Se merita sa te schimbi pentru cineva?

O discutie, in dimineata asta, mi-a dat de gandit. Hey, nu te speria, sunt doar in rolul Observatorului, nimic personal. De aseara am reusit performanta sa raman atat de chill si indiferenta incat si eu ma mir. God, I missed this shit. Asa, meditam, facem putin studiu de caz, ne lipim pe ce experiente mai stim si raspundem la intrebarea din titlu.

Eu eram ferm convinsa ca nu. Ca, teoretic, cine trebuie sa te accepte te accepta asa cum esti si ca daca te schimbi, la un moment dat ai sa rabufnesti si ai sa ajungi la loc cum erai, doar ca mai batran, mai consumat psihic si cu o foame mult mai mare pentru comportamentul ala. Da’ eu sunt singura si astia care sunt dispusi „sa se schimbe” nu… Adica nu e ca si cum as fi un expert in relatii, ca sa pot sa imi dau cu parerea, desi am trecut prin ambele experiente: am fost si cea care s-a schimbat si cea care a schimbat. Si nu o data… Fuck it! Am tot dreptul sa-mi dau cu parerea, ca stiu exact ce se intampla in cazul asta. Statistic vorbind, chiar, ca am obiceiul sa studiez si sa invat si din relatiile altora.

Si povestea e cam asa, si are sa ma scuze ca il folosesc drept exemplu. E strict in interes stiintific si total anonim. De fapt, daca te incalzeste cu ceva, stiu doua cupluri care trec prin asta, in momentul asta.

S-au cunoscut pe vremea cand erau copii, acum vreo multi, multi ani, cand inca nu iesisera din teribilism. Stiti voi, teribilismul e ala cand iti definitivezi personalitatea si ii adaugi sau ii scoti linii. Apoi au mai stat impreuna vreo doi – trei ani si cand s-a intamplat maturizarea si-au dat seama ca rezultatele finale la desenele astea nu prea se potrivesc. Ca el avea nevoie de ceva, ea de altceva, habar n-aveau nici ei de ce. Ca daca stai bine si te uiti, alea nu-s motive serioase. Sunt doar diferente de caracter, structura, principii, lucruri care nu se pot schimba da’ pe care si le reprosau reciproc. Interesant e ca au inceput sa se certe. Consecinta normala, despartirea.

Acum s-a ajuns la concluzia ca ar trebui sa se impace si sa lase de la ei. Din rolul meu de Observator nici nu ma asteptam sa dureze atat de mult sa se ajunga la concluzia asta. Adica vorbim de 5 ani de relatie. E extraordinar de multa dependenta psihica acolo. Daca s-ar fi despartit le-ar fi luat cel putin doi ani sa le treaca unul de altul.

Tragem linie si fac o paralela cu experienta proprie. Pentru ca eu sunt mai temperamentala din fire, la mine relatiile avanseaza intr-un ritm mult mai rapid decat la altii. Am talentul asta, sa-mi grabesc relatiile si sa le termin inainte sa ma termine ele pe mine. Asa, acum vreo 2 ani, aproximativ 1 an de stat impreuna. M-am bagat in relatia aia cu un om care stiam ca e fundamental diferit, da’ cum toata lumea in jur imi spunea ca „tre’ sa ma linistesc odata si odata” am zis sa incerc. Era potrivit pentru asta.

Pe la 4 luni au inceput sa apara divergentele. Ca nu ma simteam ok in rolul ala. Nu era viata mea, eu nu eram asa. Da’ stateam de dragul lui. Pe la 6 am avut primele rabufniri. Atunci am zis, hotarata, ca „ma duc acasa!”. Nu m-am dus, ca mai tineam la el, inca. Pe la 7 ne-am despartit, ne-am impacat, a fost totul frumos vreo luna. Pe la 9 iar au inceput sa apara divergentele, pentru ca noi chiar eram diferiti. E ca si cum ai fi incercat sa faci sa stea in aceeasi incapere soarecele si pisica. Pe la alte cateva luni (cer scuze, nu-s genul ala de femeie, habar n-am cat a durat relatia aia) am sfarsit aruncand cu un cartof dupa el. Intelegeti voi.

Ghici care era diferenta de caracter? Eu aveam energie, vroiam sa fac eu „aici, acum” sa se intample lucrurile, indiferent sub ce forma. El era traditional si resemnat. Pentru el viata trecea, pe langa, nefacand nimic care sa conteze cu adevarat – n-astepta ultima moda da’ astepta sa pice altele. Adica da, exact. ( Stiu ca sunteti 1000 care n-ati inteles ce-am vrut sa subliniez aici, da’ cred ca v-ati obisnuit cu mine vorbind pe blog cu o singura persoana. Daca nu, aia e, am un sfat de dat i-l dau, nu imi cereti sa ma schimb ca n-am cartofi la indemana. ) Problema e ca si el era mai temperamental ca multi altii. Deci ne-am nimerit bine cu acceleratul relatiei.

Facem analogie acum.

Schimbatul asta nu tine decat cand e vorba de haine, coafura, tabietul de dimineata, cel mult. Cand ceri unui om sa-si schimbe baza, caracterul, exista doua mari situatii care se pot intampla. Calculam probabilitati, da?

Situatia 1.  Se schimba pentru un moment, rabufneste, stres, lacrimi, uneori s-ar putea sa fie si prea tarziu.Ori se despart, ori stau impreuna de raul copilului si fiecare refuleaza in ce poate. Eu dau cam… 30% sanse asteia.

Sunt pesimista, de aia mai gandesc la rele inainte.  De dragul statisticilor corecte am sa bag si partea buna la final.

Situatia 2. El se schimba si ea vede. Ce se intampla cu un om caruia i se da puterea in mana si stie ca o are? Se imbolnaveste. Puterea omoara inteligenta – asa am auzit ca e o filosofie veche de vreo 6000 de ani. Or sti ei ce-or sti. De aici se pot naste multe situatii, da’ cu siguranta ceva moare acolo: fie ca e spirit, fie ca e minte, fie ca e o iubire… 30% si asteia.

Situatia 3. Stau impreuna, da’ pentru ca ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust, incepe fiecare sa-si vada de treaba. Oricum, nevoile nu si le pot satisface unul celuilalt, pentru ca nu-s construiti in asa fel. In fapt, si situatia asta are o sansa destul de mare, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca stiu destui oameni care se resemneaza doar ca sa nu fie singuri.

Situatia 4.  El se schimba o luna, apoi nu se mai poate controla. Se ajunge iarasi la ce a fost, doar ca de data asta e mult mai grav, ca e scanteia mai mare. La cearta provocata de neintelegere se adauga si dezamagirea provocata de faptul ca si-au pus speranta si au crezut unul in altul si degeaba. Si asta creeaza o frustrare mare.

Situatia 5. Alte situatii care mai de care mai ciudatica si mai frustranta.

Situatia 6. Se inteleg, traiesc fericiti pana la adanci batraneti si uite asa am incalecat pe-o sea… Da, sunt ironica tocmai pentru ca sansa sa se intample asta e cam 1%. Da’ poate ma insel eu… Si statistica, si logica, si experienta. Iubirea invinge tot.

So, daca e sa ma intrebi pe mine daca e sa merite sa te schimbi pentru cineva as spune nu, conform statisticilor. Pur si simplu sansa ca asta sa functioneze e mult prea mica. Si inca s-ar putea sa fi uitat eu sa iau ceva situatie in calcul, ca-s obosita.

Daca raspunsul e in genul „tu n-ai copii, nu-ti poti da cu parerea despre educatia lor”, atunci chiar pot, pentru ca eu n-am o relatie d-asta care sa dureze sute de ani tocmai pentru ca sunt foarte dificila si nu prea imi gasesc eu peretele pe care sa ma mulez. Adica e greu, greu, greu. Ca nici maleabila nu-s si imi si place sa joc rolul de perete, la randul meu. Iar daca stiu chestiile astea, atunci e clar ca stiu si ce se intampla atunci cand  cineva vrea sa se schimbe, fie el pentru o persoana, pentru el sau pentru pasarile migratoare de Crocaburia.

Lumea ar fi un loc mult mai bun daca am invata sa ne acceptam, asa cum suntem, fara sa delimitam parti ca „asta-i buna, asta nu”.  Nu exista bine si rau, exista doar oameni care isi accepta natura sau nu. In general, ala care zice ca ceva e de rau, e ala care nu vrea sa-si asculte deloc indemnurile vocii din capul lui.

Ziceti voi daca nu va era dor de mine stand si analizand obiectiv situatiile de viata? Fara emotii, fara draci, fara griji, fara nimic. Un zen mergator sunt, iar. Va tin la curent cu ce se intampla in povestea asta. Sunt convinsa ca ma citesc destui care, in loc sa vada esenta si ce se poate invata, stau si isi ocupa mintea cu intrebari inutile, care nu conduc la nici o circumvolutiune in plus. Da’ macar ii antrenez cu mine. Am auzit ca cititul ajuta la crearea circumvolutiunilor. Voi ce situatie preconizati?

( Eu preconizez ca daca citeste blogul, are sa i se activeze ambitia – „Iti arat eu ca n-ai dreptate”. Iar daca are sa faca asta… Well, are sa fie cum am zis eu, pentru ca are sa devina obsedat de ideea asta si, in subconstientul lui are sa se repete… „Nu trebuie sa ne despartim..”… Problema e ca subconstientul nu stie de „nu”. Si-acum fac alt joc mintal, da’ ai sa-mi multumesti, la un moment dat, daca ai sa te prinzi care e. Pana atunci, ia si invata, ca fiecare situatie e formata din variabile, nu din lucruri batute in cuie. Stii dupa ce sa te uiti, stii cu ce sa te joci. Nu? 🙂   N-as vrea sa „contaminez” gandirea, oricum uiti, am grija de asta. Face parte din deontologia cercetatorului.  )

LE: Sansele de happy ending scad din ce in ce mai mult. N-a durat nici macar o luna. Ma duc sa-mi mai aduc o cutie de popcorn. Damn, ce bine se simte cand ai dreptate!

Anunțuri

26 Responses to “Se merita sa te schimbi pentru cineva?”


  1. 1 Cristian Februarie 27, 2012 la 11:20 am

    Ai dreptate în mare parte, dacă o persoană vrea să se stabilească şi cealaltă nu vrea atunci e normal să iasă scandal sau dacă o persoană e liniştită şi cealaltă e o persoană dinamică atunci o să fie iar scântei.
    În cazul tau, vorbim pe mess mai multe diseară, nu de alta dar mai bine acolo decât aici şi trebuie sa-mi acord atenţia la curs.

  2. 2 ionel Februarie 27, 2012 la 2:22 pm

    round one , dau eu prima lovitura ….. hai sa luam exemplul tau , cine are de suferit cand o relatie esueeaza? , copiii , nu-i asa , tu stii mai bine.

  3. 3 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 2:25 pm

    nelutu, mami, nu crezi ca e expirata placa asta de-acum? am zis si eu ca evoluam putin. terapie abba. da’ tu nimic,, mami, nimic. Mai incercam, nu-i bai.

  4. 4 EsCa Februarie 27, 2012 la 2:30 pm

    Totul e biochimie ,Dragostea e doar un cocktail de adrenalina ,dopamina si norepinefrina.De aceea accepti schimbari la cerere ,pentru ca creierul tau se simte bine si exact ca un drogadict isi cere doza zilnica (pe care o ai doar cu celalalt alaturi).Dar dupa un timp (6 luni pana la 2 ani max) dispare dragostea chimica ,ce-ti ramane este practic o „prietenie frumoasa”.
    Aici incep recaderile in vechile obiceiuri ,incep certuri etc.

    P.S. Continuiarea mai incolo ,trebuie sa-l scot pe Stiff afara .

  5. 5 ionel Februarie 27, 2012 la 2:42 pm

    pisi doar atat poti … te credeam mai curajoasa

  6. 6 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 2:45 pm

    @esca: in sfarsit cineva care ma intelege! multumesc! si e parere de specialist, cu toate alea in regula, adica da. stai ca nu incap in camera daca ma mai umflu mult in pene.
    @nelu: tocmai te-am facut sa te simti destept in timp ce iti spuneam ca esti autist. cum adica doar atat pot?:)) in locul tau as cere si un autograf, moara gigel.

  7. 8 ionel Februarie 27, 2012 la 2:51 pm

    poate de la maica-ta , un autograf , de la tine ufff nuuuuuuu

  8. 9 EsCa Februarie 27, 2012 la 2:55 pm

    Alt factor important este raportul amintiri bune /rele (tot chimie este ex:ce simti cand iti aduci aminte cand ai mancat un tort si ce cand a tras unu o besina langa tine) . Caci dupa ce trece betia si-ti ramane un morman de rahat normal ca pui punct.
    Mai sunt situatia materiala ,copii ,viata sociala,etc etc .La final creierul tau trage linie si aduna si iti zice : Vezi ca-ti da cu + sau cu -. Pentru ca asta este creierul ,un dependent de chimicale.

    Ideea care este ,tu vezi totul ca un laborator social ,eu ca niste eprubete.In momentul in care stii ce ai in ele banuiesti ce o sa fie si peste 10 -20 de ani.Fara certuri ,fara scandaluri inutile,fara relatii esuate .Pentru ca-mi place un creier fericit cu doza lui zilnica de „droguri”.

  9. 10 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:03 pm

    @nelutu: na, fiecare cu fanteziile lui… ce sa zic si eu acum, doar n-oi sta in calea fericirii tale. acum lasa un pic oamenii mari sa discute treburi serioase.
    @esca: tu gandesti subiectiv acum, pentru ca tu ai drogul tau. de fapt, daca ma gandesc bine, si situatia asta are 2-3 droguri. problema creierului si a drogurilor este ca, cu cat se simte mai des efectul unei substante, cu atat el scade in intensitate.
    adica e ca la tigari, stau eu si ma gandesc. cum eram eu. in primele 3 zile era greu, dupa m-am luat cu morcovi de a trecut, dupa nici morcovii nu mi-au mai trebuit… si la primul moment de singuratate am simtit o pofta nebuna de tigara. moment in care si-a spus cuvantul vointa. :/
    da, are logica. ca oricum, din moment ce s-au despartit au facut-o ptr ca stiau ca nu le face bine relatia aia, nu?

  10. 11 ionel Februarie 27, 2012 la 3:07 pm

    saracuta de tine, atata frustrare stiind ca esti utilizata doar ca obiect sexual pentru altii .. ia zi pisi , crezi ca poti avea o relatie asa cum esti tu ….putin ‘eschizofrenica’

  11. 12 ionel Februarie 27, 2012 la 3:11 pm

    vrei sa pari interesanta , te crezi ‘fata mare’ , dar stii foarte bine ceea ce esti , frustrarile , lipsa de iubire din partea parintilor ,lipsa unui iubit sa te inteleaga , atatea tentative de sinucidere si multe altele ….cred ca respiri aerul altor persoane care au nevoie , ce pacat de tine , dar asa e viata

  12. 13 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:11 pm

    ce treaba are sexualitatea in ce discutam noi? tu nici nu stii ce inseamna schizofrenic fara sa cauti in dex, mai flacau.:) sau frustrat. sau obiect sexual. sau sex.la cat de des aduci sexul in discutie fara nici o legatura cu subiectul discutat, e clar cam cat de mult iti lipseste.
    si vezi ca daca iar devii obraznic te trimite iarasi mami in cosul de spam, acolo, la colt. you naughty, naughty boy!

  13. 14 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:17 pm

    nu te supara, da’ tie ti se pare ca detii vreun mare secret si ca „ce-mi spui tu mie?” sau de ce te tot legi de viata mea personala de cand eram copil mic? ti-am dat cu biberonul in cap cand eram mici sau ce-s cu iesirile astea? ca e clar ca de cand am crescut nu am luat contact deloc. oricum nu stateam eu pe langa cineva ca tine prea mult, ca n-am rabdare sa stau sa-i desenez unui om ca-l fac prost decat pe blog.

  14. 15 ionel Februarie 27, 2012 la 3:19 pm

    cum sa uit ochelarii aia draguti ai tai de atunci cand erai mare, hai tu pisi ma jignesti

  15. 16 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:21 pm

    port ochelari din clasa a 9-a, deci nu, nu e relevant. 🙂 si a face pe curajosul cand te ascunzi de 2 luni dupa ip-uri false si refuzi sa faci vreun gest prin care sa te dai de gol e putin cam ipocrit, nu crezi?

  16. 17 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:31 pm

    haha, ti-a zis careva ca ai un tic la scris? ia sa ma uit prin arhiva mess-ului sa vad care e flacaul care pune virgula asa, ca am un feeling si daca-i ala, ahahahhaha. deci da.

  17. 18 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 3:45 pm

    da, deci tocmai am redus lista la 3 persoane. o greseala cat de mica mai fa sau tremura o secunda privirea cand ne vedem ca sa-mi confirmi. Arrr, of, of, cum va bagati voi cu buna stiinta in gura lupului doar ptr ca simtiti nevoia sa va demonstrati voi masculinitatea in fata mea. :))

  18. 19 EsCa Februarie 27, 2012 la 4:14 pm

    Sa ne tii la curent cine-i trollul tau oficial :))

  19. 20 ionel Februarie 27, 2012 la 4:37 pm

    virgula o pun asa, sau asa , daca vezi bine, depinde daca sunt ocupat sau nu haha

  20. 21 Stefan Februarie 27, 2012 la 6:00 pm

    Mi s-a propus de curând să las vitaminele sălbatice și să mă apuc de pariuri. Asta poate fi șansa mea.

    Deci, care-s pretendenții ?

  21. 23 Cristian Februarie 27, 2012 la 8:57 pm

    „da’ cum toata lumea in jur imi spunea ca “tre’ sa ma linistesc odata si odata”
    Pana la urma Oana, tu stii ce-i mai bine pentru tine.

  22. 24 d3vilbabe Februarie 27, 2012 la 8:59 pm

    normal, da’ sa nu crezi ca e usor sa fii tu singur contra valului, uneori mai clachezi, mai obosesti, te mai ridici iar dupa. e un circuit al energiilor aici.

  23. 25 relansat Februarie 29, 2012 la 1:38 am

    O mica (,) corectura: de unde si pana unde forma reflexiva la verbul „a merita”. Corect e „merita” 🙂

  24. 26 d3vilbabe Februarie 29, 2012 la 1:44 am

    Din argou. De unde si pana unde vine relansat si ma corecteaza la o chestie atat de banala incat e imposibil sa nu o stie cineva? 🙂 In caz ca nu ai observat, dragul meu grammar nazy, pe blogul meu folosesc limbajul comun, tocmai ptr ca nu il comercializez si ii scriu ca unui prieten. Dar multumesc de intentie, o apreciez. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: