Archive for the 'Nemultumiri' Category

Ma, fir-ati voi!

Ca nu mai pot sa tin in mine si am sa dau aici, asa, ca e coltul meu de dat cu capul si pe cuvant ca mi-a ajuns, ca nu exista zi in care sa nu ma afecteze ceva de la astia doi. O zi, bai, o zi. Da’ eu am timp sa ma streseze si sa ma oboseasca ei, la cat muncesc si la cate fac eu? Si decat sa planga mama, mai bine plange ma-sa, nu? Fir-ati voi de copii idioti.

Pai ba, ratat, unde mortii si ranitii ti-am profitat eu de tine, ma distrus? Ca tu job din parti, n-ai fost capabil sa ajuti nici cu o paine cat ai stat 4 luni la mine. Ca m-am mutat in cocina aia din Ferentari unde stai si n-ai nici geamuri abia dupa o luna dupa ce ai insistat zi de zi si-ti ziceam ca „Nu, ca eu vreau sa fiu independenta, nu vreau sa depind de tine si sa ajung la mana ta, mergi si lucreaza tu sau lasa-ma in pace”, ca eu insistam ca nu mai pot tine singura cheltuielile pentru 2, ca pentru mine singura puteam, si ai gasit tu repede solutia (De ce sa se duca 1000 ron pe chirie cand se pot duce pe burta ta, nu?) si ti-am hait si mutat si facut ordine ca tu n-ai fost capabil sa nimic pana atunci, de aveai paianjeni in oale si gandaci in perne. Ai stat fara geam 3 luni, pana ti-am luat eu un ceolofan sa-ti pui in cacatul ala de geam ca iti batea vantul si-ti ningea in casa. Ai mancat mancare muncita de mine si de mama mea si acum esti barbat si spui in stanga si in dreapta ca am profitat? Si cand iti spuneam ca nu mai fac fata cu cheltuielile si stateam si te rugam sa te duci la munca, tu ziceai ca „vai, am eveniment”. Si veneai cu fix 50 ron acasa, pe cate o luna de eveniment, daca(!) isi faceau mila de tine altii sa ti-i lase. Ca nu mai poti de bling bling si tu esti muritor de foame, in pana mea.

Pai bai, idiot, care nici sa scrii corect nu esti capabil, o singura data ti-am cerut ajutorul in cacatul asta de domeniu in care lucram, pentru ca nu cunosteam eu omul, si ai zis „Ah, el face orice pentru bani”, si atunci te-ai dus la om si cand ti-a zis „300”, tu ai zis „Cere-le 400, ca au buget de 500”, ca sa te pui tu bine cu el. ATAT! In mortii si ranitii. Cu ce plm m-ai ajutat? Ca singura data cand ti-am zis „Ma, nu mai pot sa ma descurc luna asta de bani, ca am de facut cacatul asta la site” si m-am lasat in baza ta, am murit amandoi de foame doua zile.

Care e atarnatorul, cois, aici, ca tu n-ai nici un job si din rahatul ala de eveniment faci fix pla bani? Care e atarnatorul cand, in alea 3 luni cat m-am mutat la tine, dupa 4 luni de stat amandoi la mine, fara sa contribui cu nici un ban, m-ai dat de 5 ori afara din casa? Si care ai ridicat de 2 ori mana sa dai in mine, noroc ca-s eu fata isteata si m-am ferit, si-ai dat ca prostul cu capul de usa? Ca nici sa dai intr-o femeie nu poti, dobitoc mic ce esti tu, te bate dracului usa.

Si care-i curva, cois, aici, cand tu, IN RELATIE, te duceai sa ti-o tragi cu altele? Sau cand lasam eu capul in jos prin cluburi in fata cunoscutilor ca tu erai pe la baie si o calareai pe alta? Eu tot ce am facut a fost sa pun stop unei relatii care ma termina psihic si dupa O LUNA sa intru in alta, da?

Care e atarnatorul cand tu, cand ti-am cerut 2 zile de pauza ca cedam fizic de la munca si stres si ca nu aveam bani sa ma duc naibii undeva si-s singura in oras nou, n-are cine naibii sa ma ajute, ca ii cheltuisem pe tine si pe scarba cealalta pe ultimii si nu mai aveam, dracului, putere sa muncesc sa fac altii, ai inceput sa faci ca toti dracii si sa-mi zici ca de ce nu vreau sa fiu cu tine, ca „ori suntem in relatie cu tine ori plec”, ca-n lumea ta de curva morala ti se parea normal sa ceri schimbul asta?

Asta dupa ce ti-am zis „Nu sta si ma dadaci, mergi si te distreaza, ca ma descurc eu singura, vad eu cum” si dimineata ai venit dupa ce, ca ultima curva, ai schimbat 3 intr-o noapte prin bai si aveai intalnire cu alta la ora 5? Si pana atunci „trebuie sa pleci”? Doua zile, cois, doua zile n-ai fost capabil sa imi dai liniste, nici cand eram aproape sa intru in spital! In toate astea 7 luni! Si m-a ajutat copchilul ala, sa-mi tin 2 zile lucrurile, pana imi pun in ordine macar fizicul ca sa-mi revin, pana ti-ai bagat tu coada si l-ai intors impotriva mea? Si am ramas dracului singura si fara bani si fara putere sa-i fac si cu 2 pisici dupa mine si 10 bagaje, intr-un oras necunoscut? Noroc ca omul ala care-l suspectai tu si mi-l boscorodeai incontinuu si te certai cu mine in fiecare zi de cate ori ma vedeai ca ma ajuta, m-a ajutat si de data asta, neconditionat?

Pai pana atunci nu eram atarnatoare, cois? Am fost atarnatoare doar dupa ce nu ti-am mai platit mancarea si nu te-am mai ajutat si am ales sa ies dracului din cacatul ala de depresie in care m-ai bagat?

Pai tu crezi ca lumea e proasta si nu-si da seama ca tot ce faci sunt actiunile unui barbat gelos, caruia i s-a dovedit ca n-a fost capabil sa aiba grija de femeia de care altul e bucuros sa aiba grija si poate sa o faca fericita? Un copil, flacau, un copil fata de tine e de 10 ori mai bun decat tine intr-o relatie. Stie sa respecte omul de langa el, nu dupa 10-15 ore de munca sa-i faca scandal, cand tu stai toata ziua cu mana pe pla pe Facebook, ca de ce nu face curat. Stie sa spuna o vorba buna omului si stie ca tre’ sa se intretina singur, nu sa stea ca o lepra pe banii femeii sau ai matusii.

Ma stii ca-s fata buna si ca n-am suflet sa dau inapoi si profiti, nu? Ai vazut ca stau eu si ma frustrez si plang singura in coltul meu cand un om ma calca in picioare si ce-ai zis: „Las’ ca-i proasta si pot eu sa fac pe victima ei in fata celorlalti, ca n-are sa zica nimic”. Nu, flacau, EU am fost victima ta 7 luni, nu tu a mea. Si slava Sfintei Papadii ca m-am abtinut cand ai zis ca „Hai sa luam casa aia care vrei tu sa ti-o iei impreuna”, ca in veci nu mai scapam de tine. Am simtit eu ca nu-i a buna, ca proasta nu eram nici eu, vedeam cat de lepra esti si manipulator, doar am cazut in pacatul femeilor indragostite: am sperat ca prin dragoste si caldura sufleteasca ai sa te schimbi. Pla, tiganul tot tigan ramane. Ca n-ai fost capabil nici sa iti aperi prietena cand prietenul tau ma porcaia pe Facebook-ul lui.

E ultimul avertisment asta: daca mai aud fie si o singura vorba urata si neadevarata despre mine, de la tine, de la cei din jurul tau sau de la altii, despre faza asta, pe cuvant ca trec la planul B. Si stii si tu ca nu-s proasta si intotdeauna imi iau masuri de siguranta. Nu? Si eu ma joc frumos, idiotel, ma joc ca oamenii mari: tii minte executorii aia, ca esti atat de sarac si lipitoare incat nici 2000 RON n-ai fost capabil sa faci rost in 3 ani, da’ voiai sa ii platim impreuna? Valabil si pentru prietenul tau, ala de te da afara de la site-ul la care esti cum te-au mai dat si altii de insuportabil si plin de tine si om de cacat ce esti, daca mai comenteaza, ca si pe ala stiu cum sa-i distrug viata daca e nevoie si ma obligati.

Ia sa te vad cat esti de destept acum: cum ti-ai trimis cainii spre mine, trage-i inapoi acum, ca ti se freaca viata daca nu. Sa vedem, mai esti asa destept? Si nu ma lua cu „Eu n-am zis nimic” ca MINCIUNA PRIN OMISIUNE E TOT MINCIUNA!” Si cum stateai tu simpatic si vedeai ca ma face lumea curva prin discutii din cauza ta si apareai tu tot lingusitor cu „Nu ma implicati”. Da’ sa zici „Stai, ba, ca nu e chiar asa!” n-ai fost capabil, nu? Zi-le azi, ca maine am altceva de postat. E ALEGEREA TA. Eu joc sah si-ti astept mutarea. Tot o astept de o luna, da’ vad ca nu faci nimic, tu te distrezi in timp ce-mi freaca astia mie creierii. Lasa ca te oblig eu, np. Maine una, poimaine alta, pana te misti dracului odata si spui ADEVARUL. Public, sa vada toti.

Si celalalt, unde plm am atarnat eu ma ratat de tine? Ca tii minte cand veneai la noi si mancai ca n-aveai ce manca acasa? De unde plm crezi tu ca era mancarea aia? Sau cand iti dadeam jumatate din tutunul meu? Sau cand iti luam beri pe unde mergeam? Sau cand frecai bani care ti-i dadeam sa faci chestii si eu spuneam „Lasa asa?”

Sau cand mi-ai spus „Tu esti omul care m-a pus pe afis cu..?” Sau cand TU ai venit la mine sa te ajut si eu am spus „Ok”? Aaaaa, ca te-am pus la munca ca sa te ajut? Ca ti-am spus ca tre’ sa-ti faci treaba de artist? Vai, cois, ma scuzi ca am indraznit. Ce plm vina am eu ca tu nu intelegi ce cacat are de facut un artist? Ca eu nu ti-am spus niciodata sa „faci asa” sau sa „faci asa”, eu doar te-am sfatuit cum sa faci ca sa pici tu mai bine, ca imagine, ca in dracii dracilor, muncesc de 8 ani in cacatul asta de Publicitate si ascult muzica in mod constient de cand tu nici nu erai nascut, in pana mea, serviciile ca ale mele costa sute de euro pe luna, fmm, si eu ti le dadeam moka. Da’ ai fost tu prost sa iti dai seama. Sau un cacat necunoscator care nu stie cum sta treaba in muzica asta nenorocita.

Pai normal, cois, ca te-am pus sa faci treaba ta, ca uite exact de aia: ce-ar fi fost sa fi muncit eu tot si tu dupa ce ma despart de ala care ai vazut cu ochii tai ce imi face, sa fi dat si tu in mine?

Care plm e atarnatorul, cois, cand te ajut cu tot ce am si pot si tu, la 2 zile dupa ce ma cert cu ala si te-am rugat sa ma ajuti sa-mi tin si eu cacaturi de lucruri, ca plm, e schimb pe schimb, reciprocitate, vorba aia, incepi sa zbieri la mine ca istericul? Pai tu crezi ca lumea din industria asta nu vede cum m-ai ars, ma? Crezi ca uita? Las’ ca daca uita am eu grija sa le atrag atentia, ca vad ca ma mananci de fund mai rau ca un pechinez.

Si tu prost, tu nu vezi ca el n-are tupeul sa zica nimic ca stie ce-mi poate pielea si ce urmeaza daca ma calca prea mult pe coada si va foloseste pe voi drept unelte sa dati in mine? Sa-ti arat cum ma lua cu lugu-lugu dimineata sa ma calmez ca stie ce-l asteapta? Poate daca ai noroc si nu se misca azi ai sa vezi maine, ca aia e urmatoarea mea mutare si o si anunt dinainte. Chiar atat de chiori sunteti? La ce plm ii purtati voi razboiul lui? Voi n-aveti creier singuri? Va manipuleaza si va foloseste ca pe ultimii looseri, idioti mici. Ziceti merci ca nu iau mot-a-mot situatia si o gandesc si stiu ce-i poate pielea, ca l-am mai vazut facand asta, si nu iau totul personal. Inca.

Pe cuvantul meu ca aici mi-a fost limita, ca vad ca voi nu stiti de bun simt si traiti in realitati imaginare: am pentru fiecare dintre voi un plan B ca sa va ard. Nu vreau, ca sunt 10 clase peste voi, si d-aia va tot dau avertismente, ca spre deosebire de voi eu am mila si nu vreau sa va distrug viata, da’ va jucati cu cineva din liga mare, nu cu colegii vostri de Ferentari, de-acolo. Valabil si pentru tine: vezi-ti de cariera ta acolo si scuteste-ma, ca daca tu ai refuzat sa vezi cine sunt si cat de sus sunt eu ca om fata de tine, din toate punctele de vedere, nu inseamna ca iti permit sa arunci tu cu vorbe de cacat in mine, ca nu stau eu sa ma calce in picioare doi ratati care n-au fost capabili nici macar 12 clase sa termine sau sa-si vada de treaba lor. Sau macar sa vada, in plm, cat de mult i-am ajutat si cat de mult am tras pentru ei, cand ei n-au dat NIMIC la schimb. In singurele dati cand v-am cerut ajutorul, m-ati ars. Si asta e realitatea aia care poate fi dovedita, nu aia imaginara din capul vostru, de incercati sa va faceti marketing voi cu ea. Eu am extrase de cont, am oameni, am FAPTE de partea mea. Si v-am promis ca le scot de la naftalina daca nu va linistiti.

Si am sa scot si actiuni de la naftalina, cat de curand, ca, pana la urma, am ce si doar n-am sa stau sa-mi iau suturi de la niste oameni de teapa voastra, sa-mi fie mie rau.

Astia cu capul pe umeri stiu cat ajut eu pe altii si ca niciodata n-am facut ceva cu intentie rea sau nu m-am razbunat pe cineva. Da’ la cate frustrari am adunat eu pe oamenii de cacat din viata mea, pana acum, cred ca voi doi ati merita din plin sa le descarc pe voi, ca nu stiti de respect, voi stiti de frica. Ca niste javre d-alea ordinare si imature, care abia asteapta sa muste de picior omul care i-a hranit. Si nu e vina mea ca m-ati subestimat, ca aveati toate dovezile sa vedeti cam cat ma duce capul. Pai ce plm, eu nu tre’ sa fac pace cu mine?

Ah, si sa nu uit de toti desteptii care vin cu „Vai, Oana, numai scandal stii sa faci”. Pai mai, copii, pe voi va duce capul sa vedeti de unde incepe totul? Sa vedeti ca eu imi vad linistita de treaba si astia dau in mine incontinuu cu vorbe din Decembrie? Ca eu sunt numai „Hai sa facem lumea un loc mai bun” pe Facebook si ei vin si ma vaneaza pe la articolele mele si incep sa ma faca in toate felurile? Pe Fb meu, al lor, al site-ului, prin grupuri, prin realitate? Ca mai au putin si zici ca mi-s fani. Ii gasesc, dracului, prin fata blocului, strigand cacaturi pe la geam, acusi, in ritmul asta.

Pai daca nu va duce capul, taceti, in plm, si voi din gura. Ce rahat de treaba aveti voi in cearta asta? Chiar n-aveti altceva mai bun de facut in viata voastra decat sa-mi spuneti voi, oameni care n-am nici o treaba cu voi si v-am vorbit intotdeauna frumos, mie, agresiv, asa, ca „Vai, tu numai cearta stii?” Pai cine plm se cearta, ma, aici? Sunteti siguri, siguri ca nu voi va certati cu mine si ca eu ma cert?

Ia, fiti si voi copii destepti si analizati putin situatia. Ca nu sunt eu prima arsa de idiotul ala. Si va recomand si voua sa invatati din asta, ca are sa va arda si pe voi, cat de curand. A fost el monument de onestitate pana acum si nu stiu eu? Eu doar am curajul sa iau atitudine. Vreti sa va dau o lista de oameni pe care lepra aia i-a ars? Sa va spuna si ei povesti d-astea? Sau sa incep eu sa le public, sub anonimat? Si cum pnm vedeti ca numai eu ma cert si pe ei nu? Cat de incuiati sa fiti? Mergeti, cois, la ei si le faceti morala, ca uite ca din 3 postari, doua-s despre mine. Pe ei nu-i vedeti?

Ziceti merci ca iau eu atitudine si vreau sa elimin sugatorile astea din industrie, ca voi, desi stiti, va faceti ca uitati, ca aveti zero balls sa o faceti. Lasilor si ignorantilor si tatelor si lingailor, ca nu v-ati vedea de treaba voastra, acolo, deloc.

Despre politica si nu prea sau Portretul politicianului de piata in tinerete

Nu prea-mi place sa arat da’ mie-mi place politica. Nu ca as fi eu vreo atoatecunoscatoare sau fana a tot felul de ideologii, da-mi place mult sa incerc sa descifrez sau sa imi imaginez jocurile de culise. Pai ori suntem strategi din fire ori nu mai suntem?

Hop, ca n-am de gand sa va asaltez cu afinitatea mea politica, pen’ ca oricum e dubioasa si bazata pe considerente de tipul „Mama, ce geniu malefic e omul, vreau sa-l mai vad ca sa pot sa ma mai minunez!”. V-ati prins, nu?:)) Vreau, in schimb, sa scriu concluzii, ca daca tot mi-e asaltat feed-ul de opinii, pareri, articole, imagini, extraterestri si tot ce se mai poate pe subiectul asta, doar n-am sa stau degeaba. Imi fac si eu o parere, ca omul.

Si chiar despre pareri e tot articolul asta. Despre cum toti omuletii se trezesc doar in preajma alegerilor experti in politica. Stiu ei ca toti sunt asa, ca sunt pe dincolo, ca ala e hot si nu prea, ca uite manevra, ca etc… Ideea de baza e ca TU, interlocutorul lui, nu stii! Numai el e ala cu stea in frunte, de e capabil sa-si dea seama ca in spatele lui I. e B. si ce prost esti tu ca vrei sa votezi cu I.! Noroc ca a aparut el sa te ilumineze, ca altfel mureai fara sa stii de ce traiesti.

La polul opus, daca votezi cu P., deja iar esti prost, ca nu faci ca ei, sa-l votezi p-ala bun. Din fericire, spre deosebire de partizanii lui P. care te contrazic, astia ai lui I. te cadoricesc cu o privire plina de dispret, de tipul „Esti fara scapare”, si-si vad de drum, mai departe.

Deci, oricum ar fi, tot prost ramai, asa ca nu mai bine nu te arunci in discutii d-astea, daca tii la stima ta de sine?

Am un nene, care-mi suporta teoriile conspiratiei cand am chef sa le discut. Nu e de acord cu ele decat la modul „da, intr-o lume apocaliptica in care ar fi zombie e cam cum zici tu, da’ pana atunci nu”, da’ face suficienta pauza inainte sa-mi scrie, ca sa imi arate ca „Ma gandesc la ce ai zis, ii dau o sansa, desi mi se par aberatii. Cum dracu’ sa fie totul joc politic ca sa ne atace rusii cand vine inghetul?!”(Pe stilul, „Io, daca as fi Putin, asa as face”. Noroc ca nu-s Putin, faceti o matanie pentru asta.) Da’ nu-mi zice, ma lasa sa aberez eu acolo si sa ma simt eu bine cu mine. Cum ar fi, imi respecta viziunea, oricat de aberanta ar fi.

Si din aia 814208974765786276737 oameni care discuta despre politica zilele astea, e singurul care a aratat respect fata de interlocutor. Si eu, ca pe mine ma bat astia cu pietre daca zic cu cine tin (E din frica la mine, nu din respect, v-ati prins). In rest, numai insulte aruncate dintr-o parte in alta.

Si-apoi stau eu asa si ma gandesc: bre, tati, inainte sa va dati voi mari experti in politica, nu mai bine invatati niste reguli elementare ale conversatiilor? Ca mi se pare cam imposibil sa intelegi chestii de nivelul asta, cand tu nu intelegi chestii simple, de nivel de clasa a 4-a, nu..? De pareri politice scrise cu greseli nu mai spun nimic, ca deja e prea mult. Oricum, sa vii sa te dai expert in politica atunci cand tu habar n-ai ce e aia dreapta sau stanga, e cam mult, pe bune. Nici nu mai spun de chestii precum ideologii, istorie, terminologii si alte rahatele d-astea.

Iar concluzia de care voiam sa va spun e ca toti sunt experti in politica zilele astea, da’ daca ii intrebi ei ce fel de politica au adoptat in propria viata, habar n-au sa-ti spuna. E ok, insa, ca stiu ei cum sta treaba la nivel d-asta, de tara, planeta, univers. Sunteti niste genii nedescoperite, mama. Toti! 🙂

Din seria „Azi am ceva cu oamenii”

Fetitele au o treaba foarte pasiv-agresiva, asa, de care nu-si dau seama, atunci cand le place de cineva si e si prezenta sau fosta prin preajma – incearca sa se imprieteneasca si sa fie simpatice cu femeia in cauza. Femeile isi dau seama de asta, da’ fetitele mai au putin sa se inteleaga pana ajung (sau n-ajung) la stadiul in care sa stie unde sa se opreasca.

Problema apare cand fosta e o antisociala ca mine, asa, care face spume la orice inseamna atingere din partea persoanelor care nu-s in cercul ei de incredere, care oricum nu discuta cu femeile decat obligata de situatie, pentru ca-i un soi de misogina, care intelege comportamentul asta pasiv-agresiv si de ce apare si care oricum are un sictir in ziua aia de i-ar impusca pe toti. Si-n alte zile. Si e problema pentru ca la un moment dat se ajunge la un „Cois, ia-ti-o de pe mine ca o bat de nu-ntelege ce a lovit-o daca ma mai atinge o data”. Adica, na, nu ca as fi eu excesiv de fioroasa si batausa, da’ poate cineva ma crede pe cuvant si nu mai tre’ sa suport toata fanfaronada aia, ca o trimite in bucatarie inapoi, ceva.

Si mai am o problema cu bunul simt, atunci cand lipseste. Cum ar fi un egoism d-ala excesiv de nesimtit fata de unul mai mic si cu mai putin tupeu. Nu era situatia mea, da’ eu ma simt Maica Tereza si Aparatoarea Napastuitilor, si chiar nu-mi place lipsa de bun simt. Ma, da’ chiar nu-mi place, deloc. Asa ca a trebuit sa-l razbun pe Ala micu’, sa simt eu ca am impartit dreptatea. „Te-ai simtit bine data trecuta? Na, azi simte-te de rahat si ai grija ca nu se termina aici, ca mi-am mai adus aminte si vreo doua personale legate de tine”. Ceapa lor de nesimtiti!

Asa ca azi fac un rezumat al regulilor de bun simt care TREBUIE respectate in situatii sociale, ca poate citeste o persoana, retine, si eu fac lumea un loc mai bun, pana uita.

– cand te dai cu parfum, ia copita de pe sticla aia dupa 4 pufuri, nu-ti turna ca vaca sticla in cap: unul pe fiecare incheietura si unul dupa fiecare ureche. Mirosul tre’ sa se simta la maxim 2 centimetri de piele, nu sa ma faci sa tusesc daca vii pe langa mine! Daca n-ai bani sa-ti iei parfum care sa persiste si de aia simti nevoia sa te dai ca vaca, NU te mai da! E de prost gust sa puti a parfum si sa faci oamenii sa tuseasca.

– nu atinge oamenii daca nu-i cunosti, ‘tenplm! Pentru atingeri d-alea intime in care tu vii si-ti pui sanii pe spatele meu si ma iei in brate de parca as fi sor-ta, tre’ sa fii cel putin un mix intre Angelina, Charlize si Sasha si sa-mi fi facut un cunnilingus inainte. Daca tie-ti place sa dansezi cu alte gagici in brate, nu inseamna ca daca-s femeie imi place sa ma transform in produs spre satisfacerea privirii masculilor de pe margine. Va las pe voi sa va vindeti asa, eu am o strategie de PR mai buna, cum ar fi, stii tu, „Citeste o carte” sau „N-am sa alerg niciodata EU dupa un barbat, EI alearga dupa mine”. Deci repeta dupa mine: „pana nu suntem prietene bune, n-am sa mai trec limita bunului simt cu persoanele si sa fac alte atingeri decat alea politicoase, de complezanta!” Si nu, in astea nu intra nici pupatul cand te vezi, ca dai virusi si de ce rahat ne pupam, nici luatul de dupa gat, nici orice alta atingere care trece distanta mainilor. Fuck off cu socializarea voastra de pitipoance.

– oamenii vorbesc, cois. Nu stiu cum e in lumea voastra, da’ eu daca vorbesc cu un om, fie el si unul care se da la mine, nu inseamna ca „vai, cum am pus eu botul la vrajeala si cum flirtam si hai ca ai liber la crize de gelozie ca sigur, sigur, ai motiv – nu vezi ca vorbim?! Clar ne-o si tragem, doar!” Il resping frumos, civilizat, cochet, fara sa se simta prost, atat. Refuzul politicos se-nvata in aia 7 ani de-acasa. Cochetaria feminina se-nvata in toti ceilalti ani dupa si pana-n momentul prezent. Daca vrei. Nu stiu ce rahat de aventuri au avut astia p-aci, da’ parca-s autisti, ca impresia generala e ca daca zambesti unui barbat, ca femeie, clar e ca vrei sa-l f*ti. Asa ca lectie: daca o femeie nu-ti spune pe fata „nu te mai da la mine si ia-ti zona”, sta la discutii cu tine dar induce niste limite conversationale si ale gesturilor, nu inseamna ca gata, e flirt. E doar bun simt ala, poate e un semn ca tre’ sa mai citesti si tu un, nu stiu, Cod al Bunelor Maniere, ceva.

– ah, da, si daca n-ai de gand sa faci o chestie, nu spune ca o faci, ca f*ti planurile oamenilor. ‘tenplm de nesimtit si tu!

Eu si hip hop-ul

E un post mult prea personal ca sa-l pun dincolo, asa ca vin la mine-n cosmelie si-mi fac de cap.

La mine-i simplu: nu ma intereseaza cine, ce, cum, cand, unde, pnm. Mie-mi place muzica si atat, in rest am chestii mai importante care sa ma intereseze in viata, cum ar fi, pana mea, cariera sau sa ma autodezvolt sau pacea in lume sau rahaturi d-astea cu mot. Nici nu vreau sa irosesc timp acumuland informatii care nu ma ajuta cu absolut nimic in viata si nici sa imi incarc memoria cu ele, ca, iar, nu ma ajuta cu nimic in viata. Ignoranta? Ok, dar strict fata de cancanul si barfa si alte rahaturi d-asta din hh-ul asta nenorocit din Ro.

Eu nu traiesc din asta si nici n-am de gand sa traiesc din asta, ca aici se moare de foame si mie nu-mi place sa fiu boschetar, ca pnm, n-am invatat degeaba 1000 de rahaturi pana acum. Am primit o educatie acasa, m-am auto-educat etc. (Si din spate iar aud voci d-alea de oligofreni care spun „Iar te lauzi, Oana!” Pai da, ma laud, ca am cu ce si nu suntem nici egali si nici in acelasi punct in hip hop-ul asta. Waw, ce dragut, ai facut cariera in hip hop ca.. (Ce?). Ghici ce: nu ma intereseaza, din perspectiva mea esti zero, pentru ca pur si simplu daca maine dispare hip hop-ul, nu ma afecteaza cu absolut nimic! Dar ai sa intelegi cand ai sa mai cresti. In schimb, daca ar disparea literatura, de exemplu…) Deci nu traiesc in hip hop ci doar ma joc, sa stabilim clar.

Daca apare o ocazie, conectez oameni si idei, fac propuneri si ce-o iesi bine, ce nu, aia e, iar nu ma afecteaza. Sunt aici strict ca si hobby si pentru ca daca pot sa ajut de ce sa nu o fac. (Nu, n-am interese, nu-mi pasa, n-auzi? Eu incerc sa fiu doar OM, ai sa intelegi iar cand ai sa mai cresti.)

Asa ca dragul mamii, nu te mai lua atat de in serios pe langa mine, ca ma doare la basca de tine, de istorie, de comunitate, de oameni, de ce vrei tu. Pentru mine, ce conteaza e piesa aia care o ascult in Youtube sau Winamp si atat, din toata „industria” asta. Si e simplu: daca esti om cu mine, sunt si eu, la randul meu, om cu tine. Daca esti rahat cu doi ochi, in schimb, te ignor si trec mai departe, ca nu vreau sa-mi stric eu zenul ca nu esti tu capabil sa intelegi ca EXISTA UNIVERS SI IN AFARA HIP HOP-ului si, ghici ce, eu fac parte din el. Inteleg ca pentru tine e singura sursa de hrana si ocazie de a nu trai chiar degeaba, da’ nu ma baga in borsul tau, ca il am eu pe-al meu si nu vreau sa ma amestec cu toate legumele.

Vrei sa pupi in fund? Fa-o, da’ incearca sa nu-mi ceri mie asta.
Vrei sa inchizi ochii cand unul e marlan? Fa-o, da’ lasa-ma pe mine-n pace, ok?
Vrei sa te validezi cu ce stii tu din hip hop si pe cine stii tu si ce-ai facut tu in el? Treaba ta, eu am altele cu care sa ma validez.
Vrei sa-mi demonstrezi ce tare esti tu si ce varza-s eu in ale hip hop-ului? Canta si tu la alta masa, ca ti-am mai zis ca pentru mine hip hop-ul e zero ca si info si comunitate si ghici cat face ceva inmultit cu zero.

Vrei sa ce, de fapt, de la mine?

(Inteleg ca nu esti capabil sa intelegi notiunea de hobby pentru cineva, da’ ce-ai spune sa nu te mai comporti ca o isterica de cate ori se discuta pe subiectul asta si sa te linistesti putin?

P.S: ti-am mai spus ca agresivitatea vine din frica si ti-o mai spun. Asa ca mai bine decat sa te dai mare cunoscator in fata mea, te-ai intreba si tu „Ma, de ce simt eu nevoia sa fiu agresiv acum?”)

Revenind, eu si hip hop-ul. Suntem doua entitati distincte. Mie-mi place muzica asta si nu oamenii, la fel cum imi plac si rock-ul si jazz-ul si clasica si trip hop-ul si orice are 2 note si e facut din inima. La fel cum imi plac si fotografia, pictura, pisicile si calatoriile: STRICT CA SI HOBBY. N-am nevoie sa stiu 1000 de cacaturi ca sa imi placa ceva, cum n-am nevoie sa stiu 1000 de cacaturi ca sa ajut oamenii daca pot. Daca mi-as face cariera in asta, da, as mai spune, da’ pana atunci, poti sa-ti bagi cunostintele undeva adanc, ca nu ma impresioneaza. La nevoie pot invata rapid 1000 de cacaturi si pe cat pariu ca-ti dau clasa dupa aia? Zi si tu merci ca nu vreau.

Asa ca va rog eu mult, nu va mai comportati ca femeile isterice pe langa mine, cand e vorba de hip hop, ca ma obligati sa-mi iau jucariile si sa plec, ca va luati prea mult in serios pentru necunoscatoarea de mine. Au revoir!

Favoruri si strategii

(Ce rahat s-a intamplat cu wordpressul?!)

Revenind. Eu functionez simplu, pe baza logicii. Cand eram eu mica, pana la 17 ani, eram atat de tocilara si inocenta, incat azi stau si ma intreb „Cum rahat am putut trai atat de proasta?”. Numai ca pe langa ca toceam zilnic si faceam sute de probleme de mate pe saptamana (ceea ce nu e rau si o sa vedeti de ce), realitatea din jurul meu lucra la stima mea de sine, asa incat sa o aduca undeva sub nivelul marii. Si eu refulam in citit si-n facut probleme si exercitii. Se certau ai mei? Bagam capul in cartea de mate, poate nu ii mai auzeam. Nu se saturau cu cearta intre ei? Dupa ce-mi luam bataie si jigniri, plangeam pe cartea de mate. Isi bateau joc de mine cei din exterior? Lasa ca fac eu mate si am sa va arat voua cand ma fac mare! Si nu mi-e rusine sa recunosc ce am fost, pentru ca sunt mandra de unde am ajuns si tot drumul care l-am strabatut.

Si la 17 ani mi s-a sucit viata de nici eu n-am inteles exact ce s-a intamplat. Burete de emotii cum eram, am absorbit tot, da’ n-am avut cui sa ma plang sa ma descarc. Asa ca a trebuit sa ma descurc singura cu tot. Si aici m-au ajutat sa fac fata miile alea de probleme de matematica pe care le-am facut, pentru ca mi-au dezvoltat maximum gandirea strategica. Si n-am mai stat eu, de atunci, cu nasul in caiete, da’ complicatiile vietii m-au facut sa transform viata, in sine, intr-o problema de matematica. De aia rezum eu totul la 1+1 si fac strategii: pentru ca stiu ca asta a fost singura metoda care m-a ajutat sa rezolv problemele reale ale vietii. Cel putin, singura pe care o cunosc.

Asa ca atunci cand apare o situatie, in capul meu e o problema de mate: ce variabile avem? X, Y, Z, W. Ce trebuie sa demonstrez? Rezultatul T. Cum ajung de la X la T? Pai sunt posibile urmatoarele rezolvari: a), b), c), d). Care dintre ele este mai usor realizabila si stiu eu sa o fac si are cele mai mari sanse de reusita? Pai b). Ok, mergem pe b). That simple si de aia reusesc eu, intotdeauna, sa gasesc solutia: pentru ca-s aia mai proasta dintre toti si privesc problemele intr-un mod simplist. De aia si stau cu 2 agende si 100 de foi dupa mine, pentru ca atunci cand pui pasii pe foaie nici nu ii uiti si poti si sa vezi daca actiunile tale au sa duca la rezultatul pe care il vrei.

Bun. De aici se complica lucrurile, pentru ca viata nu e, de fapt, o problema de matematica, si nu e de ajuns sa ai logica si sa stii cum sa o rezolvi. Pentru ca pasii aia pe care ii gandesti tu ca sa ajungi la punctul T, depind de oameni. Iar oamenii sunt fucked up.

Metoda b) are niste etape. Etape de tipul b1, b2, b3, b4. B1.1, B1.2. Ca am stabilit ca asa gandesc eu. Daca nu se intampla B1.1, eu nu pot trece la B1.2, deci nu pot trece la b2, deci se duce pe pla tot planul meu, nu? Bun, sa zicem ca transform si B1.1 intr-o problema de matematica si-i gasesc rezolvare. Daca nici asta nu se intampla cum trebuie sa se intample ca sa-mi iasa planul, tre’ sa schimb iar strategia.

Si-ar fi ok, daca nu ar fi si variabila timp. Nu ai timp sa stai sa rezolvi o problema la infinit. E limitat, nu? Si tu tre’ sa treci mai departe, ca pe data care trebuie sa ai rezultatul T. Si vezi ca oamenii din jurul tau considera ca nu e suficient de important sa fie rezolvat pasul b1.1 si e si normal, de altfel, ei nu percep situatia data ca tine, ca pe o problema de matematica. Si dupa ce ai incercat n-spe solutii sa rezolvi pasul ala si vezi ca tot nu iese, ce faci?

Bun. Si problema la functionarea mea matematica mai e una. Nu e greu de inteles de ce am nevoie constanta de confirmari. E de ajuns sa citesti primul paragraf din textul asta ca sa iti pui intrebarea „Cum reuseste fata asta sa aiba atata incredere in ea, la stima ei de sine, ca sa ia situatia in maini si sa spuna ca ea o poate rezolva?” Pai pentru ca imi trag energia din confirmarile pe care le primesc, nu?

Ori, matematica mea imi spune ca fiecare are un rol. Daca eu am nevoie de un om ca sa trec de pasul b1.1 ala si omul ala nu isi face treaba, daca trebuie sa o fac eu, consider asta ca un favor pe care i-l fac eu lui, mai ales daca rezultatul ala e spre binele amandurora. Daca eu ma zbat sa trec de b1.1 si el nu-si da seama ca din cauza lui nu trec sau ii fac eu treaba si-apoi vine si-mi spune „nu faci” sau mai rau „timp pierdut”, cred ca am tot dreptul sa rabufnesc, nu? Consider ca am incercat suficient si am conferit suficienta energie, ca sa-mi fi castigat tot dreptul sa rabufnesc cand nu mai pot si sa spun „BP, gata, eu nu mai fac treaba nimanui, ori te mobilizezi ori fie ce-o fi, am sa gasesc la momentul ala o strategie ca sa imi fie mie bine”.

N-am cerut niciodata sa mi se ridice statui. N-am nevoie de ele, desi o lauda si o recunoastere m-ar ajuta uneori sa-mi gasesc puterea sa merg mai departe printre probleme. Stiu ca par o fire puternica, da’ cum am spus mai sus, absorb toate emotiile ca un burete si fiind bipolara le traiesc la intesitatea lor maxima, in mine. Aia sunt, cu asta defilez. Tot ce cer eu e bun-simt. Nu poti sa-mi spui „Merci, oana, ca ai facut ce trebuia eu sa-mi dau singur seama ca trebuie sa fac”, macar taci, nu arunca cu cacat.

Eu nu stiu nici un cacat, ca eu sunt un om simplu. Stiu doar cand vreau sa aflu si ma interesez, atat. Ah, ai o problema in viata personala? Da-mi mai multe date si-ti spun care este rezolvarea cea mai buna din punct de vedere matematic. Te intreb tot ce am nevoie sa fac calculul asta. Eu stiu, poate, mai putine decat tine. Ah, nu vrei sa-mi spui toate variabilele? Ma uit ce am, aplic probabilitatile, le pun in practica si obtin eu variabilele, folosind logica. E situatia ta, tu stii ce rezolvare vrei la ea, nu? Dar eu imi dau suficient interes cat sa stau sa gandesc „Ma, oare ce vrea sa faca omul asta?”. Deci stiu mai putine decat tine. Eu, tot ce stiu, ca meserie, e psihologie, e scris si e seo. Restul, absolut tot, trebuie sa le invat sau sa le gandesc, ceea ce poate face oricine. Daca pe mine ma intreaba un medic stomatolog cum sa-si aseze cabinetul, desi nu sunt designer de interior, o iau si eu pe incercate: „Ma, logic, aia ar trebui sa fie acolo. Ia, cum arata? Daca nu merge, o schimbam.”. Da’ mie-mi trebuie medicul ala sa ma ajute sa mut rahatul ala, ca singura nu pot. Eu stiu sa gasesc solutii problemelor si sa gandesc calea prin care se ajunge la punctul T si sa invat tot ce trebuie sa ajung acolo, atat. Nu cer statui, nu cer laude, nu cer nimic – la asta ma pricep, imi fac treaba mea. Tot ce cer este sa-ti faci treaba ta cand eu sunt in punctul b1.1, pentru ca nu mai am timp, daca stau 100 de ani la el, sa fac b1.2, b1.3, c, d, T. Si sa ai bun simt, atata tot. O fi, oare, atat de mult ce cer?

Pai e, pentru ca oamenii sunt fucked up. Q.E.D.

(My secret weapon)

Mai, stiti ce ma deosebeste pe mine de toti ceilalti? Ce sta la baza atitudinii asteia care ii atrage pe ceilalti ca un magnet? Ura fata de oameni. Si nu neaparat fata de ei, in sine, pentru ce pe majoritatea ii consider mici, prosti si ignoranti. Dar pentru ceea ce pot face ei. Pentru ca tocmai din prostia si ignoranta altora primesti cele mai dure suturi in fund.

Si-apoi, eu am tot primit suturi in fund de la altii. Unii n-ajung sa traiasca intr-o viata cate am tras eu din cauza oamenilor pana pe la 23 de ani cand m-am desteptat subit si am zis ca-i cazul sa zic „Stop”, ca-n ritmul asta ajung la nebuni. Si nu ca n-au mai fost oameni care au incercat sa ma atinga in vreun fel, da’ eu i-am considerat „oameni pe care invat sa am o atitudine miserupista”. Cum ar fi, ma doare la basca de ceilalti.

Si-acum urmeaza un post lung, dedicat „prietenilor”, ca tot mi se repeta, in ultimul timp, cu un hahait, asa, si o atitudine superioara, „Cum sa privesti oamenii practic?”. Pentru ca 99% dintre cunostinte au impresia ca universul lor se aplica si-n universul meu, si oricum ei stiu mai bine decat mine ce e aici, in lumea mea. Si cam am inceput sa-mi bag Sfanta Papadie, ca sa n-o zic pe romaneste.

So, bre, „prieteni”, sa incepem cu inceputul: eu n-am prieteni. Nu mai am prieteni de cand am primit niste suturi in fund de si-acum ma doare – adica acum ceva ani. Eu am oameni cu care fac un targ: eu iti dau ce ai nevoie, tu imi dai ce am eu nevoie. Simplu, nu? Si nu e ca si cum as ascunde asta, ca eu mi-s sincera: sunt practica. Cat timp imi esti folositor, stai langa mine si primesti si tu, din partea mea, ce ai nevoie. Cand nu mai imi esti folositor, te exclud, ca nu faci decat sa-mi consumi energia si as putea sa o consum in moduri mai folositoare, cum ar fi, pana mea, sa joc o Dota.

N-am nevoie nici de dragostea celorlalti, nici nu mi-e frica de singuratate, nici nu stau si plang intr-o batista cand nu sunt acceptata de oameni, nici nimic. Fara voi, „prietenii”, ma jur ca m-as descurca. Am mai facut asta de atatea ori – am crescut singura, m-am invatat sa ma descurc singura. Mi-e ok. Si am ajuns pana la nivelul ala de miserupism incat mi se rupe si de persoana pe care o iubesc si de familie si de tot. Poti fi si printesa Diana reintoarsa din taram plin de verdeata ca sa-mi fie prietena, ca intrebarea mea e „scopul, durata vizitei si costul serviciilor”. Am fost destul de explicita?

Si, ma, eu m-am educat, de mica, sa am la indemana solutii pentru tot felul de chestii. Am oameni pentru toate scopurile care pot aparea: de la boschetari pana la oameni in pozitii sus puse. De la oameni de scandal, pana la oameni cu ajutorul carora sa ma descarc. De aia ma enervez cand imi spune cineva „da’ la ce umbli cu X, tu nu vezi ca-i varza?” pentru ca in Universl meu, omul ala are un scop, stie care ii e scopul si si-l indeplineste. Oricat de varza e el, eu am vazut ceva ce pot folosi, in el, si i-am dat amicitia mea la schimb. Nu atasament, nu prietenie, nu altceva. Acceptare si intelegere, atat.

Ori, cand omul ala, varza sau mai putin varza, nu-si mai indeplineste scopul, ma debarasez de el, foarte lejer, ca la fel ca el mai sunt. Intelegeti, mai, „prieteni”, de ce cand spun ca „ala e banat din grup” inseamna ca-l vreau banat fara nici un fel de hrr si mrr? Ma doare la basca de ce credeti voi. Eu nu-i mai vad folosinta, in Universul meu, iar daca voi nu intelegeti ca folosinta voastra include si banarea respectivului, inseamna ca nici voi nu mai imi sunteti folositori, ca deja aveti pretentii de reguli proprii in Universul meu. Atat de simplu.

Si, ok, sunt egoista. Si nici asta n-o ascund. Sunt, imi asum si ma amicesc cu oameni care pot accepta asta. Daca nu pot accepta, nu e problema mea si ma debarasez si de ei, inainte sa-mi faca prima criza, ca sa nu-mi consum energia inutil. E universul meu, regulile mele. Si nimeni nu e atat de important incat sa ma ranesc pe mine ca sa-i fie lui bine.

Iar ca sa aiba un sens postul asta si pentru altii, poate ca ar fi ok sa dau si exemple. Si-acum ar trebui sa se inteleaga mult mai bine ce-a fost cu „banarea” asta in masa din ultima vreme.

Ba, tata, eu am schimbat vreo 30 de randuri ca voi. Schimb randul de prieteni la fel cum schimb varsta. Pentru ca, intotdeauna, n-au inteles ca regulile lor nu se aplica in lumea mea si au incercat sa se intinda mai mult decat le permite plapuma. Ma doare la basca de „ce fac peste ani”. Eu traiesc acum, aici si am sa fac pe naiba-n 4 sa-mi fie momentul perfect.

Ori, sa luam exemplul ipotetic (pe dracu’) in care „prietenul” asta e o persoana menita sa fie tampon intre mine si restul oamenilor, atunci cand eu ies sa socializez. Sa ma protejeze de marea masa a oamenilor, pe mine, antisociala, da? Ce fac eu cand omul ala incepe sa duca lupte de mascul alpha cu mine? (De ce s-ar intampla asta, n-am inteles. E universul meu. Vrei sa fii alpha, da-i drumul in al tau, la ce ma plictisesti pe mine?) Tac o data, de doua ori, de 3 ori, de 5 ori. Tac, ca na, asa cu rabufnirile lui de masculinitate, inca am nevoie de acel tampon intre mine si oameni, iar el inca isi face treaba. Dar ce se intampla atunci cand omul asta ma lasa intr-un moment vulnerabil? Cand tocmai aveam nevoie de el si el are o rabufnire d-asta? Pai il scot din ecuatie, nu? Ca pur si simplu e in plus.

Si ce se intampla cu urmatorul tampon dintre mine si oameni care nu intelege ca pe primul il vreau deoparte? Pai il scot si p-asta, nu? Ca si asta devine in plus si-si face regulile lui in Universul meu.

Si, la fel as face cu orice alta persoana din viata mea, oricat de draga mi-ar fi ea: daca nu iti mai indeplinesti scopul, tre’ sa te elimin, ca sa gasesc pe altcineva, in locul tau, care sa-si faca treaba.

Iar titlul e din piesa asta – cand am inceput sa scriu, imi canta p-aci:

Are si femeia dreptatea ei

Si aici ma refer la articolul asta. Am multe de spus despre subiect, asa ca prefer, ca de obicei, sa o fac printr-un articol, ca e mai sanatos, decat sa ma amestec in marea de comentatori frustrati de acolo.

Pentru ca in afara de punctul 3 sunt de acord cu cam tot ce e acolo. Si cu punctul 3 nu-s de acord pentru ca sunt ecologista – prefer, oricand, mijlocul de transport in comun fata de masina personala, desi, n-am sa mint, e frumos sa ai sofer si sa mergi pe unde vrei tu. Totusi, saraca natura…

Le iau pe rand:

Am avut norocul de genetica buna. Desi ma apropii vertiginos de 30 de ani, stau linistita in privinta ridurilor, ca ma uit la bunica si la mama, cu care seman, si femeile la 75, respectiv 50 de ani, nu le au decat pe cele de expresie si alea foarte putin accentuate. Ma uit si la fermitatea pielii lor si iar, nu-mi fac probleme. Ce-i drept, eu am avut o viata mai plina de „ispite” decat a lor: beau foarte multa cafea, fumez foarte mult, nu dorm prea mult… In general, in cazul viciilor fac excese, ca asa mi-e firea. Asa ca ma astept la rezultate mai putin fantastice decat la ele, dar totusi.

Insa, o femeie are nevoie de o crema, de un parfum, de un vopsit, de un machiaj de calitate. Nu neaparat ca sa fie frumoasa, ci ca sa se simta frumoasa. Tine de cochetarie, de rasfatul personal, de placerea de a fi femeie. Barbatii n-au sa inteleaga asta niciodata, dar noua, femeilor, ne place sa ne simtim aranjate. Cand te machiezi perfect si te imbraci intr-un anumit fel, la pachet vine si o atitudine de siguranta de sine – „Arat bine si ma simt bine cu mine”. Cand arati ca un boschetar, singura atitudine e „Ma doare-n Sfanta Papadie”.

Si din experienta o spun: desi primesc avansuri si cand am chef de boschetareala, numarul lor se tripleaza cand ies din casa bine pusa la punct. Deci nu, daca se poate, rog barbatii sa nu mai faca pe mironositele, ca si lor le pasa de asta. Iar daca nu ma credeti pe cuvant, va iau cu mine intr-o seara de boschetareala in club si apoi intr-una de vanat, ca sa contabilizati voi de cate ori mi se cere numarul de telefon sau sunt intrebata care mi-e numele, in ambele cazuri.

Ori toate astea costa. Si poate nu vrei un fond de ten de 20 ron, ca e vai mama lui si-ti freaca tenul. Vrei unul de 200 ron, ca, bre, e altul rezultatul. Nu vrei o rochie de bazar, ai vrea si tu aia frumoasa, de la nu stiu ce magazin cu staif. (Bine, in cazul hainelor, nici daca as fi milionara n-as da cateva sute de ron pe o carpa, dar, totusi, daca-mi place ceva foarte, foarte mult?) Nu spun ca „bai, e datoria ta sa-mi dai cateva sute de ron pe luna, pentru mofturile mele”. Dar hai sa punem altfel problema: sa spunem ca stam impreuna si punem banii la comun, da? Ca, pana la urma, spre asta ar trebui sa se indrepte o relatie sanatoasa si chiar daca e doar „iesim impreuna la un suc”, femeile iau in calcul si ce posibilitati exista in viitor, ca nu vrea nimeni sa piarda timpul cu relatii care n-au nici o sansa. Si cum stam noi impreuna, avem facturi de platit, mancare de cumparat, pisic de hranit, taxe de prefacut ca nu vedem mana fiscului in buzunar, etc. Daca tu, ca barbat, nu ai un venit suficient de mare, laolalta cu al meu, eu, femeia, n-am sa-mi permit niciodata sa imi acord un buget de cateva sute de ron pentru stima mea de sine. De unde sa tai? Din facturile de la lumina? Din chirie? Din mancarea pisicului? N-am cum, nu?

Asa ca da, e si datoria barbatului sa se gandeasca ca o femeie are nevoie de rahatele d-astea, pentru sufletul ei. Ca daca eu am bugetul asta, inainte sa intru in relatie, iar tu nu il ai, in momentul cand ne mutam impreuna, bugetul meu se injumatateste, ca ai si tu, barbat, nevoile tale. E logic ce spun, nu? Ori, cine intra intr-o relatie ca sa ii fie mai rau?

Si nu, nu ma luati cu sentimentele. Astea merg pana la maxim 25 de ani, cand inca mai stai cu mami si tati si n-ai facturi de platit. Cand te faci mare, mai intervine si partea practica, in care financiarul joaca un rol important. Ca sa va vad eu cum manageriati voi sentimentele de furie care apar, cand vezi ca esti afundat in datorii si stresat ca „Bai, eu ce dracu’ mananc maine?” pentru cateva luni, ani. Va spun tot eu, din proprie experienta: te rahatesti pe el sentiment de iubire, ca nevoile primare ale omului sunt sa aiba ce manca, unde sta si siguranta zilei de maine. Iubirea e doar un moft pe langa ele. Asa ca, daca vezi vreo solutie existenta langa omul ala, stai. Dar cand vezi ca el viseaza doar norisori roz si n-ai nici o sansa ca, pe viitor, sa-ti revii financiar daca stai cu el, ci doar sa te afunzi si mai tare, iti iei frumos pisicul si pe-aci ti-e calea.

Nu spun ca asta se aplica si in cazul cosmeticelor, dar ajungem, acum, la punctul doi.

Orice fiinta vrea sa se simta rasfatata. Si eu, femeie, si tu, barbat, pana si pisicul asta de-mi sta aci in brate vrea. E in natura noastra, instinct primar chiar. Spune-mi tu cum te-ai simti daca ai sta numai in casa, ore si saptamani si luni, fara sa faci nimic care sa te relaxeze, sa te scoata din monotonie. Iti spun eu, ca daca ai nevoie de explicatii, e clar ca n-ai trait asta. Te simti ca ultimul rahat: scade cheful de viata, cheful de a avea grija de tine, libidoul, mananci ca sconcsul, ca nu-ti mai pasa, umbli ciufulit si fara sa te speli pe dinti, nebarbierit, cu aceleasi haine de o saptamana. Pentru ca asa functioneaza psihicul omului.

Asa si femeia. Daca o tii in casa o zi, doua, trei, fara sa ii oferi ceva special (macar un „N-avem bani, da’ du-te tu la un suc cu fetele, ca ai nevoie, las’ ca ma duc eu pe jos maine la munca” sau „Hai, avem 3 lei de toti – iesim si luam un Borsec la un litru jumatate si ne plimbam de nebuni pe-o strada”) trece prin toate fazele alea de mai sus. Socializarea, sub formele ei moderne – iesit la un film, teatru, prajitura, plimbare, este, si ea, o nevoie primara. Daca nu este satisfacuta, adio indeplinirea altor nevoi primare superioare.

Asa ca, ia, toti barbatii frustrati care nu sunteti de acord cu articolul femeii, mai lasati aerul de ranit si mai ganditi si putin practic sau mai cititi cate un rahat despre nevoile omului. Sau intrebati o femeie, daca va e lene. Ca nu v-ati simti afectati de articolul ala, daca nu v-ati simti cu musca pe caciula si cu frustrarea in fapt. Si, nu stiu daca stiti ce e aia frustrare, da’ ea apare pentru ca iti spune inconstientul „Ba, esti intr-un mare rahat, ia pune osul la treaba si mobilizeaza-te sa iesi din el, ca te fac sa pari idiot pana o faci, daca nu!”.

Asta asa, pentru ca toti ranitii intr-o aripa din comentariile articolului aluia erau barbati. Iar pentru femeile care au curaj sa isi expuna si partea practica, in ciuda valurilor de barbati care nu o sa accepte niciodata ca de la maimuta incoace noi suntem setate sa ne alegem partenerul pe baza „cum ne poate asigura un trai mai bun, la nivel de turma”, tot respectul meu. Daca toate ar fi ca voi si ar lasa aerul de mironosita fragila si minciunile de „vai, iubirea e suprema” deoparte, lumea ar fi un loc mult mai bun si mai sincer.

Exemplu practic: azi, la magazin, o femeie cantarea 2 morcovi. Costau un leu 50. 1,5!!! A luat un morcov si l-a pus inapoi. Spune-mi si mie, cum se simte femeia aia stiind ca e iubita de barbat si ce chef mai are ea sa fie femeie, atunci cand nu-si permite sa-si cumpere un morcov? Vai, iubirea, my ass.


Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :