi de visat cu ochi deschisi. Daca i-as fi luat casa, ca „smiorc, domnule judecator, [insert puppy eyes], uite ce rau mi-a facut in viata si cat am muncit, si doar pentru ca e un om frustrat care nu poate accepta ca e lasat”, as fi putut sa-mi iau rulota si s-o tai. Si faceam blog si videoblog cu donatii, si vindeam pe net chestii din diferite tari si mergeam pe traseul ala pe care voiam sa plec acum 2 ani, inainte sa ma hotarasc ca de suma aia de bani mai bine fac nunta. Si nici nunta n-a mai fost, nici trip d-asta, nici…

Om cu multe planuri da’ cu putine resurse si mult mai putina hotarare. Pentru ca fie nu vreau pe bune, fie nu am cum sa fac sa se intample. O mie de planuri, putina ancorare pe ele. Oh, cate posibilitati iti ofera viata cand esti un visator cu ochii deschisi, care sta si observa cararile strategice ce se deschid si citeste viitorul in stele. Si tot ce vrei e o rulota si sa zbori prin lume. Sau prin idei.

Dar sunt in Iasi de putin timp si iar vreau sa plec. Oras pe care il ador, ca o muza si o mama buna ce este, imi sopteste incontinuu ca fiecare pui trebuie sa se desprinda de cuib. Spre cer. Spre vise. Spre ingeri si demoni.

Ma uit la miscarea asta constanta de „trezire”, cum ii spun spiritualii. Hell, yeah, bine ati venit in lumea stiintei, da’ sunati ca Sfanta Papadie toti. Dimensiuni, spirite, rahaturi, bull shit-uri?! Da’ daca-i spuneti Constiinta colectiva, Inconstientul colectiv, Supraeul colectiv, ce parere aveti? Sunt chestii care se stiu de la Jung incoace, da’ noroc ca ati descoperit toti tripul dat de droguri, ca altfel zau daca va prindeati ca exista undele alpha, ca sa accesati blocurile de informatie. Puteati, foarte bine, sa ramaneti instinctivi, ca tot aia era. Sau sa va jucati cu nivelele neurotransmitatorilor. Sau sa ramaneti conectati la realitate, bucurandu-va de fiecare element din jurul vostru, fie el lumina obscura, betisor parfumat sau persoana de langa. Nu trebuie sa va rupeti capul ca sa „vibrati” si sa tripuiti. Autohipnoza, meditatie, transa creativa… Se fac de mii de ani chestiile astea, da’ daca esti un dobitoc axat doar pe „sa am, sa am din ce in ce mai mult, fuck cunoastere”, normal ca n-ai sa simti. Si prima oara cand are sa te izbeasca transa asta, ai sa zici ca l-ai vazut pe Dumnezeu. Nu esti departe de adevar, da’ esti sigur ca Dumnezeu e ce stii tu ca e si nu e altceva? Na, macar daca-ti rupi capul, fa-o cu folos: afla cine-i Dumnezeul tau, stai putin la vorba cu el. Iesi din sistem sau mergi in nucleul lui. Ups, stai ca nu stii d-astea, pentru ca te-a durut la basca de logica grafica si alte treburi d-astea pe care un profesor idiot a incercat sa ti le bage cu forta pe gat, fara sa iti explice de ce rahat ar trebui sa le stii.

Te-ai uitat la Lucy? Ti-l recomand.

In fine, m-am plictisit si de tripul asta, asa cum m-am plictisit de oameni. Oameni dobitoci, ca intotdeauna, care au senzatia ca ei sunt cei mai cei, cei de sus, cei care… Care nu inteleg ca omenia e rara si daca ti se acorda, trebuie pretuita. Care isi manifesta frustrarile si-si proiecteaza insecuritatile asa, ca si cum chiar ar sti despre ce rahat vorbesc. De parca n-ar fi atat de vizibil pentru ceilalti ce sunt si ce nu sunt. Oameni obositori…

Am obosit si vreau IAR sa evadez.

‘tu-i mama ei de genetica si societate!

De-a lungul timpului, mi-am evoluat stilul de scris, de la unul care are ca esenta emotionala o jena si o lipsa de curaj, la unul suprarealist, in care doar daca iti imaginezi cu ochii mintii ce spun poti intelege. Uneori, chiar, in suisurile si coborasurile din imaginile mintii mele, pierd jumatate dintre oamenii care citesc, pentru ca asteapta concretul, blocand imaginatia.

Si nu e vina mea, ci e o constanta a realitatii, o stare de fapt pe care o vad si-n scrierile altora.

Si-i simplu ce se intampla. Analiza de caz(uri), concreta:

Ghita e om simplu. Fiu de comunisti, care respectau dogmele vremii, neindraznind sa viseze prea mult nici macar dupa stingerea luminilor si inchiderea ochilor, Ghita a invatat ca singura realitate care functioneaza e aia concreta.

Pe la 17 ani, intre 2 betii in show-urile de apartament si „ma cearta diriga daca chiulesc de la scoala”, Ghita a avut o sclipire in timp ce isi strofoca neuronii ca s-o vrajeasca pe Marioara, vecina de la 7, cu discutii filozofice. Vezi tu, femeile au o istorie informationala genetica aparte, inca din Renastere (nici n-are sens sa mergem acum mai departe in timp, ca-i suficient si-atat): intai se drogau cu belladonna ca sa aiba pupilele mari si frumoase si mureau de supradoza, camuflata in „sinucidere din dragoste”, ca nu se cadea sa spui ca fica-ta e o drogata. Apoi, se maritau de la 15 ani si dupa aia se complaceau in activitati profund meditative, ca stat toata ziua acasa si mestecat in ceaunul cu mamaliga – cat sa stea si neuronii aia sa faca treburi mecanice concentrat? Mai pleaca si ei pe campii. Apoi, au trait teroarea comunismului, unde marketingul sistemului aluia si-a cam batut Sfanta Papadie de ele, da’ macar erau apreciate alea care citeau si… mestecau in mamaliga mai cu jind. Sau care erau mai poetice, asa. Hartuite de sistem, barbati, familie, obiceiurile impuse, femeile erau, iar, meditative, ca daca realitatea exterioara e de rahat, mai bine fugi si te ascunzi in mintea ta.

Si Ghita trebuia sa o vrajeasca pe Marioara filozofic. Pentru ca na, femeia mostenea pe cale genetica o chemare si un antrenament de generatii spre meditatie si balariile care se ascund in inconstient. Asa ca incerca sa para destept, da’ nu prea stia cu ce se mananca.

In timpul discutiilor, pentru ca sexualitatea, show-ul de apartament si lumina lui obscura, muzica proasta da’ noua a vremii si necunoscutul creeaza transa creativa, a avut si Ghita cateva sclipiri de imagini. Pac, in timp ce-i spunea Marioara de cum i-ar fi placut sa si-o traga, asa, subtil, ca nu se cadea sa o zici in fata pe vremea aia, pac si imaginatia lui o lua razna. Da’ cum orice nesatisfacere a unei erectii duce la moartea pasiunii, asa si imaginatia i-a murit strop dupa strop de cate ori realitatea din mintea lui n-a devenit realitate exterioara.

Si uite asa, frustrat sexual, Ghita a decis ca mai degraba nu-si mai imagineaza nimic, decat sa-l mai doara coaiele, unde mai pui ca la un moment dat prin generatia asta, daca faceai laba, era rusinea vietii. Drept urmare, daca-l pui azi pe Ghita sa inteleaga orice inseamna arta, Ghita are sa te intrebe ca „de ce folosesti metafora aia, pentru ca nu exista asa ceva in realitate”, „de ce apelezi la artificii lirice in care pui suflet in obiecte si idei ca sa creezi o lume virtuala”, „de ce sari repede, repede prin idei, explicand doar esenta lor si apelezi la categorizarea conceptelor” si, mai ales, „ce dracu’ e aia gandire conceptuala si meta-cognitie, ca par rupte din UFO si sigur, sigur, e vorba de vreo secta aici”.

Mai rau e cand Ghita nu intelege nimic din arta, da’ totusi „o face”. Dar asta, in alta poveste, ca o sa mai calatorim si-n viitor cu trenul asta.

Femeia, spiritualitatea si intrebarile cheie #1

Qur’an: 

Your women are your fields, so go into your fields whichever way you like . . .  – si-n campul tau nu intri dulce, iubindu-l, mangaindu-l, incercand sa ii cunosti si sa ii ingrijesti fiecare planta? De ce presupui ca il stii inainte sa il explorezi si sa il venerezi, pentru ca el e cel care te hraneste, care iti da puterea, care iti creste egoul, care iti da averea? Cand el e totul pentru tine, de ce sa il tratezi cu mai putina importanta decat e?