Daca tu nu stii, nu inseamna ca nu exista

Am avut o revelatie acum aproape un an. Eram pe o plaja, ma incalzeam lipita de un om (mare om), ghemuiti pe o banca si invelita cu haina lui. Nu era nimic romantic intre noi, pur si simplu e un om care de mult ma inspira. Poate si pe tine te inspira, in fine. Si ma uitam la mare. Blestemam in gand, plangeam in suflet, uram oameni in ratiune.

Si omul asta era atat de cald si calm si tacut. Atat de multa tacere. De unde ma inspiri atat, omule, cand tu esti atat de linistit? Cum ti-ai gasit linistea asta, in lumea asta, unde eu am invatat sa devin malefica si sa calc totul in picioare ca sa ma apar? Unde eu am invatat sa fiu un Zeu negru, un om complet si complex pe negativ, in egoism si in placeri? Unde eu am invatat ca-mi trebuie sute si mii de ziduri defensive contra oamenilor si unde mi-am dat shut down la emotii ca sa pot sa am o arma de temut pentru toti?

Atunci si acum am avut o revelatie. Omul ala a gasit o cale de echilibru, spre care eu mai aveam mult de mers pana sa o gasesc, in primul rand pentru ca trebuia sa descopar si pozitivul in altii, nu doar negativul. Sa amplific si pozitivul in mine si nu doar negativul. Atunci am luat o decizie care mi-a marcat, cumva, pentru totdeauna gandirea.

La doua saptamani o puneam in aplicare.

De atunci si pana acum, mi-am impus sa fiu pozitiva, ca sa gasesc echilibrul. Nu ai cum sti unde e echilibrul daca nu ai mers pe extreme cu totul, nu? Nu ai de unde sti care e mediana daca nu ai strabatut laturile figurii geometrice. Si viata m-a ajutat. Cum imi spunea o muza daunazi, fiecare lucru e dat la un moment dat ca sa inveti din el si sa evoluezi. Stiam asta, dar nu credeam ca o stiu si altii. E… ca un upgrade de metafore.

Si viata mi-a dat rautate maxima in ultimul an, iar eu am invatat sa raman pozitiva. Am gasit si calea de mijloc pentru multe. Am fost pe toate laturile triunghiului asta numit viata, cand pe o parte, cand pe alta, din ce in ce mai putin, ca un pendul. Tic Tac, Tic Tac, Tic Tac. Am cunoscut oameni si situatii de o rautate extrema, de o absurditate nebuna, de o lipsa de bun simt crasa. Am fost jignita, umilita, intoarsa din drum, irosita, nepretuita, ignorata. Am fost toate astea si mai mult.

Si as fi putut sa calc in picioare tot, ca o mai facusem, nu e degeaba numele blogului astuia asa. Puteam sa sfasai carne cruda din ei, sa fac un mindfuck de sa ajunga toti asa cum au ajuns si altii. Sa fiu un Zeu negru, asa cum am mai fost, pana acum. Dar nu am vrut. Mi-am dorit sa fiu completa si sa invat si calea buna, ca sa am un liber arbitru echilibrat. Sa invat linistea sufleteasca obiectiv.

Am invatat-o, acum pot fi un Zeu complet, as spune, nu? Cam asa e cu dualitatea asta, pana la urma: ma pot uita prin orice perspectiva a oricui vreau ca sa il inteleg si sa ii prezic urmatorul pas, ca doar sunt strateg cu o viziune completa si suficiente experiente si teste pe oanmeni si pe mine incat sa stiu mai tot. Din timiditate si lipsa de curaj si pana la extreme si in non-salanta. De la puncte slabe pana la puncte forte si de la partea pozitiva la partea negativa a defectelor si calitatilor. Majoritatea e un cliseu, oricum, oricat de speciala s-ar simti. Si a te simti special e un cliseu. Oamenii pur si simplu sunt sau nu sunt. Au ajuns in punctul X sau nu. Repeta tiparul Y sau nu. Si-au dezvoltat tiparul Y pe nivele de intensitate sau nu. Atat de simplu e.

Acum s-a terminat, insa, lectia, totul se aseaza si pendulul mai are putin pana se opreste, in metafora asta a mea care o creez si pe care o numesc Viata. In propriul meu Golem. In Zeul din mine. Eu nu am avut niciodata nevoie sa fiu reparata de altii, m-am reparat singura. Doar am ales sa raman ce mi-a plaut si sa-mi transform defectele in calitati, sa le iubesc si sa le folosesc drept forte. Ce pot sa spun, intotdeauna am fost o incapatanata. Sau o ambitioasa. Sau poate amandoua, depinde cine se uita la mine.

Sunt, in interior, tot ce mi-am dorit odata sa fiu si tot ce mi-a lipsit odata, ca sa ma pot apara. Sunt tot ce a inspirat poezia altora odata si tot ce le-a creat obsesii. Sunt tot ce le-a creat frici si tot ce i-a facut sa se simta ignoranti. Sunt femeia din poza de pe noptiera Lui si sunt femeia de care femeia din viata lui se teme, daca ma intorc. Sunt cea care a schimbat destine, oameni, cursuri. Sunt un complet, un Yin si Yang, un Zeu macabru si dual al universului meu. Iar eu aleg sa spun ca a fi malefic nu e deloc rau. A fi malefic e indicat, atunci cand traiesti intr-o lume malefica. A fi malefic e o alegere pe care chiar trebuie, uneori, sa o aplici altor oameni malefici. Ingerii s-au batut intotdeauna cu Demonii, doar Demonii au reusit sa fie iubiti, intelesi si venerati de Demoni, nu?

Iar partea buna e ca am invatat sa fiu si Inger Alb si nu doar Negru, chiar daca in stupizenia lor multi nu imi inteleg metaforele. Daca toti am avea acelasi nivel de inteligenta, atunci cum s-ar mai naste Zeii? Misticul?

Si am invatat sa comunic prin emotii si pe pozitiv, deci pot transmite si mai multe acum. Sau ascunde. Daca Succubusii erau doar interpretati prost sau enervati la culme de prostia oamenilor? Caci Zei sunt pretutindeni, pana la urma, doar ca putini indraznesc sa-i vada in forma lor reala.

Din Negativ se naste Pozitiv, iar evolutia e Cunoastere. -|+=0. Si Nasterea e pe mai multe nivele, n-a fost niciodata doar Fizica, artistule, asa ca nu iti refuza Natura. Invata din lectiile mele de viata, ca stii, de cati ani ma citesti, ca nu te-am invatat niciodata de rau, decat ca sa combati raul. Cu margarete in arme nu s-au oprit niciodata Razboaie, asa ca nu mai fi Inocent si permite-ti tot ce e malefic in tine si in oameni. Cunoaste-te pe tine insuti si foloseste furia ca arma. Sa construiesti sau sa distrugi. E Universul tau, regulile tale. Ce fel de Zeu esti cand urmezi tiparele altora?

M-ai inteles, asa-i?

2 Responses to “Daca tu nu stii, nu inseamna ca nu exista”


  1. 1 Phoo Martie 12, 2015 la 4:37 am

    nu prea… totul consta in fizica, nicidecum in psihologie. Gandirea ta isi urmeaza cercul si nu-si pierde sensul.Din pacate nu-si gasesc locul comentarii ce se termina odata cu „reply”-ul fortat inteligent, oarecum „intins” pentru a fi logic corect, nicidecum pentru ceea ce ai de gand de obicei sa scrii si eu de obicei sa ignor

  2. 2 d3vilbabe Martie 12, 2015 la 9:17 am

    Habar n-am ce-ai vrut sa spui.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: