Archive for the 'Uncategorized' Category



Maya se repara singura

Titlul asta e al unui blog bine ascuns prin blogosfera, pe care acum ceva ani faceam eu cu mine, dedublandu-ma si analizand, cumva, psihoterapie prin scris. M-am plictisit repede de el si nu pentru ca n-ar fi fost interesant ce se intampla acolo, ci pentru ca asa sunt eu, ma plictisesc repede de chestii monotone. Psihoterapia cu mine o pot face si in mintea mea, nu trebuie sa stau sa scriu asta. Nu te chinui sa-l cauti, e privat si oricum au mai ramas doar 2 articole pe el.

Dar alta e ideea. Paragraful de mai sus ar putea fi interpretat, de un om destept, intr-un singur mod: „femeia asta a facut ani de psihoterapie cu ea, prin diferite metode, ceea ce nu prea se obisnuieste, deci femeia asta si-a cizelat psihicul mai mult decat oricine stiu eu, ca e putin cam obsedata de cunoasterea de sine si autodezvoltare”. Corect? E corect, iti zic eu, ca asta am facut si aici, si acolo, si oricand ascult o melodie si in orice situatie. Chiar si acum, tot asta fac. Ma doare la basca, la fel cum se intampla de obicei, de ce crede cititorul. Din partea mea, poate nici sa nu citeasca.

Sunt altceva, o spun incontinuu. Sunt o zeita, iar o spun, si lumea ma acuza de Complexul lui Dumnezeu. Sunt capricioasa si mandra si un jucator prin minti, suflete si fizic. Si lumea iar acuza. De aia, de ani de zile, ma cam doare la basca de ce spune lumea, pentru ca e cam proasta, ignoranta si inculta. Cu doua carti in plus daca ar fi citit, mi-ar fi inteles mai bine privirile, postura, jocurile, ideile, rolurile. Un film cu Cleopatra, daca ar fi vazut si analizat, un Basic Instinct, o orice, ar fi inteles macar 10% din personajul meu preferat si natural: Maya. Dar nu intelege, ca daca n-are informatii cu care sa lucreze, nu are si cu asta basta. E proasta si-i place asa, asa ca si eu o las in pace.

Sunt. Si-atat. In alte parti ale Universului, unele femei si-au transformat atitudinea asta in meserie si o vand pe bani buni. In alte lumi paralele, barbatii se calca pe picioare si isi ofera si rateaza viata doar pentru a vorbi cu o femeie care isi joaca rolul asta. Eu o fac natural si accept asta, pentru ca ma iubesc atunci cand pot sa o fac liber si iubesc mediul care imi permite sa fiu 100% eu. Sunt o dominatoare din esenta mea, o femeie asa cum ar trebui sa fie o femeie in viziunea mea, un om superior, crud, neindurator, care si-a cizelat fiecare aspect al personalitatii ei, incepand de la cel conversational si pana la sexualitate, de la jocurile psihice aplicate si pana la comportamentul din interiorul casei ei. Am citit, am invatat, am testat, am experimentat, am „furat meserie”, am trecut prin filtrul placerilor si al lucrurilor pe care nu le suport, am aruncat ce e rau si am pastrat ce e bun. Un om upgradat pana la maximul de potential de moment, atent studiat si slefuit, care stie asta si nu ii este frica sa arate ce este. De fapt, nu am frica de nimic si nu pentru ca nu as fi avut vreodata frici, ci pentru ca le-am trait pe toate la extreme si in diferite ipostaze si mi-am depasit limitele cu mult mai mult decat un om normal.

Doi mi-au reprosat in ultimul timp ca nu vreau sa invat nimic de la ei si ca sunt prea orgolioasa. Asa, si? Daca n-am gasit nimic bun si nou sa invat de la voi, ce ati fi vrut sa invat? Cu ce sunteti voi mai speciali decat toate miile alea de oameni de la care am tot invatat cate ceva pana acum? De ce crezi tu ca nu te-am studiat atent, sa vad ce as putea invata de la tine, si ca n-am ajuns la concluzia ca esti bun doar de tacut si facut chestii pe-acolo? Absolut fiecare aspect al personalitatii tale l-am intalnit la mine si la altii, pana acum, si m-am interesat sau l-am trait pana la maximul lui, desfacandu-l si refacandu-l in toate formele posibile. Singurele invataturi de viata care mi le mai poti oferi tu, acum, sunt cele pe care eu le extrag din ceea ce vad, nu toate cliseele si replicile si ideile spuse si raspuse de zeci inaintea ta. Singurul confort mental care mai poti sa il aduci unei persoane ca mine e daca taci si imi oferi rezolvari pentru diferitele nevoi care le am.

Folosesc lumea? Da si nu. O fac sincer, spunand acest lucru, si asta pentru ca in viziunea mea fiecare persoana dintr-un Univers trebuie sa joace un rol anume, ca Universul ala sa functioneze. Eu sunt liderul aici, in al meu, restul trebuie sa fie folositori sau sunt exclusi, nu trantori cu fite de baieti destepti. Iar daca cer un lucru, e felul meu de a iti spune ca iti ofer increderea mea. Daca ma bazez pe tine, e pentru ca ti-am gasit rolul in care te potrivesti, joaca-l! Daca te simti neapreciat, afla ca nu sunt ma-ta sa-ti dau aprecieri constante si nici tu nu esti catel sa te dresez cu recompense – pot sa fac si asta, da’ de ce sa-mi bat mintea cu prosti care nu inteleg in ce postura se pun si ce atitudine cersesc de la ceilalti? Rezolva-te singur, ca si eu m-am rezolvat singura, nu sunt aici sa iti trec cu vederea defectele evidente si enervante, care te trag in jos in viata. Pot sa ti le explic, sa iti spun cum se rezolva, daca imi esti suficient de simpatic, da’ sa stau sa ma contrazic cu tine ca sa-ti fie tie bine e chiar absurd. Ai liberul arbitru sa intelegi ce vrei tu. Vrei aprecieri? Intreaba-ma daca te apreciez. Cauta-le in faptele mele, dupa ce m-ai inteles in felul in care functionez, atipic pentru majoritate, dar tipic pentru anumite lumi. Nu sunt copilele proaste din jurul tau, care ti-ar sufla si in fund pentru atentie sau favoruri, madoare la basca de atentia sau favorul tau, mi le dau singura daca e nevoie, ca am puterea asta psihica. Cand faci ceva, vezi ce iti ofer eu la schimb, pentru ca pentru mine, relatiile interumane sunt un troc, deci sigur te-am ajutat cu ceva si imi esti dator, te ajut cu ceva si astept partea ta de ajutor sau avem in plan sa te ajut cu ceva, asa ca poti sa ip, ca nu iti sunt datoare cu nimic.

Egoista? Da, a dracului de mult si asa si trebuie sa fie o femeie, un om, un alpha, un lider. Dar ignorantii nu inteleg ca egoismul se extinde asupra tuturor proprietatilor din Universul cuiva. Adica egoismul meu devine extins, odata ce apar alti oameni, alte lucruri, alte idei, alte filozofii si apartenente in peisaj. Absolut totul devine omul meu care are nevoie de protectia mea, ideea pe care trebuie sa o aparam impreuna, Regatul meu. Sunt o Cleopatra, din varful capului si pana la marginea hotarului lumii mele.

Aroganta? Da. Daca acord cuiva care nu e in Universul meu apropiat o vorba, ma oboseste. Nu sunt Maica Tereza, sa-mi pese de oameni. Sunt un robotel. Am fost emotionala, am iesit de acolo si mi-am dat shut down partii asteia, m-am plictisit, am cautat si calea de a iesi din robotel. Acum stiu sa fiu deopotriva amandoua si sa fac treceri ori de cate ori e nevoie. Stiu sa fiu pasionala si rece, stiu sa fiu emotionala si rationala, stiu sa imi pese si sa nu. Stiu sa fiu tot, pentru ca am fost deja acolo, pana la cele mai exagerate forme, acum am controlul. Iar daca devin emotionala si empatica legat de o persoana, ca sa reusesc sa o inteleg mai bine, nu e un drept, e un privilegiu pe care il acord cuiva si ar face bine sa aprecieze asta, pentru ca inseamna ca am depus un efort mental pentru ea. Si nu-mi place sa depun eforturi mentale gratuit. Pentru mine e un sacrificiu: cobor de pe piedestalul meu, in mijlocul plebei, ca sa discut la nivelul ei. E obositor, enervant de multe ori si devin de-a dreptul agresiva atunci cand persoana aia incepe sa spuna „nu intelegi”, „habar n-ai”, „invata de la mine”. Copile, invata tu de la mine, ca eu inteleg mai bine decat crezi, pentru ca, ghici ce: am fost ca tine, in emotia aia, de aia reusesc sa comunic cu tine la nivel emotional, despre problemele tale, ca pe ale mele nu le povestesc decat de suprafata, asa. Si cand nu inteleg, pun intrebari ca sa inteleg si sa regasesc elemente cunoscute mie, cat sa pot sa fac legaturi si sa vizualizez tabloul complet. Ca un om cu pregatire psihologica la nivel practic de 12 ani, ce sunt. TU nu ma intelegi pe mine, pentru ca TU nu ai experimentat atitudinea mea, TU, ala care te plangi si care ai senzatia ca esti un mister si special si altele, cand nu esti decat un tipar al altor persoane pe care le-am mai intalnit pana acum, prin viata reala. 99% fac asta, apreciez strict pe cei care deschid urechile si asculta sfaturi sau experiente de viata din care sa isi extraga propriile lectii, chiar si cand le spun ca gresesc – aia-s cei speciali.

Solitara? Da, tocmai de aia. Oamenii nu isi bat capul sau nu isi dau interes sa inteleaga profunzimea unui om. Nici n-au cu ce, din ce vad. Cand eram mai copil si inca nu urcasem anumite trepte ale personalitatii asteia, pentru ca mai aveam multe de invatat, mi se spunea des ca sunt ciudata, rebela si complexa, insa parca mai intelegea lumea ceva. Acum, apropiindu-ma de 30 de ani si deja slefuind mare parte din fiecare latura a personalitatii mele, manifestand-o din ce in ce mai clar si intelegand din ce in ce mai bine pe ce tipare ma potrivesc, gasesc din ce in ce mai rar oameni suficient de openminded si educati ca sa inteleaga ca „solitudinea”, „egoismul”, „orgoliul”, „superioritatea”, „sinceritatea”, „aroganta” si restul defectelor-calitati pe care le prezint sunt toate trasaturi care, impreuna, construiesc un personaj pe care fiecare l-a admirat si si-a dorit sa ajunga sa-l joace, insa n-au depus suficienta munca pentru a il slefui si a deveni un complet al lui. Fie pentru ca nu i-a dus capul, fie pentru ca au fost prea ocupati sa critice pe altii sau sa se dea victime ale lor, fie pentru ca le-a fost lene sa gandeasca singuri si sa se informeze. Iar asta nu e rau: eu iubesc singuratatea asta, pentru ca n-am batai de cap.

Am o gandire malefica daca ma aduci in stadiul ala: stiu sa fac mindfuck-uri cu scopuri atat de ascunse incat sa nu-si dea nimeni seama de ce, cum a fost un caz recent, si apoi sa folosesc ce obtin pentru a mi le indeplini. Stiu sa fiu a dracului de razbunatoare, asa cum trebuie sa fie orice Zeita, Regina, Alpha, Lider: nici un supus nu trebuie lasat liber sa faca absolut ce vrea, anarhia n-a functionat in nici o comunitate, grupurile au nevoie de lider, reguli si pedepse pentru incalcarea lor. Le calculez si le aplic, pentru ca pot si mi-am dovedit-o de multe ori, chiar daca numai eu am stiut care consecinta din viata cuiva se datora mie – n-am nevoie de statui, mi le construiesc singura. Dar stiu sa fiu si morala, miloasa, induratoare. Aplic un stil laissez-faire. Nu ma calci pe coada, te las in pace. Cat despre a fi lider sau persoana publica, tot de pe la 18 ani o fac incontinuu, in diferite comunitati si situatii. Am acumulat tot felul de experiente, incat foarte rar mai poate aparea ceva ce nu am mai vazut, fie ca e vorba de o situatie rea sau una buna. Iar cand o comunitate dintr-asta isi asuma rolul meu deschis, atunci sa ii fereasca Sfanta Papadie pe cei care incalca regulile bunelor moravuri, ale functionalitatii sau ale jocurilor stabilite de comun acord. Nu e vina nimanui altcuiva ca ei accepta termenii fara sa citeasca un contract, nu?

Da, sunt dominatoare si am toate caracteristicile specifice atitudinii asteia. Iar daca nu o intelegi, e pentru ca nu intelegi ce face independenta, siguranta, cunoasterea de sine si puterea din oameni. Cu siguranta, nu ai sa fii capabil sa intelegi ce inseamna ala joc de putere si cum se realizeaza el, in mod cert nu ai sa poti vedea farmecul lui si ca e singurul care nu plictiseste, nici in cuplu, nici in societate si nici in propria minte. Mai mult ca sigur, ti l-ai dorit, dar nu ai fost capabil sa-l descifrezi pe elemente, nici macar in flirt. Asa ca pentru mine esti plictisitor, nu ai ce sa ma inveti nou. Unii, oricat de Alpha ar vrea sa fie, sunt meniti sa ramana Beta, uniforme. Doar resurse pe care sa le cumperi oferind alte resurse si pe care sa le controlezi cum vrei, pentru ca atunci cand le lasi controlul, in joaca de-a puterea, nu stiu sa il foloseasca intr-un mod corect, palpitant si interesant. Sunt multe, multe trepte mai jos pe scara atitudinii asteia.

Asa ca da, copile, rolul tau, langa mine, e sa taci si sa joci ce rol ti-am acordat eu, ca la carte, si nu pentru ca acolo te-am pus eu, ci pentru ca nu ai fost tu capabil sa urci mai sus, sa obtii alte grade, pe baza cunostintelor tale. Pentru ca orice Regina are si un Rege, numai ca nu orice iobag poate ajunge pe pozitia asta. L-ai studiat vreodata pe Marc Antoniu, ca sa pricepi cum se joaca rolul asta si ce elemente ai nevoie sa slefuiesti pentru a o face a dracului de bine?

Adunate pe weekend

„Flacau, vezi ca gagica-ta se cam imprastie pe mine cand danseaza, daca nu o iei tu sa o rezolvi pana la baie, o iau eu, ca vreau sa stau dracului pe scaunul asta fara sa-i simt fundul incontinuu pe picior.” Din priviri, asa, ca na, gagica era totusi buna, exista si o parte pozitiva a fundului ei pe piciorul meu si se stie ca in situatiile neplacute, d3v cauta intotdeauna partea pozitiva, daca e binedispusa.

N-am mai fost singura mai mult de o luna de vreo… 4 ani? Bai, ce misto e. Pussycats, pussycats everywhere! Manca-i-ar mama de pustani, ca e plina gradina de d-astia mici, fara personalitate proeminenta, numai buni de studiat cat timp tac. Aberez si eu, tot singura ma intorc tot timpul acasa, da’ uite ce faina e posibilitatea de a alege orice iti tuna tie mintea. Am sa-i dau un telefon muzei de serviciu, sa ne vedem la o cafea, daca tot ne-a placut noua asa mult sa ne bem cafeaua impreuna ultima oara. Sau nu, ca mi-e super bine si asa. Vad eu maine ce chef de oameni am.

Si-am vazut un mosulet, meloman, rocker, la vreo 45 de ani, super, da’ super haios, intr-un club. Bai, cat de misto se distra omul ala si cat de frumos traia muzica si rebel, asa, non-conformist, alaturi de prietenii lui, incat m-a tinut jumatate de seara cu gura pana la urechi numai observandu-l si pana la urma n-am mai rezistat si am dansat si eu. Si nu oricum, da’ fara bere la bord, ceea ce la mine e rar, rar, rar. Si inainte de asta m-am plimbat vreo 2 ore prin ploaie, dupa alte vreo 2 ore si n-am racit si nici nu mi-a parut rau. Orasul asta e superb fara oameni in el, pe cuvant. Si-adica, pe la 3 dimineata, joi, („si-o sa-ti treaca intr-o joi”), fix inainte sa inceapa ploaia asta nenorocita care nu se mai opreste pana miercuri, cica, Cismigiul era un colt de Rai si era doar al meu, al pasarelelor, al naturii si al unui amic. Mai ceva ca Adam si Eva eram noi acolo.

Am intalnit un om cu o poveste a dracului de trista, d-aia cu dormit luni de zile pe strazi, muncit cu spume, revenit si descurcat singur prin viata. Si inca era om cu oamenii si inca zambea si nu era speriat de ceilalti si socializa frumos si cu respect si tot. 99% dintre oamenii de pe aici s-au salbaticit si au intrat intr-o monotonie d-aia de spaima fata de semeni de chiar o cred si ei. De aici si raspunsurile atat de agresive si duse la extreme. Fricosi si lasi, cam asta e descrierea generala. Caini speriati de bombe.

Pe la vara schimb orasul vreo 3 luni, teoretic, ca de ce nu, mai iau si eu o pauza de la neoamenii de pe aici, ca imi moare, dracului, increderea in omenire.

Si cam atat. Ah, I’m back in business, cu timp si chef, ca nu ma mai freaca nimeni la creier non-stop sa-mi omoare creativitatea, timpul si cheful de viata. Doar eu si pisica mea, totul e zen.

De ce e important un hosting bun?

Scriu rar advertoriale si cand o fac stiu ca ce recomand e bun sau ca motivul pentru care o fac e unul important. De data asta, vreau sa scriu despre hostingul bun, pentru ca in lunga mea experienta online m-am intalnit cu foarte multe situatii.

Hostingul asta e de 3 tipuri: shared, VPS si dedicate. Shared inseamna ca imparti cu altcineva serverul si na, de aici se nasc tot felul de probleme, avand in vedere ca uneori pot fi si cateva sute de site-uri gazduite pe un singur server. Numai imagineaza-ti ce gang bang de I.P-uri si transfer de date este pe saraca masinarie in momentul in care fiecare site dintr-asta are 100 de vizite, nu zic mai mult! Nu-l recomand decat pentru site-urile mici, care nu au trafic intens, asa um sunt cele de prezentare. Altfel, merge groaznic si te prinde vremea de facut copii din urma pana reusesti sa faci ceva pe el.

VPS inseamna cam aceeasi chestie, doar ca de data asta resursele sunt partajate pe mini-serverevirtuale cuprinse pe un server. Adica ai particica ta de RAM, particica ta de procesor etc, pe care le folosesti sau nu, dupa posibilitati, si daca nu, acolo raman, nu se atinge nimeni de ele. Am lucrat cu VPS-uri atat pentru site-uri cat si proprii, ca spatii de joaca, iar astea din urma mergeau mai bine decat calculatorul meu, ca de aia le aveam. Permit multe chestii si sunt cam cea mai convenabila solutie atunci cand nu ai bani sa fii „like a boss” si sa ai propriul server dedicat.

Dar daca site-ul tau deja atinge cateva mii de vizitatori pe zi, s-a terminat cu joaca, trebuie sa treci pe dedicat, ca sa nu le pui nervii oamenilor pe bigudiuri. E o investitie buna, imi venea sa iau clientul in brate cand imi zicea ca are server dedicat, ca zbura de cate ori aveam treaba pe el. Na, acum sunt firme si firme, ca in orice alt domeniu, mai intrebati si voi, daca sunteti in cautare.

Si pentru ca am spus ca e advertorial si, de fapt, m-am laudat cu ce stiu eu despre hosting pana acum, hai sa spun si ce recomand. Webrahost au o oferta foarte faina, de inregistrate de domenii cu reducere de 25% si cu hosting bun, promitator. De cat de important e sa ai domeniu propriu nu mai are sens sa spun, cred, ca e lamintea cucosului si eu am incredere in cititorii mei. E fain, insa, pachetul prin care le puteti cumpara pe amandoua: hosting + domeniu la preturi super mici. Incercati, ca e cam cea mai buna oferta de pe piata in momentul asta.

Echilibrul paradoxului

Facand un Myers-Briggs ieri, cuiva, am realizat o chestie: echilibrul personalitatii e fix la mijlocul axei dintre elementele paradoxale. Logic si banal, nu? La mintea cocosului, ai putea spune. Da’ stiti cum mi-am dat seama? In momentul in care eu as fi raspuns cu ambele raspunsuri la o intrebare cu doua raspunsuri venite din extreme. Si cam la toate eu as fi raspuns asa.

Cum ar veni, asta e un fel de „Uite ce tare-s eu, ca toata lumea crede ca am nevoie sa fiu reparata in vreun fel, da’ eu sunt aia care a lucrat cel mai mult cu psihicul ei, pana a ajuns la cele mai multe puncte de echilibru in el. Voi sunteti defecti, ba!”

Si apropo de defecti, imi place sa ies uneori sa ma uit la copii cum se joaca in parcuri. Ma energizeaza, cumva, inocenta lor. Ca o fi instinctul matern, ca o fi voia buna care o emana, ca o fi naiba stie ce, cat timp functioneaza n-am interes sa ma studiez in interior sa aflu de ce. Imi place, e bine asa, mai bine ma dezvolt pe alta latura de energia aia.

Si-am iesit eu azi in parc, la o tigara, ca era un soare superb si se auzeau pasarele si „Vine, vine primavara” – stiti voi starea de spirit. Bro, astia-s defecti de mici pe aici! Un copil nu vorbea cu un alt copil, un copil nu zambea, nici macar chitaitul ala de copil nu se auzea, intr-un parc de joaca plin de copii! Toti se invarteau pe biciclete, de parca erau din piesa Adei Milea, aia cu uniforme. Cu poker face-uri de ar face-o invidioasa si pe Lady Gaga.

Am inceput sa joc fotbal cu unul cu balon, s-a blocat o secunda, a dat cu sutul inapoi in balon, cand sa-i dau pasa, ia-l de unde nu-i ca lasase si balon si tot si fugise haotic la mama naibii. Altuia i-a zambit colegul si a ramas ala blocat si cu gura cascata, fascinat, vreo 5 minute. Pe cuvantul meu, zici ca eram extraterestri si ca tocmai scoseseram o arma de improscam pe gagici 50 shades of gray, asa era. Fas-ci-nat! Copilul ala nu mai vazuse in viata lui de 2-3-5-cati naiba ani o fi avut straini care sa-i zambeasca!

Defecti! Stau, termin treaba, si ma duc sa-mi fac copilul si sa-l cresc intr-un colt de lume nerobotizat ca aici e dubios grav.

Revenind la teste:

Exemplu practic a ce voiam sa spun eu ca inseamna echilibrul personalitatii lucrat fara mila timp de ani de zile, de zic astia ca-s paradoxala si ii pierd tot timpul, confuzati ca nu ma pot incadra in tiparele extremelor. (LP, ba, robotilor, ca daca ar fi sa va iau tiparele care v-au fost bagate pe minte de mass-media si revistele glossy, ati ramane prosti si nemiscati, ca singuri nu puteti gandi):

Prefer:
Petrecerile zgomotoase.
Intalnirile linistite intre prieteni.
2
Prefer:
Sa lucrez la si sa vorbesc despre un proiect.
Sa ma gandesc la o idee.
3
Prefer:
Sa lucrez impreuna cu altii.
Sa lucrez singur.
4
Prefer:
Sa administrez mai multe proiecte.
Sa ma concentrez asupra unui singur proiect.
5
Prefer:
Sa vorbesc despre idei.
Sa scriu despre o idee.
6
Prefer:
Cursurile de discutii.
Cursurile de predare.
7
Prefer:
Persoanele deschise.
Persoanele meditative.
8
Prefer:
Sa fac parte dintr-o multime.
Sa fiu singur.
9
Prefer:
Sa dezvolt o idee prin intermediul discutiilor.
Sa dezvolt o idee singur, apoi, poate, sa o discut cu altii.
10
Sunt genul care:
Tolerez zgomotul si multimile.
Evit aglomeratiile si caut linistea.

Doar primele 10 intrebari din vreo 60, la care eu as fi raspuns cu ambele raspunsuri, pentru ca „prefer” in egala masura, doar depinde de moment.

Si asta pentru ca nu m-am incadrat niciodata intr-un tipar comun, ci am fost deschisa sa descopar si sa testez ce imi place, sa pastrez asta in obiceiurile si personalitatea mea si sa imi fac propriul meu tipar, pe care sa il dezvolt/amplific/dau peste nas tuturor, in functie de ce chef aveam.

Ca eu nu ma plictisesc niciodata: daca n-am ce face, ma gandesc la o idee. Daca am ce face, ma dedic 100% la ce fac. Daca nu imi place un anumit tip de om si trebuie sa il suport, ii caut partile pozitive. Cum ar fi sa ma inspir si sa critic tiparul lui pe blog (LP si voi, ba, uniformelor, ca sunteti predictibili ca niste gaste). Sau sa laud varfurile, aia care ies in evidenta prin ceva bun: gesturi, fapte, vorbe, personalitati aparte.

Ma plictisesc repede, ca na, nu-mi trebuie 100 de ore sa percutez o idee, gandeste-te ca in decursul a 2-3 luni eu am fost prin teorii pana la cosmos si inapoi, prin ideologiile spirituale, prin stiintele care le stiam, cu tot cu documentare, si m-am intors cu niste formule de le leaga pe toate de abia astept sa am timpul liber sa le scriu sub forma de carte atent documentata ca sa vada altii ca ei sunt aia prostii, nu ceilalti, aia care mai indraznesc sa viseze si sa se joace prin idei. Ca na, am si eu un trip propriu si personal: sa gasesc formulele echilibrului in tot si sa le traduc la nivel psihologic, ca sa nu fi trait degeaba pe pamantul asta si sa dau ceva omenirii, daca tot am consumat resurse. Ce sa facem, unii au ca trip sa-mi scoata diss-uri si sa fuga tacand cand ma vad singura intreband „Da, flacau, spune care e problema?” sau sa se razbune ca-s refuzati si sa dea cu mucii in fasole cand le apas 3 butoane simple, pe principiul „Tensiune psihologica interioara declansata in situatii percepute ca pericol”, altii sa-si vada de treaba si sa-si urmeze natura si scopul prin viata asta, ca sa faca un bine celorlalti. (LP ba, si voi, ca v-am dat-o atat de subtil ca nici n-o sa stiti ce v-a lovit cand au sa vi se intoarca toate – v-a pus dracu’ sa va puneti cu oamenii capabili sa gandeasca in afara tiparelor, na, si n-am sa fiu acolo sa va spun „bousor mic, uite, asta e consecinta aleia si aleia si aleia, acum tragi ponoasele, va las in prostia voastra, sa va intrebati „da’ eu cu ce am gresit de nu-mi iese?” – oamenii prosti ma amuza cel mai tare in intunericul lor acolo, cum se dau cu capul de pereti cand lanterna e fix in mana lor. Sunteti simpli, ba, uniformelor! – frustrare off).

Si hai sa n-o mai lungesc desi imi place maxim sa scriu, ca doar e arta mea, ce pnm: nu mai mergeti pe extreme, aia 2 cititori destepti care ma citesc. Nu mai mergeti, ca alea nu-s formulele corecte. Fiti paradoxali daca e nevoie, pana invatati nivelele, si ramaneti in echilibru mental, avand puterea sa decideti voi cum sunteti ca tipar in anumite situatii, nu cum vor altii. Fuck them, ca astia-s defecti inca de mici, nu vedeti? Data viitoare va fac si-o poza intr-un parc d-asta de joaca, daca nu ma credeti. Zici ca-s bovine d-alea mititele, care nu stiu decat sa dea cu coarnele si sa mearga pe cararea lor, acolo. Asa-s si astia mari, pe cuvant.

Na si-o piesa, ca daca n-ati invatat nimic azi, macar sa ramaneti cu ceva construtiv de aici:

(nu merge codul embed, hai ca pun asa): https://www.youtube.com/watch?v=e_sF0EXn4Gs&index=18&list=RDI9XkdAB2FA4

Da’ eu tot sper ca sunteti printre desteptii care vor sa invete ceva nou in fiecare zi, ca astia-s light rau, zero cultura generala, nu e de mirare ca sunt atat de frustrati si agasati si agresivi si vad doar la 2 metri de ei: pai bro, daca tu nu-ti dai seama de ce se intampla in jurul tau si-ti place sa stai la nivel de… (m-am pierdut, ca pana si animalele sunt mai constiente de interiorul si exteriorul lor decat multi oameni), ce pot sa it fac? Na o piesa, poate te adoarme ca nu esti capabil sa ii intelegeti substraturile muzicale si scapa lumea de tine 5-6–8-10 ore, naibii. Fac si eu un bine pe ziua de azi.

P.s: imi caut chirie noua, asa, pentru antisociali boemi si ciudati ca mine, ieftina ca nu vreau sa arunc bani pe fereastra, cu apa calda (! – iti dai seama ca in centrul Capitalei stau cu apa rece si calda oprita, fara gaz si cu netul cazand din 5 in 5 minute?! La tara la bunica-mea e mai fain.), net si eventual ferestre, ca am mai vazut si d-astea fara la pret de penthouse. Am pisica, nu m-as arunca la colegi de apartament ca na, salbatica, si fumez ca un turc. N-am pretentii prea mari la decor, ca mi-l fac singura si oricum ma enerveaza mobila de la Ikea si camerele fara personalitate proprie. Mica, ca eu stau toata ziua la laptop, nu pierd timpul frecandu-ma dintr-o parte in alta a casei. Sunt om simplu, ce sa mai…

Daca tu nu stii, nu inseamna ca nu exista

Am avut o revelatie acum aproape un an. Eram pe o plaja, ma incalzeam lipita de un om (mare om), ghemuiti pe o banca si invelita cu haina lui. Nu era nimic romantic intre noi, pur si simplu e un om care de mult ma inspira. Poate si pe tine te inspira, in fine. Si ma uitam la mare. Blestemam in gand, plangeam in suflet, uram oameni in ratiune.

Si omul asta era atat de cald si calm si tacut. Atat de multa tacere. De unde ma inspiri atat, omule, cand tu esti atat de linistit? Cum ti-ai gasit linistea asta, in lumea asta, unde eu am invatat sa devin malefica si sa calc totul in picioare ca sa ma apar? Unde eu am invatat sa fiu un Zeu negru, un om complet si complex pe negativ, in egoism si in placeri? Unde eu am invatat ca-mi trebuie sute si mii de ziduri defensive contra oamenilor si unde mi-am dat shut down la emotii ca sa pot sa am o arma de temut pentru toti?

Atunci si acum am avut o revelatie. Omul ala a gasit o cale de echilibru, spre care eu mai aveam mult de mers pana sa o gasesc, in primul rand pentru ca trebuia sa descopar si pozitivul in altii, nu doar negativul. Sa amplific si pozitivul in mine si nu doar negativul. Atunci am luat o decizie care mi-a marcat, cumva, pentru totdeauna gandirea.

La doua saptamani o puneam in aplicare.

De atunci si pana acum, mi-am impus sa fiu pozitiva, ca sa gasesc echilibrul. Nu ai cum sti unde e echilibrul daca nu ai mers pe extreme cu totul, nu? Nu ai de unde sti care e mediana daca nu ai strabatut laturile figurii geometrice. Si viata m-a ajutat. Cum imi spunea o muza daunazi, fiecare lucru e dat la un moment dat ca sa inveti din el si sa evoluezi. Stiam asta, dar nu credeam ca o stiu si altii. E… ca un upgrade de metafore.

Si viata mi-a dat rautate maxima in ultimul an, iar eu am invatat sa raman pozitiva. Am gasit si calea de mijloc pentru multe. Am fost pe toate laturile triunghiului asta numit viata, cand pe o parte, cand pe alta, din ce in ce mai putin, ca un pendul. Tic Tac, Tic Tac, Tic Tac. Am cunoscut oameni si situatii de o rautate extrema, de o absurditate nebuna, de o lipsa de bun simt crasa. Am fost jignita, umilita, intoarsa din drum, irosita, nepretuita, ignorata. Am fost toate astea si mai mult.

Si as fi putut sa calc in picioare tot, ca o mai facusem, nu e degeaba numele blogului astuia asa. Puteam sa sfasai carne cruda din ei, sa fac un mindfuck de sa ajunga toti asa cum au ajuns si altii. Sa fiu un Zeu negru, asa cum am mai fost, pana acum. Dar nu am vrut. Mi-am dorit sa fiu completa si sa invat si calea buna, ca sa am un liber arbitru echilibrat. Sa invat linistea sufleteasca obiectiv.

Am invatat-o, acum pot fi un Zeu complet, as spune, nu? Cam asa e cu dualitatea asta, pana la urma: ma pot uita prin orice perspectiva a oricui vreau ca sa il inteleg si sa ii prezic urmatorul pas, ca doar sunt strateg cu o viziune completa si suficiente experiente si teste pe oanmeni si pe mine incat sa stiu mai tot. Din timiditate si lipsa de curaj si pana la extreme si in non-salanta. De la puncte slabe pana la puncte forte si de la partea pozitiva la partea negativa a defectelor si calitatilor. Majoritatea e un cliseu, oricum, oricat de speciala s-ar simti. Si a te simti special e un cliseu. Oamenii pur si simplu sunt sau nu sunt. Au ajuns in punctul X sau nu. Repeta tiparul Y sau nu. Si-au dezvoltat tiparul Y pe nivele de intensitate sau nu. Atat de simplu e.

Acum s-a terminat, insa, lectia, totul se aseaza si pendulul mai are putin pana se opreste, in metafora asta a mea care o creez si pe care o numesc Viata. In propriul meu Golem. In Zeul din mine. Eu nu am avut niciodata nevoie sa fiu reparata de altii, m-am reparat singura. Doar am ales sa raman ce mi-a plaut si sa-mi transform defectele in calitati, sa le iubesc si sa le folosesc drept forte. Ce pot sa spun, intotdeauna am fost o incapatanata. Sau o ambitioasa. Sau poate amandoua, depinde cine se uita la mine.

Sunt, in interior, tot ce mi-am dorit odata sa fiu si tot ce mi-a lipsit odata, ca sa ma pot apara. Sunt tot ce a inspirat poezia altora odata si tot ce le-a creat obsesii. Sunt tot ce le-a creat frici si tot ce i-a facut sa se simta ignoranti. Sunt femeia din poza de pe noptiera Lui si sunt femeia de care femeia din viata lui se teme, daca ma intorc. Sunt cea care a schimbat destine, oameni, cursuri. Sunt un complet, un Yin si Yang, un Zeu macabru si dual al universului meu. Iar eu aleg sa spun ca a fi malefic nu e deloc rau. A fi malefic e indicat, atunci cand traiesti intr-o lume malefica. A fi malefic e o alegere pe care chiar trebuie, uneori, sa o aplici altor oameni malefici. Ingerii s-au batut intotdeauna cu Demonii, doar Demonii au reusit sa fie iubiti, intelesi si venerati de Demoni, nu?

Iar partea buna e ca am invatat sa fiu si Inger Alb si nu doar Negru, chiar daca in stupizenia lor multi nu imi inteleg metaforele. Daca toti am avea acelasi nivel de inteligenta, atunci cum s-ar mai naste Zeii? Misticul?

Si am invatat sa comunic prin emotii si pe pozitiv, deci pot transmite si mai multe acum. Sau ascunde. Daca Succubusii erau doar interpretati prost sau enervati la culme de prostia oamenilor? Caci Zei sunt pretutindeni, pana la urma, doar ca putini indraznesc sa-i vada in forma lor reala.

Din Negativ se naste Pozitiv, iar evolutia e Cunoastere. -|+=0. Si Nasterea e pe mai multe nivele, n-a fost niciodata doar Fizica, artistule, asa ca nu iti refuza Natura. Invata din lectiile mele de viata, ca stii, de cati ani ma citesti, ca nu te-am invatat niciodata de rau, decat ca sa combati raul. Cu margarete in arme nu s-au oprit niciodata Razboaie, asa ca nu mai fi Inocent si permite-ti tot ce e malefic in tine si in oameni. Cunoaste-te pe tine insuti si foloseste furia ca arma. Sa construiesti sau sa distrugi. E Universul tau, regulile tale. Ce fel de Zeu esti cand urmezi tiparele altora?

M-ai inteles, asa-i?

Saw – partea a doua

Ok, hai sa dam si o CONCLUZIE situatiei, pe scurt, ca na, trebuia desfasurata ideea ca sa gaseasca toata lumea raspunsurile care le cauta in ea, in functie de perspectiva proprie. Am lucrat strict cu realitatea obiectiva, cu intentia mea sincera, cu tot, pentru ca na, asa sunt Sagetatorii si eu, in particular, ca om, daca nu credeti in zodii. (Eu cred in patternuri, nu in concepte.)

Mesajul meu a fost scurt: ION MIHAITA este genul de om cu care nu vrei sa colaborezi, indiferent pe ce plan ai incerca, PHH si tot ce reprezinta conceptul ala este o adunatura de oameni care merg pe conceptul cine se aseamana se aduna, iar hip hop-ul e putin mai mult in coma tocmai pentru ca oameni de calitate atat de inferioara sunt considerati a fi varfuri si modele de promovare, avand conexiunile necesare sa lucreze cu treburile, dar fara sa le fi muncit ci pupand in fund, inseland, tepuind, etc, iar valurile din urma le copie pasii fara sa ii inteleaga pe deplin, si in partea lor, vazandu-le numai bling blingul afisat, falsificat, copiat de la altii, fara pic de creativitate. Doar exista o piesa numita Mediocru, mediocra (macar a fost sincera) care reprezinta nivelul artistic maxim al unuia dintre manageri.

Si-atunci, daca Mihaita este genul ala care sapa pe toti, care e capabil sa sape un om care munceste de 2 ani la un site, doar pentru ca o rezuma la „a fi femeie” si nu poate accepta ideea ca l-a lasat de needucat si taran ce e, iar Keed e genul care nici macar nu intelege rapul in esenta lui, cu intr-adevar toate elementele lui, si scoate piese de care pana si asociatul lui spune ca sunt slabe, atunci nivelul site-ului pe care il conduc e mediocru spre foarte jos, fapt dovedit si de echipa prin comentariile lui Mallone sau prin taranisme gen dat pe scena versuri contra unei femei care n-are cum sa-ti intoarca diss-ul la nivelul asta. Si daca tu nu esti capabil sa raspunzi pe intrebare concreta, cum a facut Mallone, si daca vrei sa te eschivezi ca n-ai CU CE te apara, atunci de unde sa scoti tu o idee mai stralucita decat stadiul de maimuta, copycat? N-ai cum, ca ei doi nu inteleg, in primul rand, ce e ARTA!!

De ce am simtit nevoia sa va adun pe toti cu ochii pe mine? Si partile lui si ale mele? Pentru ca eu chiar pot sa fac asta, sa aduc pe mine ochii din toata comunitatea, si aveam UN MESAJ de dat acesteia. Oamenii simpli, ca mine, care iubim arta asta si o facem din placerea si dorinta de a o creste, mergand pe perspective pozitive si alegand intotdeauna situatiile de win-win, nu sa il calcam pe celalalt in picioare ca sa ne fie noua bine, sunt MARGINALIZATI si obligati sa se inchida intr-un univers propriu in fuga de cancan, taranisme, dezamagiri, boschetareli, frustrarile, agresivitatile si idioteniile lor. De lacomia lor de a castiga ranindu-l pe celalalt, distrugand, asa cum fac Mihaita, Keed, Eladio, Neli, Cosmo, Jamie, Vladimir, Mallone si toti aia vreo 50 care fac atata scandal de 4 luni cand stiu si ei ca dreptatea e A MEA si nu a lor. Iar daca nu stiu, ei sunt prostutii aici, pentru ca eu sunt un om de o profesionalitate desavarsita, cu o ambitie incredibila sa imi duc visul la capat si care am invatat in fiecare zi cate ceva nou de la viata, de la scoala, de la orice idee imi trecea prin mana, nerefuzand si incercand sa inteleg inainte din ce elemente este compusa ea, pentru a obtine o imagine obiectiva. Iar blogul asta mi-e martor, pentru ca aici aveti toata dezvoltarea mea in timp, sincera, nemascata, din dragostea pentru mine si arta mea sub forma ei bruta, neslefuita, daca va intereseaza. Si ideea de baza e ca de ce sa te retragi in multe mini-universuri, cand poti sa te lipesti si sa creezi un univers mai mare, o forta mai mare? 

Si e si mai jenant ca mint cu atata nerusinare cand stiu ca toti am fost in acelasi punct comun la un moment dat, insa eu am tras pana la capat, cand RapX dupa manipularea marsava a lui Mihaita, recunoscuta, chiar, mi-a luat instrumentul de lucru ca sa fac ce cred eu ca e bine in hh-ul asta si intotdeauna mi s-a pus pumnul in gura pentru ca na, stiti voi, sunt femeie. Si daca sunt femeie e clar ca eu nu stiu hip hop, nu? Scrie si in comentarii ca daca nu sunt MC, e clar ca nu stiu muzica deloc, de parca nu muzica ar fi ideea generala, izvorata din arta, si toate elementele dezvoltate in hip hop prin creativitate n-ar fi pornit si ele dintr-un punct comun. De parca nu as fi melomana si nu as fi trecut pana acum prin extraordinar de multe genuri muzicale ca sa invat si sa ma fi intors la prima mea dragoste/prisma de privire a muzicii – HIP HOP-ul. Din pacate pentru ei, eu stiu mai mult hip hop decat ei toti la un loc si cei din B-Sounds au avut ocazia sa invete de la mine, dar au fost prinsi si ei de stereotipul asta misogin, alimentat de tensiunile create de leprele pe care le stiti si voi deja ca sunt lepre, doar ca multi nu au avut curajul meu, sa o afirme cu voce TARE. In fine, treaba lor, au avut sansa, ei au irosit-o.

Sunt curioasa cum are sa arate Manifestul, pentru ca video-ul e facut pe jumatate, la partea asta din proiect am ajuns, au tot ce le trebuie acolo ca sa-l faca, sa fie asta testul lor, cum situatia asta a fost testul ca sa vad care imi sunt oamenii loiali atunci cand am vazut ca IMC, project manager adus de mine si promovat ma sapa dupa ce imi zambea cu o seara inainte la mine, pe la DOC si ieri imi spunea ca sa opresc asta ca sunt penibila (Stiu ca esti profesionist bun si tu, ai vazut unde se indreapta, nu? 🙂 bitch!), ca oameni adusi de mine in echipa sa ii ajut sa se dezvolte imi dau un sut in fund, ca RapX, dupa ce m-a lasat 2 ani avand pe cap  un plan conceput pentru 2 persoane sa-l duc singura si eu am tras sa il duc, conform notitelor de la inceput, adaptate pe situatia concreta,  renunta la mine atat de usor, doar pentru ca Mihaita se duce la el si il convinge, pentru ca scandal cu DOC am mai avut si a fost ok cu asta, atat de ok incat sa nu ii mai pese de „visul lui” ca acum si mi l-a lasat pe mana fara sa se mai intereseze sau sa raspunda cu lunile.

Sunt crunt dezamagita de oamenii SSS, insa conceptul a fost al meu, strategia de dezvoltare a mea, munca de project manager si nu doar, ca eram si secretara si redactor si fotograf si aveam si vreo 10 proiecte pe cap si tot (normal ca eram stresata si nu mai aveam rabdare de fite la atata munca – pai ma, daca te-am adus sa te ajut aici si sa muncesti, treci si munceste, naibii, ca e si interesul tau, nu doar al meu, la ce vii la munca si te intinzi la bere? Ca eu n-am timp ca tine sa stau sa ma joc). Mie mi-ar placea ca proiectul sa continue, ca am pus suflet in el, insa tind sa cred ca neintelegand strategia din spate si refuzand sa inteleaga sau sa accepte ca stiu eu ce fac acolo si stiind ca trebuie sa tragi de fiecare in parte ca sa-si faca treaba, ora de ora, zi de zi, luna de luna, ca o fac asa, dupa chef si nu cand trebuie, sau se incurca unii pe altii ca le e lene sa spuna „ma, nu pot”, (iti dai seama ca si pe ei am niste frustrari de doamne, doamne), are sa se piarda. Poate nu, oricum alt om nu e capabil sa conduca masinaria aia la potentialul ei adevarat, pentru ca na, eu sunt eu, am perspectiva mea, e creata dupa universul meu si in felul meu. Poate scoate, asa, macar vreo 20 km/h din ea, da’ cu oameni asa…Nu mai zic, ca nu mai e treaba mea, frustrare descarcata.

Imi doresc sa iasa proiectele pentru care eu am cazut la propriu din picioare de oboseala, de doua ori, si a trebuit sa ma indop cu cafea si pastile si ceaiuri destresante ca sa rezist, si nu pentru ca vreau eu sa dovedesc ca am facut treaba cu ei, desi mi-ar fi placut sa iasa in evidenta si asta, ci pentru ca ei, fiind alesi si antrenati de mine, chiar au evoluat si sunt foarte buni, la nivel mediu, asa, ca au invatat greu ca-s incapatanati si mai aveau multe de invatat. Sper sa nu uite experienta asta si sa nu ma fi lasat sa irosesc energie degeaba, fara sa fi putut marca in vreun fel viitorul lor, intr-un mod pozitiv. Mi-am dorit sa mergem impreuna pe drumul asta, asa cum mi-am dorit si cu cei de la PHH, insa daca nu aveau toate elementele necesare, nu s-a putut. Nu poti scoate oameni profi din copii de 16-20 de ani si nici oameni corecti si recunoscatori din tigani si prietenii lor. Am incercat din rasputeri, ca ce scriu eu mult aici, dar sa vedeti cat am scris pe grupuri si chaturi si am vorbit in viata reala ca poate, poate, ii aduc pe perceptia care trebuie, aia corecta, asa cum vad eu ca ar trebui sa fie hip hop-ul. Si nu, hip hop nu e doar sunet si haine/imagine. Hip hop-ul e o stare de spirit, o idee, o atitudine, o viata pe care TREBUIE sa o traiesti ca sa poti sa-l faci cum trebuie, asa cum a fost el conceput, la originea lui.

Din fericire, am fost suficient de norocoasa sa ma nasc in `85 si sa traiesc din plin nasterea lui in tara noastra si starea sociala de atunci, apoi sa fiu suficient de curioasa incat sa imi doresc sa stiu din ce e conceputa muzica pe diferite genuri, de unde am venit cu alte informatii. Si da, mie nu mi-e jena sa recunosc ca am ascultat si albumul lui Costi cu Adi Minune sau L.A, la show-urile de apartament si ca mi-a placut, pentru ca a fost o emotie la care tinerii din ziua de azi nu mai au acces si e pacat, pentru ca ar fi avut multe de invatat despre hip hop, despre muzica, despre viata, in sine. Pierd o perspectiva simpla asupra vietii, nemaiputand, astfel, sa isi traga concluziile asupra ei obiectiv. Si nu, nu ramaneti fixati la ideea de manele, dupa aceea, 2 ani mai tarziu, am trecut pe explorat lautareasca si apoi rock-ul. 🙂 Si goa, si trip hop (multumesc Vlad Derdeicea​ de prezentare a lor, a fost un pas important in evolutia spre cunoasterea mea muzicala <el e cel care a facut logo-ul B-Sounds, il gasiti la Subdesign, daca va place, vi-l recomand din suflet, e artist si profesionist>) si punk si populara si clasica si jazz si raggae si dub-uri si minimaluri si tot, ca asta inseamna sa fii meloman, sa iubesti muzica, nu genul. Ce pot sa spun, sunt mai curioasa si dornica de autodezvoltare. Si de ce sa nu o fac, daca ma duce capul sa le inteleg si apreciez pe toate pe elemente? Insa, totusi, am analizat totul prin prisma a ceea ce am iubit: hip hop-ul. Si a contextului social care l-a dezvoltat si ne-a dezvoltat.

Asa ca uite cum facem. B-Sounds a fost o miscare de tipul „mai, nu asa se face hip hop-ul! ma sperie ce vad aici, hai ca va arat cum il vad eu, poate rezolv problema”. Din pacate, stresul indus echipei de cei de la pHH care ne atacau incontinuu folosind marketing de tipul cancan, venind la posturile mele si facandu-ma curva, profitoare, perversa si mai stiu eu ce, venind pe pagina de Fb SSS, precum Doc sau Vladimir, a condus la o stare de tensiune continua, in care emotiile erau puse pe primul loc in fata scopului pentru care ne adunaseram acolo, profesionalul.

Asa ca nu s-a putut construi nimic concret, final, decat pana la jumatate, pentru ca a trebuit sa ma lupt cu echipa mea, in loc sa ma UNESC cu ea si sa ma lupt cu exteriorul, iar ei sa invete de la mine, ca aveam ce ii invata, ca ii duceam si in antrenamente la concerte mici si dupa stateam cateva ore cu ei, ca si cu copiii mici „siii, ce a fost in neregula la concert?” „siiiiii, stii ca nu cazi pe beat, nu?” „siiiii, da’ mesajul ala nu vrei sa-l faci mai complex?”. Si ei se contraziceau cu mine si trebuia sa le explic idei banale pe limba lor in cate 10 feluri ca atat de greu acceptau ca am dreptate, doamne.  De aceea, de 4 luni, am si incercat sa ma apar singura pe unde comentau astia din univerusl loui Mihaita si lumea a interpretat ca eu as face cancanul si nu ei – a fost vocea multimii versus vocea individului, e usor de urmarit efectul, daca e sa il analizati dpdv marketing, al influentei situatiei, insa eu ma luptam cu ei o data pentru ca ma afectau direct pe mine, a doua oara pentru ca prin mine era afectata imaginea b-sounds si sss si a doua oara ma luptam pentru ideea comuna pe care mergeam toti. teoretic toti, in fine, ca m-am trezit doar cu 3 oameni loiali de acolo, ca restul 20 adusi de mine erau pentru interesul propriu.

Asa am fost interpretata prima oara cand m-ati remarcat jucandu-ma pe aici, prin prisma scandalului provocat de Doc, pe fondul unui feedback negativ venit la nivel de marketing pentru Delicatesse (va aduceti aminte ca newsfeedul era plin de pareri obiective care ziceau ca albumul e cam slab si cam ilegal? Asta am reprodus eu atunci, vocea voastra, dupa ce am facut o statistica asupra opiniilor). De data aceasta, e vizibil pentru toti ca EU am incercat sa aplanez conflictul cat mai mult iar el tot cauta nod in papura, pana cand m-a enervat si i-am dat ban. Si i-am dat si parerea mea sincera despre el si m-am simtit atat de bine, incat mi-am imaginat ca-i dau si un sut in fund! Mi-a placut ca artist odata pana la venerare, apoi m-a dezamagit omul, apoi artistul, si am inceput sa vad situatia obiectiva. Si-i multumesc pentru asta, cum multumesc tuturor ticalosilor astora, ca am invatat cate ceva de la ei: de ce fel de oameni sa ma feresc, cum sa ma bat cu ei daca e nevoie, cum sa ii daram si sa-i scot, naibii, de aici, odata. Si ce am spus la postul ala de pe Fb e ce cred eu real despre DOC, ce am spus intre astea doua puncte temporale a fost o chestie diluata, controlata, pentru ca toata lumea imi spunea IGNORA! Asa ignor eu, abtinandu-ma, nu inchizand ochii, ca am nevoie sa lucrez cu mediul asta, inevitabil vad si ma doare si pe mine, ca sunt om. Ma doare sa vad ca se uita un tigan fara liceul terminat la mine de sus, ca stiu ca eu mi-am ratat copilaria sa fac probleme de matematica si el statea sa joace mingea pe maidan sau tineretea sa fac niste cursuri la facultate si el statea spart pe o canapea, tepuind oameni de bani, ani din viata sa imi construiesc firma in online pe ideea de profesionalism si el a stat boschetar, cerand tigari de la altii si mancand pe la matusi. Nu, dude, tocmai ignoratul si inchisul ochilor si ascunsul rahatului sub pres a dus la situatia asta a hh-ului. Taxati-i ca nu sunteti singuri si va spun si de ce!

Facand miscarea asta, cumva am strans randurile, am impartit perceptia in oameni ca mine si oameni ca ei. Oamenii ca mine au apreciat si au venit la mine sa colaboram pe diferite planuri. Oamenii ca ei,  pentru ca eu i-am haituit in psihologia lor, au intrat in panica: unii si-au aratat coltii (Mihaita, vezi ca Mallone, asa retard cum e el, e loial, ca un caine, apreciaza-l, nu mai fi de cacat cu el, ca e singurul om cu interes inocent de pe acolo, da’ na, asa e varsta asta mentala). Cred ca daca aveti ochi sa vedeti si aveti si nivelul educational necesar, va veti da seama de ce trebuie sa va feriti de ei.

Si ne-am adunat noi, aici, oamenii normali, cu bun simt, cu educatie, cu maturitate, cu o intelegere a hip hopului mai profunda decat bling blingul, cu singurul interes de a il face iubindu-l si nu a profita de pe urma lui. Dar pentru ca cine iubeste si munceste pe bune la orice face si bani, au sa fie si ei, la timpul lor.

Am zis ca ma duc peste ei, da, s-a interpretat ca o razbunare. E o razbunare, ca am acumulat multe frustrari cand oamenii ca ei imi bagau pumnul in gura, clar, atat de multe incat dupa tot ce am facut inca nu m-am descarcat de ele, dar nu asta era intentia mea. Eu imi canalizez frustrarile spre obtinerea unei rezolvari pozitive pentru mine, pentru ei, pentru toti. Il pot baga in puscarie pe Mihai, pentru ca mi-a dat amenintarea care pe fondul unor probleme cu legea si alte dovezi despre alte chestii l-ar cam infunda. Si daca nu, i-as trimite executorii peste el. Sau fiscul la evenimente. Lui Keed i-as putea trimite politia intr-un control. Lui Eladio, well, nu-i mai trimit nimic, ca el si asa e batut de soarta grav daca vine de la sat si n-a reusit sa faca ceva constructiv la el in tara, saracul… Probabil de aia e si asa frustrat si scormoneste in rahat continuu. Eu am incercat sa ii inteleg pe toti in psihicul lor, fiindu-mi mila de chinurile lor launtrice pe care le vedeam ca psiholog, asa ca am zis sa le intind o mana, sa le ofer un sprijin neconditionat. O prietenie.

Dar NU am sa-i pedepsesc asa pentru ce mi-au facut decat daca ma obliga, pentru ca eu niciodata nu aleg perspectivele negative decat daca nu mai am pe altceva pe ce sa pun mana, imi construiesc o utopie in tot ceea ce e in jurul meu: aleg sa ii pedepsesc aratandu-le eu cum se face treaba, in timp, cu rabdare, migala, esecuri si succese. Fara graba, fara copierea ideilor altora, fara profesionalism da’ uitare a artei, cu iubire, bunavointa, pasiune, invatare continua si multa munca. Multa, multa munca. Si fara pupat in fund si tepuit, asa cum au obisnuit oamenii ca ei ca se face hh-ul in Ro, de toti au inteles o situatie logica si normala intr-o perspectiva gresita. Si cine a inteles asta asa si-a pus un stigmat singur, incepand de la MC-ii aia mici din under la care eu ma uitam in jos si ei ma muscau de fund pentru ca i-am tratat ca pe egali si pana la DOC care are probleme la vanzari si vine si face circ in Universul meu zhill, acolo. Macar acum stim de cine sa ne ferim. 

Bun, long story short: ne-am adunat, ne-am unit, stiu eu care sunteti daca veniti la mine si credeti in mine si doriti si voi sa construiti, suntem, asa, intr-un colt al hip hop-ului, dar nu suntem atat de putini pe cat credeti. Au venit la mine, in scandalurile astea, multi oameni influenti, mai mici sau mai mari, care mi-au spus „tu du lupta ta acolo, noi ducem lupta noastra aici, ne ajutam intre noi la nevoie”. Iar prin ceea ce facem fiecare vom „chema” si mai multi la noi. Acum hai sa construim un hip hop asa cum ne-am dori noi, in adancul sufletului nostru, sa facem. Eu asta am vrut sa fac la SSS dar mi-au inchis multe cai unii, neintelegandu-ma sau subestimandu-ma, asa ca am reusit la o scara mult mai mica, trebuind sa muncesc de 4-5 ori mai mult sa fac ceva ce un barbat care pupa in fund, Mihaita adica, facea imediat daca voia, insa la un nivel mai jos fata de ce as fi putut face eu cu resursele alea. Si tot asta am vrut sa construiesc si la PHH. Adevarul este ca el avea resursele de construit dar nu avea capul, iar eu aveam capul si nu aveam resurse. De aici a plecat si perspectiva de profitoare: nu, el nu m-a ajutat decat O DATA, pentru ca si EU am refuzat sa ii ofer ajutorul, si atunci mi-a dat TEAPA. Asta e un motiv pentru care am si tinut ascunsa relatia aia ceva vreme, ca sa nu interpreteze lumea ca ce construiesc eu fac pe baza lui. Si o stie ca ma deranja perspectiva asta, de aia a si lasat-o sa se desfasoare sau a implementat-o si alimentat-o. Pentru ca eu consider ca intr-o relatie normala, indiferent de care tip, e normal sa te simti in siguranta lasandu-ti punctele slabe la vedere si celalalt sa le protejeze. Asa-s eu, mai idealista in ce fac.

Dar daca n-am putut, n-am putut, acum am sa le dovedesc ce om au pierdut si ce putea sa le ofere el, facand parte dintr-un proiect mult mai evoluat, ca si mentalitate, educatie, maturitate si cunostinte. Pentru ca cineva, prin strategia asta, a vazut ca avem aceeasi IDEE despre hip hop si viata. Stati aproape, vine un exemplu de CUM AR TREBUI SA ARATE HIP HOP-ul si viata, ca despre asta este el, viata noastra, din toate punctele ei de vedere! E pur si simplu emotie pe tobe si atat, in diferite perspective, dar asta nu ai de unde sa o stii decat daca esti un artist complet, adevarat, si ai perspectiva asta. Si nu e deloc usor sa o obtii, dureaza ani de autodezvoltare.Si nu va mai speriati de mine ca idei, cum s-au speriat ei ca as fi nebuna, sund doar un geek care a acumulat informatii din matematica, psihologie si asistenta sociala prin viata, impreuna cu experienta de manager, copywriter si artist si pe verticala de tocilar, de cartier, adolescent rebel rocker, femme fatale, femeie de cariera iar acum o aplic, legand ideile intre ele. De aia ma si enervez cand imi cere cineva sa explic de 40 de ori o chestie: ca uite si tu in cate feluri trebuie sa explic un pas ca sa fie inteles pe deplin asa cum il gandesc eu prin experienta mea – de aia si scriu mult, spune legenda (Big up, Spirala Rap, chiar sunteti ce trebuie si eu nu m-am suparat tocmai pentru ca am inteles ca nu stiati situatia si na, eu femeie, perspectiva misogina, insa v-am apreciat sincer creativitatea, sper ca link-ul ala in miezul vizibilitatii sa va fi ajutat sa iesiti in evidenta). Cat despre ceilalti, doar sunt ei prea prostuti sa inteleaga logica si li se par aberatii. Cam ca… Galileo Galilei, asa.

Multumesc tuturor oamenilor care mi-au oferit resurse sa lucrez cu ele, fie ele idei, incurajari, printuri sau secrete din culise, un like sau un ochi, pentru ca si ochii vostri i-am considerat tot instrumente. 

Si hai sa trecem la stadiul 3 al planului meu. Stiti SAW? Aveti libera alegere. In ce idei va regasiti? 🙂

Iar daca va regasiti in a mea, „cartierul” meu general e in For Friends, un loc minunat unde am gasit multi prieteni si unde am sa fiu zilnic dupa-amiaza sa lucrez incepand de acum, in caz ca vreti sa vorbiti cu mine sau sa ma injurati sau sa ma cunoasteti sau orice vreti si pe care ei indraznesc sa-l perverteasca adunandu-se aici la concert cu bling bling si Ion Mihaita si Neli si Vladimir si IMC si toti pe 1.

Eu n-am sa cobor, dar daca aveti ceva sa le spuneti, acolo cred ca ii prindeti pe toti. Aveti alegerea cum ii faceti sa invete ca gresesc in chestia asta sau sa ii felicitati pentru ce fac, in functie de cum va alegeti tabara, poate ca asta e testul vostru, pentru ca daca nu va place trebuie sa actionati si sa va miscati, ca sa reparati, nu e suficient sa va plangeti. Hai sa vedem cum se intampla situatia asta. Fiind ghiolbani si eu femeie, mi-e nu stiu cum sa cobor singura pe 1, ca na, desi de obicei stau cu capul in jos cand ma vad, taranul a mai fost agresiv cu mine si nu m-ar mira, ca prinde curaj cand e cu mai multi, ca si cainii. Si hai ca eu de el ma feresc si da cu capul de vreo masa, ceva, ca am mai facut-o, dar au sa fie multi hateri d-astia si cand se aduna devin salbatici, uite-i. Dar daca ar fi sa purtam o discutie toti cu ei, mi-ar placea sa o vad, ca observator, ca eu le-am zis tuturor ce am avut de zis. Apoi, puteti gasi acolo artisti faini, in pozele mele de la concerte e vizibil cat de bine ma simteam cu muzica lor. Ne adunam si noi la o bere, la un concert de hip hop underground, mai descoperim o piesa, mai aducem un copil pe calea cea buna, ca prietenii. 🙂 Mai punem si noi tara la cale, mai legam o prietenie, mai stam la o vorba, se mai nasc chestii care se construiesc. Asta e un test al meu si al vietii pentru IDEEA voastra.

Daca pe mine nu m-au lasat pana nu a trebuit sa duc totul la nivel de cancan ca sa apar IDEEA, ei lucrand cu opinia publica pentru a imi demonstra mie ca Mihaita e frustrat ca l-am parasit si ca vrea sa vina cu baietii sa ma bata (o.0, asta-i „rep”, flacau?!!) si nemaifunctionand bunul simt si discutia pe privat, am facut-o in stilul meu, adunand o gasca, pentru ca uite ca singura sau in 10 oameni loiali pe care ii am nu le-am facut fata, ca nu stiu sa ma lupt la nivel de mahala, cu „proasto”, „curvo”, „whoooo” etc. Dar stiti voi ce nu stiu eu si eu stiu ce nu stiti voi, poate. Iar punand mana de la mana perspectivele, punem de una obiectiva asupra situatiei si o sa construim, eliminand problemele. Altfel e in 2, cum altfel e in 30.

Ei nu construiesc pentru ca se mananca intre ei, am incercat sa ii rezolv, asa cum puteam eu, ca nici eu nu sunt Dumnezeu desi tripul asta mi-l iau cand situatia TREBUIE rezolvata, dar nu m-au lasat si aproape m-au mancat si pe mine de vie, de unde sa stie ei ca mie imi cresc capete ca la hidra, pentru ca asta se intampla atunci cand ai intentii bune: oamenii care trebuie si stiu despre ce e vorba VAD si inteleg. Si pe mine ma duce capul sa creez declicuri incat sa fac chestiile sa se intample, pentru ca sunt un al naibii de bun profesionist, care are atat partea teoretica, cat si aia practica, chiar duse la extreme, iar asta e motto-ul meu de pe C.V. Ca am eu un stil mai extravagant? Ce pot spune, functioneaza si-s mai boema, asa ca am sa il pastrez pana cand n-am sa mai obtin rezultate folosindu-l, dar pana atunci, asta e STILUL MEU si numai UN ARTIST ADEVARAT poate intelege conceptul asta pe deplin si il poate respecta. 

Asa ca va astept pe langa proiectul la care lucram, daca simtiti acelasi lucru ca si noi. Suntem suficienti si avem ajutor peste tot, incat sa construim exact ce ne dorim, sincer, in unitate, prieteneste, frateste, hip hop. 

P.S: Habar n-am ce e evenimentul ala care imi dati link, mi-au dat ban or something ca nu arata, asa ca nu e treaba mea. Da’ probabil e un raspuns de rahat, agresiv contra mea, la nivelul calitatii lor omenesti, ca au venit si la mine cu un grup sa imi spuna ca sunt proasta sau curva, ceva, ca de 4 luni nu mai gasesc si ei un mod creativ nou sa ma jigneasca, asa ca frumos ar fi sa le dati report or something, daca va deranjeaza ca idee. Daca nu, mergeti la el, ca vad ca e eveniment. Probabil o sa va gasiti acolo niste prieteni pe idei, adunandu-va toti ca si personalitate ca nu ma suportati pe mine, nasteti ceva constructiv din discutii si sper sa fie muzica pe bune! Sa fie si diss contra mea, ca nu ma deranjeaza, cat timp e ceva „wow”. Nu cum a facut Jamie de a stricat genialitate de instrumental de la Skarabeu de aproape ma facuse sa plang cand l-am auzit si am zis artistilor „voi nu puteti da pe instrumentalul asta ca inca nu sunteti pregatiti, il stricati”. Dar Jamie e adolescent rebel, ca de aia nu am reusit sa ma inteleg cu el, si n-a inteles nimic din ce i-am transmis si a stricat bunatate de piesa. Pe cuvantul meu ca daca dadea bine pe el, ma duceam sa ii spun „bravo, ma! n-am trecut prin viata ta degeaba, ca doar cu noi ai invatat astea”. Da’ el n-a invatat nimic si s-a rahatit pe spiritul creativ si arta omului si mi-e ciuda de mor, mai ales ca artistul al cui era si l-a furat platind, probabil, ca asa face el featuri d-astea, insista cu banii pana nu poti sa il refuzi, ca altfel nu i l-ai da nici mort, putea sa scoata ceva mult, mult mai bun. Mi-e atat de ciuda incat m-as duce la el si as spune „da-mi tu un diss, ca sa-i arati cum se face”, ca uite si tu ce barbarie si macel a facut din el. Sau cum au facut Cosmo si Neli  cu „S-o fut pe Oana Simionescu”. Pai bro, asa injura si bunica-miu la tara, ca ala e nivelul lui de creativitate si perceptie. Tu esti battle mc si o dai ca „yo mamma is so fat”?! Daca ma injuri, macar fa-o si tu ca un MC adevarat, flacau! Pardon, Battle MC, ca asta e o subclasa a MC-ului complet, e doar un con de lumina asupra complexitatii personajului astuia. Artisti de nivel de canal, in fine. Sa fie sanatosi, eu ma spal pe maini de ei, am modul meu mai elegant si mai frumos de a le da peste nas, ca doar ma duce capul mai mult, uite in ce stare psihica de disperare i-am adus ca sa va arate fata lor adevarata pana la capat.

Ne intalnim noi candva, da? 🙂

––––––––––––––––––-

Iar pentru cei curiosi ce s-a intamplat in gasca aia, uitati opinia mea:

Conversation started today

5:35pm
Frati-tu Amfetta
ce iti plac banii:))

5:36pm
Oana Simionescu
?

5:36pm
Frati-tu Amfetta
legat de sss
imprumuturi nerestituite

5:36pm
Oana Simionescu
nu a fost chiar asa.

5:36pm
Frati-tu Amfetta
de ce?

5:36pm
Oana Simionescu
spune-mi, te rog, la care faza te referi si iti spun care a fost faza reala

5:37pm
Frati-tu Amfetta
nu stiu jami a zis ca ti-a imprumutat , vladimir

5:37pm
Oana Simionescu
:))))

5:37pm
Frati-tu Amfetta
ce
parca nu e corect

5:38pm
Oana Simionescu
jamie trebuia sa imi dea 350 ron/luna ptr servicii de pr pe care am zis sa ii foloseasca pentru noi cand nu avem bani sa ne facem treaba. din banii astia datorati pe 3 luni, eu am luat 200 ron cand am fost cu ei in constanta, ca nu aveam bani de transport

5:39pm
Frati-tu Amfetta
aha

5:39pm
Oana Simionescu
si apoi, a fost ideea sa inchiriem un apartament, sa punem eu cu el bani si sa stau si eu aici si in cealalta camera sa facem studio. eu am pus 600 ron, el 400. cealalta camera a stat asa, ca nu s-a ocupat nimeni de ea, si adunarile le faceam la mine.
iar daca te duci sa intrebi aia care nu ma mananca de fund, cum e jamie, au sa zica la fel. am si printuri ptr asta, dar mi-e lene sa caut.

5:40pm
Frati-tu Amfetta
aha

5:40pm
Oana Simionescu
cat despre vladimir, vladimir a stat pe tutunul meu, mancarea mea, berile mele, tot. el sta in ghetou in ferentari, n-are job si nu castiga din concerte. maica-sa tot acolo sta. de unde sa aiba el bani?
cumparam o punga de tutun si ii dadeam lui jumatate
dar na, aici nu am dovezi si martori sunt el si mihaita, n-am cum o arata, ca nu m-am gandit niciodata ca se poate ajunge la asemenea nesimtire

5:41pm
Frati-tu Amfetta
:))
da cu mihaita care ii treaba?

5:42pm
Oana Simionescu
e frustrat ca l-am lasat si de 4 luni incoace tot imi trimite cainii pe cap sa ma atace. se dau versuri prin show-uri, vin pe la topicurile mele sa ccomenteze si sa ma faca in tot felul, s-a dus si a vorbit cu rapx si dan bassu sa ma dea afara de la sss
si acum am zis stop, hai sa dam treaba pe fata: de tot ce ma acuzati voi aveti dovezi? ca eu am ca nu-i asa.
si s-a terminat cu el amenintandu-ma ca vine cu baietii sa ma bata si cu multe dezvaluiri despre cce tepe a dat el prin hip hop

5:43pm
Frati-tu Amfetta
cum a fost la finala battle mc :))?

5:45pm
Oana Simionescu
ce sa fie? era ziua mea si am mers cu baietii din label sa vedem si noi show-ul, ca mihaita ne invitase cu o saptamana inainte si a spus ca imi face cadou toate intrarile, asa ca am planificat asta. si cu cateva ore inainte a zis ca nu. si ca imi da acreditari. si na, unde sa-ti organizezi ziua cu cateva ore inainte? ne-am dus tot acolo. si m-am distrat, nu stiu el ce a facut

5:46pm
Oana Simionescu
ca sa intelegi ca el de ziua prietenei lui a organizat finala battle mc :))

5:47pm
Frati-tu Amfetta
aha
:))

5:47pm
Oana Simionescu
da, si cam asta eeee… se potriveste cu ce stiai tu?

5:48pm
Frati-tu Amfetta
nu

5:49pm
Oana Simionescu
pai nu, ca eu n-am facut circul care l-au facut ei, ca sa stie toti necunoscutii ce faceam noi in interiorul grupului.
ca stii cum e, tiganul pana nu face tiganeala, parca nu e tigan

5:50pm
Frati-tu Amfetta
mi-au mai zis unii ca mihaita organizeaza foarte naspa eveniemntele

5:50pm
Oana Simionescu
si cum rapul romanesc e foarte misogin, nu m-a crezut nici naiba pe mine, ca na, ei erau o gasca si eu eram singura.

5:52pm
Frati-tu Amfetta
dupa cate mi-a zis jami ti-a dat 300 initial si au fost pe 2 luni de pe 30 noiembrie pe 1 februarie

5:53pm
Oana Simionescu
organizeaza copy paste dupa altii si nu asculta sfaturi, in rest nu stiu, am fost in organizarea unuia ca pr, ala de la lansarea phh, ca eram project manager la site atunci si am organizat chestii, si la inca 2. finala a fost simpatica, dar in colectiv nici nu ai cum sa nu organizezi eveniment fain. eu am fost parte dintr-unul acolo si m-am inteles foarte bine si cu inginerul de sunet si cu barmanii si cu bodyguarzii si cu tot, desi eu am niste conditii mai profesionale decat de obicei.

5:53pm
Oana Simionescu
adica niste standarde mai ridicate
adica, din afara, par mai pretentioasa si tafnoasa. :))) gen „vreau sunetul calibrat bine”, „vreau video-ul ala”, „vreau bodyguard in zona aia” „vreau protocolul si tot ce ne trebuie ca evenimentul sa iasa bine”
ca am senzatia ca e datoria noastra sa facem publicul sa se simta perfect, ca de aia vin oamenii acolo.
el e pe stilul „sa arat publicului cat de bine stiu eu sa fac treaba cand mi-o fac altii”

5:57pm
Oana Simionescu
nu mi-a dat bani prima oara decat cand am avut nevoie sa platesc chiria. mi-a dat la urban bass, evenimentul de care iti ziceam ca am participat in organizare mai sus, 250 ron, plata ca pr, si baietilor cate 100 ron fiecare, din care eu nu le-am luat 30% cum ne-am inteles initial, pentru ca am zis ca na, sunt primii lor bani castigati in formula asta, sa ii las sa se bucure. iar din aia 250 ron am facut cinste cu bere.

6:03pm
Frati-tu Amfetta
da da mai stii
atunci cand te-ai laudat ca nu iesea totul daca nu erai tu
si se mai zice ca nu ai facut nimic

6:07pm
Oana Simionescu
pai eu munceam cate 20 de ore pe zi la sss si ma rugam de fiecare in parte in cate 10 moduri diferite sa isi faca treaba. daca iti arat conversatiile alea si cum incercam sa ii conving sa scrie un articol sau sa mearga nu stiu unde, iti pui mainile in cap. imagineaza-ti ca am facut rost de cameraman si regizor ptr video in label care filmeaza pentru [X – nu dau nume public pentru ca nu stiu daca se supara regizorul sau nu, dar e suficient de talentat si profesionist incat sa isi poata vinde serviciile pe mii de euro, lucru care il si face] si ei se plangeau ca e de slaba calitate video-ul… si nici nu-l vazusera, in dimineata aia il filmaseram

6:08pm
Oana Simionescu
si cu o seara inainte si pana dimineata m-am zbatut sa le fac rost de recuzita, oameni, loc, tot
sa-i adun, venisera si baietii din bistrita, stateau toti la mine…

6:14pm
Frati-tu Amfetta
mai stii cum cereai de la skarabeu cu aparatura de 1000 sonorizare dwe 1000euro

6:14pm
Oana Simionescu
lol, nu:)

6:15pm
Frati-tu Amfetta
10 mii euro
Oana Simionescu
6:16pm
Oana Simionescu
cu skarabeu a fost o treaba de genul asta: omul cauta oameni pentru un proiect comercial, a vorbit si cu [o trupa cu care n-a conclus nimic, ca na, copii, neseriozitate, am inteles perfect pe pielea mea de ce nu, da’ n-are sens sa stricam cariera trupei, ptr ca e mult talent acolo, poate invata ceva din povestea asta, ca e fix cam aceeasi situatie, dar la un nivel mai mic] ptr asta, si aparuse ideea ca putem colabora, pentru ca baietii sunt comerciali ca formula, desi ei sunt underground. ramasese sa discutam. si el a fost ala care a propus asta, nu eu.

6:17pm
Oana Simionescu
cauta si o voce feminina faina si i-am dat-o eu, desi nu aveam nici un interes acolo
pe Maria Paulet
intreaba-ma tot ce vrei, ca uite asa scot si eu povestea reala la iveala.
Seen 7:26pm

–––––––––––-

In rest, consider ca la aproape 30 de ani mi-am castigat dreptul de a nu trebui sa imi explic viata intima si suisurile si coborasurile ei si frumos ar fi fost sa mi se respecte acest drept si sa nu mi se puna etichete gratuite pentru ca am iubit 2 oameni cu care chiar am incercat o relatie functionala dar n-a fost sa fie. Si eu, la randul meu, respect dreptul omului de a face ce vrea in viata lui intima, atat timp cat nu mi-o deranjeaza pe a mea, cum e exemplul persoanelor LGBT, ba chiar incerc sa ajut la o convingere generala ca lumea ar trebui sa fie libera in exprimarea ei, fara limitele sociale sau filozofice sau concrete impuse de altii. Doar asa poate aparea evolutia, in conceptia mea. Poate cu ocazia asta se primeste o lectie pentru cei care intra cu bocancii in vietile altora, pentru ca absolut tot raul se intoarce contra ta, de 10 ori mai puternic, asa cum zicea si Nimeni Altu. Iar asta e o dovada exagerata si vizbila pentru cei care vor lectia asta de viata cum se intampla: Prea multe frustrari acumulate duc la raspunsuri exagerate, asa cum se intampla si la nivel social, in hip hop-ul pe care toti l-am fi dorit altfel, un pic mai elevat. Eu spun ca e timpul sa evoluam ca si comunitate, pentru ca stam asa de 20 de ani si nu prea pare sa se indrepte intr-o directie buna, daca te uiti pe raportul calitate omeneasca-timp. Si nu vreau ca fiul sau fiica mea, atunci cand am sa invat sa aleg omul care imi trebuie, sa creasca intr-o lume ca asta, pentru ca hip hop-ul are sa fie prima muzica pe care i-o prezint, pentru ca pe mine m-a ajutat sa imi formez o legatura intre social si minte datorita mesajului sau foarte bun, prin care am inteles, mai tarziu, viata, cu totul si cu totul altfel, mult mai profund. Banuiesc ca asta vreti si voi. 🙂

Saw sau Joaca de-a realitatea concreta

18.02.2015, 10:20

Nu stiu daca sunteti la curent cu situatia mea din hip hop, dar long story short, s-au adunat cainii pe mine, au incercat sa distruga tot, m-au adus in punctul in care nu mai am ce pierde, asa ca pot sa ma bat pana la extreme cu ei ca am capatat cea mai mare libertate posibila.

Asa ca am inceput un joc de sah cu toti astia care au facut asta in timpul cat eu am incercat sa ii linistesc ca sa pot sa imi construiesc eu conceptul idealist, pentru ca am de partea mea realitatea si oamenii loiali ideii pe care o impartasim impreuna si sunt si suficient de nebuna incat sa ma arunc in lupte dintr-astea. Adica ideea asta: Unitate, cu sens 1, sens 2, sens 3.

Primul e Ion Mihaita, fostul despre care va vorbeam in postul ala care v-a mobilizat pe multi sa imi trimiteti mesaje de incurajare si maini de ajutor, ca mi-ati ghicit situatia disperata. Va multumesc, insa mai am o ultima data nevoie de ajutorul vostru, ca niste mici idealisti ofuscati de dramele si leprele societatii.

Am sa tin evidenta aici a actiunilor, regulile sunt in topicul de aici.

Nu va cer sa va implicati decat daca simtiti asta si ati vazut orice altceva in mine decat o curva, o profitoare, o perversa, o manipulatoare, o proasta sau o prajita. Daca stiti ca Oana Simionescu, personajul construit de mine de-a lungul timpului prin educatie si acumulatul diferitelor experiente comune cu multi dintre voi care m-au ajutat sa ma dezvolt e cu totul altceva decat asta, din punctele voastre de vedere, reactionati, va rog. Sunteti cu mine si langa mine de ani de zile, stiti cum m-am dezvoltat ca om, cum am reactionat la situatiile date de viata, o imagine mai obiectiva asupra mea nu pot avea decat cei putini care mi-au citit randurile din locul meu de dat cu capul.

Suntem putini idealisti dintr-astia corecti, insa nu suntem primii putini care incearca sa faca lumea un loc mai bun si chiar le iese. Si de data asta am o strategie a naibii de buna si nu mai am nici un punct vulnerabil sa ma atinga.

Va protejez identitatile punand doar printuri, cand va plictisiti si simtiti ca nu e chiar asa cum spun ei, pe subiect, intrati in joc, pentru ca pe voi va consider un batalion special. Pe cuvant ca nu aveti ce pierde.

Daca ati invatat ceva de la mine care v-a ajutat prin viata asta, vreodata, va rog, acum este momentul sa ma ajutati si sa ne ajutati, pentru ca eu lupt aici cu leprele care nu lasa tinerii artisti sa se afirme, pentru ca si-au creat un sistem corupt la scara mica, exact ca politica romaneasca. Daca v-ati regasit in situatia asta vreodata in viata voastra ca arta si vi s-au inchis usi in nas de rau-voitori, vi s-au pus etichete care nu le meritati, ati fost obligati sa lasati capul jos pe nedrept sau sa renuntati la arta voastra cand voi erati plini de intentii bune, asta e lupta voastra. V-ati dorit vreodata sa ma controlati? Acum va dau controlul meu: dati-mi instrumentele cu care sa lucrez in lupta asta.

Poate asa invatam toti cum sa distrugem si caracatita aia mai mare. E o lectie de viata pentru toti, acum testam sa vedem daca metoda functioneaza si are sa functioneze, pentru ca inspiratia ei vine din toata viata mea ca om, trecuta, din trecutul apropiat si prezentul concret, dar constientizata ieri:

1. Dimineata, mama mi-a adus aminte ca suntem luptatoare din natura si eu, crescand sub lectia oferita de ea, sunt versiunea ei updatata. Asa ca lupta asta i-o dedic si ei, pentru ca tare si-a dorit uniune si sa scape de lepre si m-a crescut in spiritul asta ca sa nu ma las calcata in picioare de nenorociti si sa ma descurc cu ei. Lupt pentru ea. Voi va regasiti mamele in imaginea de luptatoare care au incercat sa va invete tot ce stiau ele mai bun de la viata si sa va ajute? Eu o regasesc si n-am reusit sa gasesc in viata asta o femeie mai puternica decat ea, o sustin dintotdeauna, pentru ca ea mi-a fost model in ambitie, e datoria mea sa ii port lupta si sa ii arat ca n-a muncit degeaba si ca a educat un copil vizionar, capabil sa se lupte si cu muntii sa isi vada visurile indeplinite.

2. Un om cunoscut prin intermediul hip hop-ului si care m-a ajutat neconditionat sa rezolv o situatie, stand de vorba cu mine, mi-a adus aminte de tehnicile de razboi pe care eu le aplicam in viata reala si mi-a dat exemplul metodei de unificare a Japoniei, pentru ca a studiat situatia mea atent de la distanta, punandu-mi intrebari cheie, si a vazut ce vreau si cu ce ma confrunt. Apoi mi-am adus aminte ca luptatoarea din mine a citit si Arta Razboiului si stie deja ce are de facut. Lupt pentru el asa cum si el lupta pentru mine sa distruga coruptia in politic, pe la manifestatii si forumuri. 

3. Iar seara, un om care m-a remarcat abia dupa ce a inceput tot rahatul asta si m-a studiat foarte atent si subtil in mediul meu natural pentru ca voia sa lucreze cu mine, a venit la mine si mi-a spus „Vizionarii au puterea sa schimbe lumea, capul sus, ai mai dus de multe ori lupta asta, acum e doar la scara mai larga.” Lupt si pentru el, pentru ca viziunea lui are sa-mi permita sa schimb lumea la scara larga, prin faptul ca are suficienta incredere incat sa imi ofere resursele lui, fie ele si sub forma de sfaturi de viata. SI pentru toti cei de la care am invatat ceva in viata asta. 

Si aici a fost declicul spre idee: realitatea concreta, cu dovezi, nu are nimeni cum sa o conteste si fiecare dintre noi are ceva de spus despre asta. Mie mi-a fost bagat pumnul in gura, dar tot mai am faptele si oamenii care sa ma sustina, si cum sunt un geek doar cu viata virtuala, toate dovezile astea le am aici, in fata mea, pe comp, pregatite sa le dau peste nas tipicarilor pentru ca stiu deja cu ce au sa arunce spre mine. Si am de gand sa merg pana la capat si extrem cu jocul asta, ori mor eu de tot, ca si concept, dar cu ei de gat, ori mor ei. Dar in calculele mele am descoperit ca orice situatie negativa pe care duci o lupta pozitiva se transforma intr-una pozitiva, dar mai evoluata, fiind formata din doua elemente, spre o directie corecta. Verificati in realitate formula asta, se aplica cat se poate de bine si frumos in orice.

Orice om sincer si cu intentii bune e binevenit, hai sa aratam de ce „Uniunea” e un concept important in tot si cum se creeaza masele. Fiti sinceri legat de parerea despre mine, nu vreau altceva decat sa dau realitatea obiectiva, prin adunarea perceptiilor negative cu cele pozitive.

Am sa fiu online pe mail (oana.simionescu@ymail.com), pe Facebook, aici si in orice alt mediu de comunicare se mai poate. Va multumesc anticipat ca va alaturati idealurilor mele si sper din sufletul meu de inocenta si credula ca lumea poate fi un loc mai bun pentru toti sa reusim impreuna sa distrugem unul dintre flagelele societatii noastre, influentii din hip hop care influenteaza tinerii societatii de azi si maturii viitorului de maine.

In postul asta am sa tin update-ul situatiei, ca sa avem la final o idee daca strategia asta functioneaza sau nu. Eu am incredere in voi, am nevoie sa aveti si voi incredere in mine si sa imi oferiti ajutorul sub forma liberului arbitru. Credeti ca merit?
–-
18.02.2014

Am pornit usor, pentru ca am invatat lectia rabdarii, merg pe 3 nivele de intensitate cu loviturile in imaginea lui, fiecare format din alte 3 elemente, tot pe nivele de intensitate. Sunt la al 2-lea din primul pas, a decis sa ignore, ma asteptam la asta. Urmeaza dezvaluiri mai intime, din universul socialului lui apropiat, venite de la oameni cu care a lucrat. Atunci are sa raspunda, pentru ca i se distruge socialul apropiat daca nu o face. 3 sanse si acolo. Acum i-am mai dat un avertisment, am uitat sa ii dau tag, ca sa vada situatia, ca dupa imi spune ca nu a vazut. E Universul meu si finalul e fix cum vreau eu sa fie, insa alegerile sunt ale lui, ca asa arata perfectul pentru mine, cu liber arbitru si drept la opinie si sansa sa ofere dovezi concrete cu care sa se apere. Jocurile de-a razboiul nu au nici un farmec cand ii tai omului toate aripile si dupa ii mai dai si un sut in fund. Sunt mai pisica eu, ma joc cu soarecii inainte sa ii omor.


Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :