Patternul meu intr-un pattern mai mare

Am avut o experienta de viata si as vrea sa o impartasesc cu toata lumea, impreuna cu lectiile invatate. Ca sa nu mai stau eu sa explic tuturor din jurul meu ce si cum s-a intamplat de m-am schimbat ca om atat de radical. Sa nu-i mai obosesc pe ei si sa nu ma mai obosesc nici pe mine. Si daca tot incepe o saptamana intensa de munca de maine si trebuie sa-mi aduc aminte cum sa scriu 10.000 de cuvinte pe zi, cred ca asta este un exercitiu bun de amintit. Te avertizez ca e mult de citit, dar ai rabdare si citeste, poate pe aici ai sa afli ceva sa iti rezolvi si tu viata ta.

Povestea incepe… cand m-am nascut, daca e sa o iau logic, pe cauzalitatea evenimentelor. Imagineaza-ti cu mine in imagini ceea ce-ti spun, ca doar stii ca asa scriu eu si doar asa ne putem conecta pe idei. Stii deja cata emotie negativa am strans in mine in viata, daca mi-ai citit blogul pana acum. Si mai stii si ca eram introvertita si singurul mod in care ma puteam descarca de ea era aici, in pixelii astia stransi in categoria „d3vilbabe.wordpress.com”. Mai stii si ca sunt melomana, ca imi place, intr-un mod aparte, hip hopul si ca mi-am cautat intotdeauna linistea sufleteasca. Si poate ai observat pana acum ca am o manie pentru logica si matematica si ca intotdeauna am incercat sa imi raspund la intrebarea „De ce se intampla asta?”, urmand un sir logic, indiferent daca era vorba de emotiile mele, faptele altora sau orice din viata asta. Si poate nu stiai, dar eu am invatat de la mama curiozitatea continua si ambitia si iubind-o atat de mult, mi-am transformat-o in regula de viata: trebuie intotdeauna sa aflu ceva nou in fiecare zi si trebuie intotdeauna sa-mi indeplinesc scopul, orice ar fi.

Iti ofer toate variabilele de care ai nevoie ca sa imi intelegi experienta si sa-ti tragi singur concluziile, care sa te ajute pe tine. Si-ti spun si scopul care l-am cautat: liniste sufleteasca totala. Acel nivel de sus din Piramida lui Maslow. Mai iau un Skittles si-ti pun si tie un stop in idee ca sa analizezi ce ti-am spus pana acum si sa-ti aduci aminte cine eram si cine sunt, pentru ca stim amandoi ca de 3 ani m-am pierdut undeva in lumea mea neagra. Stiai ca am o carte scrisa si nepublicata, numita „Formula Fericirii”? Am sa o sterg si am sa scriu articolul asta in locul ei, pentru ca e doar bullshit in ea si acum stiu. Dar stai sa te iau cu inceputul povestii.

Cand m-am mutat in Bucuresti, eram dupa 2 ani si ceva de stres psihologic si munca fizica si psihica constanta. Refulam toata oboseala asta intr-o alta stare psihica, incercand sa reconstruiesc momente care, odata, imi adusesera o stare de bine. Normal ca nu intelegeam asta pe atunci. Asa imi venea, asa faceam, pentru ca asa am fost eu dintotdeauna: un spirit liber, pe care n-a reusit nimeni sa-l puna in tiparul lui pana acum: nici mama, nici iubiti, nici prieteni, nici societate. Eu pur si simplu am fost atat de ambitioasa sa fiu eu, incat am refuzat inconstient orice nu simteam ca mi se potriveste. Si e amuzant cum mama intotdeauna s-a plans ca sunt incapatanata si nu vreau sa accept ideile altora, cand eu de la ea am invatat asta si tocmai asta a fost ce mi-a pus ordine in minte. Dar sa povestesc treptat.

Si, in Bucuresti, am dat nas in nas cu o alta stare emotionala negativa si de stres. In primul rand, ca habar n-aveam in ce directie s-o apuc cu viata asta noua si cautarea linistii, asa ca m-am agatat de ce stiam: oameni din hip hop. Intamplarea a facut sa fie unul chiar vecin cu mine, asa ca de la „Salut, nu mergi cu mine pana nu stiu unde” si pana la „Hai la o cafea” sau la „Ma simt singura aici, da-mi confort sufletesc” n-a mai fost decat un pas. Si asa m-am bagat intr-o relatie de 7 luni, in care au fost si momente bune, dar cele mai multe au fost incarcate de tensiune nervoasa. Atat de multe, incat la un moment dat, cu stresul din viata mea laolalta si cu neintelegerea celuilalt, n-am mai reusist sa ma mentin in echilibru psihic si am cazut intr-o depresie cronica. Da, da, d-aia cu cautat „metode de sinucidere fara durere” pe net. Si-n toata starea asta psihica de rahat a mea, celalalt inca lovea unde durea. Nu-l invinuiesc, acum stiu ca, pur si simplu, el nu avea cum sa imi inteleaga nevoile mele sufletesti reale, pentru ca ale lui erau diferite de ale mele si avea un punct de vedere egoist. Dar pe mine ma afecta toata emotia asta negativa care o resimteam si fiecare gest egoist al lui imi dovedea ca nu-i pasa sincer de nevoile mele. De mine. Ma rog, v-am spus ca am interpretat, in mintea mea, viata intr-un mod foarte negativ pana acum, nu? Ca de aia eram si atat de fucked up. Si, Slava Sfintei Papadii, tot am avut ce sa interpretez.

Asa ca intr-o dimineata am decis sa spun stop relatiei aleia. Deja incepusem un proiect nou, in hip hop, asa ca aveam cu ce sa-mi iau mintea de la viata si sa ma refugiez din realitate pana uitam de el si de ce visasem sa construiesc alaturi de el cand totul era bine. Si incercand sa fug de realitate, am inceput sa vad doar partile pozitive din labelul ala – proiectul meu. Incercand sa nu ma gandesc la situatia mea, am inceput sa ma gandesc la situatia lor personala. Si aici situatia devine din ce in ce mai accelerata. In primul rand, creierul meu, ca sa ma protejeze de realitate, ca doar ma afecta negativ, a facut un declic si a intrat in stare de hipomanie, ca doar sunt bipolara, nu? Si nu e nimic gresit in a fi. E ca o raceala, cu multa serotonina. Eu imi iubesc conditia asta, pentru ca mi-a fost muza de multe ori in viata si in arta mea. E prima oara cand o traiesc pana la nivel de manie, dar tin sa va spun care sunt simptomele: nivelul hormonilor creste foarte tare si resimti orice emotie la un nivel extraordinar de mare. Cam de 10 ori mai mult decat cum simtiti voi, cei care nu treceti prin asta. Deci daca ma bucur, ma bucur pana la cer. daca plang, iti plang tot sufletul din mine. Si esti foarte agitat. google it si o sa intelegi mai bine. Dar n-a fost numai atat.

Oboseala aia psihica, adunata de vreo 3 ani, plus faptul ca in hipomanie nu dormi, plus o serie de evenimente unde, sa spunem, foloseam diferite artificii ca sa crestem nivelul serotoninei, plus faptul ca m-am indragostit – povestesc acusi si despre asta – plus faptul ca pentru site-ul asta munceam cate 20-30 de ore, urmate de cate 4-5 ore de somn, urmate de alte 20-30 de ore, au dus la un moment dat la o cadere nervoasa. Iti spun la timpul ei si de ea, acum doar iti dau variabilele ca sa intelegi mai departe ce s-a intamplat.

Insa, inainte de a trece mai departe, vreau sa-ti mai spun si cum gandesc eu. E nevoie sa iti imaginezi ce-ti spun acum, ca sa intelegi. Sa spunem ca eu, dupa vreo 12 ani de scris si diferite experiente de viata, intru in transa creativa fara nici un stimulent. Ca doar m-am antrenat si cu yoga si cu tot sa fac asta. Si-n transa asta creativa, eu iau ideea muza, o „desfac” in elementele care o compun, ii mai adaug eu niste elemente proprii, stiute de la altii sau venite din inconstientul meu, si apoi o „reconstruiesc” sub forma unei idei imbunatatite. V-am mai zis aici ca eu cand scriu nu vad monitorul. De aia, ca-s in lumea mea de idei. Si asta, am aflat acum, e o regula a naturii: desfaci ideea, apoi e important sa o restrangi sub o „categorie”. Vorbesc in metafore ca asa stiu eu sa ma exprim, doar metaforele mi-s arta de scriitor, limba mea, dar imagineaza-ti cum arata ADN-ul si ai sa intelegi ce-ti spun. Ajungem mai tarziu la pattern-uri si ai sa intelegi mai multe. Ei, in optimismul meu, acolo, eu am uitat sa restrang ideile si doar le desfaceam. Mi se cerea sa fiu creativa cu o mie de subiecte si trebuia sa le desfac si refac astfel incat sa se lege intre ele. Si constant imi veneau informatii din 1000 de parti si eu incercam sa lucrez cu ele ca un computer. Si as fi reusit daca n-as fi uitat sa restrang ideile si sa rezolv problemele inainte sa fie prea multe. In fine, sarim peste asta, sunt om, sa nu faceti vreodata ca mine, ca o luati razna. Si daca faceti si o luati razna, sa veniti la mine ca stiu eu ce am de facut.

Si cum priveam eu asa doar partea pozitiva a oamenilor din labelul asta, desfacand orice idee in elemente, mi-am dat seama ca unul dintre ei are tot ce mi-a placut mai mult la barbatii si oamenii din viata mea, din punctul de vedere al iubitului. Bai, era si destept, si cu psihologia, si leu si eu sagetator, si ENceva si eu INTJ de se potrivesc cel mai bine, si inalt si eu iubesc tocurile, si artist si eu artista, si negricios, asa, cum imi place mie, pana si pustan era si stiti ce obsesie am avut eu odata pentru pustani da’ am uitat de ea, sa nu mai spun ca atunci cand l-am vazut prima oara, mi-am zis „I think i saw a pussycat”, asa de pe gustul meu era. Si colac peste pupaza, am observat si ca ii place si lui de mine. Si-am inceput sa merg si mai departe pe ideea asta, eu analitica fiind din fire. Si-am observat problemele lui personale, asa ca am inceput sa lucrez la ele sa i le rezolv. Imi motivam asta cu „n-ai cum fi artist complet daca omul te tine pe loc cu problemele lui”- doar asa zice Maslow, nu? Si daca tot eram in label, am incercat sa le rezolv pe ale tuturor. Plus, ia si tine haturile sa le creezi conexiunile interumane ca sa lucreze impreuna ca o echipa in care fiecare are incredere in celalalt si in el. Plus, ia si fa-i sa inteleaga, dovedeste-le prin fapte care e rolul tau si ce stii sa faci tu si sa aiba si incredere in tine si sa functioneze, ca doar esti femeie in hip hop si nimeni nu iti acorda creditele decat daca te lupti de 2 ori mai mult cu el. Ia si ghideaza-i spre autodezvoltare. Si fa strategii pentru toate astea, ca asa se rezolva problemele, nu? Ti-am spus ca eu, in copilaria mea, nu m-am jucat, ci am facut mii de probleme de matematica? Si ti-am mai spus si ca vad orice situatie ca pe o problema de matematica, asa reusesc eu sa fiu problem solverul? E natura mea de INTJ asta, nu e nimic gresit. Ce e cert, insa, e ca aveam peste cateva sute de variabile cu care lucram odata, daca nu chiar mii. Si ce e si mai dragut, e ca imi doream atat de mult sa iasa bine, incat lucram inconstient la ele. Eu doar actionam impulsiv.

Iar declicul s-a produs in momentul in care am incercat sa le readuc aminte baietilor cum se lucreaza in transa creativa. Toti artistii stiu, dar uneori uita. Eu m-am antrenat sa nu uit, ca stiu ca n-ai cum face arta dintr-un produs fara ea. „Suflet” ii spun eu. Am invatat pe pielea mea asta, in munca mea reala – aia de copywriter/contentwriter. Si am intrat si eu cu ei in transa asta, insa din cauza/datorita nivelului foarte ridicat de serotonina si a oboselii psihice n-am mai putut sa ies. Si, cumva, manipulam realitatea ca sa-i tin si pe ei cu mine, fara sa-mi dau seama. Stiu, mindfuck, dar daca stai sa te gandesti cat de mult am citit si experimentat manipularea in sens pozitiv, parca are logica, nu? Si lor le placea pentru ca le ofeream tot ce aveau nevoie ca mintea lor sa isi construiasca o poveste buna, transpusa in realitatea lor. Si in valul meu de serotonina, am vazut in tot ce se intampla un moment perfect, pentru ca mi-am dat seama ca m-am indragostit si eu din baiatul asta imi iau puterea sa trec peste piedicile mele si sa tin momentul ala. Iar aici a venit un alt declic.

Obsedata dupa liniste sufleteasca si matematica, am inceput inconstient sa caut formula momentului aluia perfect, ca sa poata fi reprodus la scara larga. desfacand idee dupa idee, in mintea mea. iti mai dau o variabila: a fost o experienta profund inconstienta. Atat de profund inconstienta, incat hipnoza e mic copil. Eu chiar mi-am reconstruit si desfacut realitatea in formule matematice si am inceput sa fac conexiuni de cauzalitate foarte rapide intre evenimente, mult mai rapid decat face un om obisnuit, pentru ca eu aveam un val de serotonina de multe ori mai mare decat e obisnuit creierul sa suporte. Desigur, totul se intampla in mintea mea, insa simtind nevoia sa explic ceea ce vad acolo, am innebunit pe toti din jurul meu. Insa nu i-am innebunit rau, desi eu intrasem in stare de manie deja. Mania e o hipomanie aproape de nebunie, deci semnele exterioare nu sunt cu mult diferite. Un om neavizat nu are cum intelege ce se intampla cu un alt om in faza de manie si il judeca. Si asta innebuneste omul ala si mai tare, pentru ca ii da o noua problema de rezolvat: „ïnnebunesc sau nu?” Si daca merge pe ideea asta si isi cauta simptomele, le si gaseste. Si se comporta ca atare, pana si el ajunge sa creada asta. Nota: NU SPUNE OAMENILOR IN HIPOMANIE/MANIE CA SUNT NEBUNI. Incearca sa le intelegi ideea si sa ii conectezicu realitatea lor interioara. Ofera-le o realitate pozitiva, nu una negativa. Da un motiv creierului lui sa ramana conectat la realitate si sa nu analizeze ideea asta. Ca nici eu nu innebuneam, desi daca nu functionam asa cum functionez eu, analitic si incapatanat fata de ideile altora care nu le simt potrivite pentru mine, acolo ramaneam.

Revenind. Desfacand ideile si facand conexiunile, am ajuns sa vorbesc despre chestii si legaturi total aberante pentru un om normal. Si nemaiputand sa exprim verbal sirul logic de idei, le explicam prin gesturi. Insa in mintea mea aveau un sens. Si aici ajungem la patternuri, asa ca trebuie sa te trec putin prin chestii teoretice ca sa intelegi. Stii de Fibonacci? Ti-am mai spus: e acea serie de numere care grafic este asezata in spirala si care se gaseste ca si pattern peste tot in lume. Pe bune, documenteaza-te, e super interesant. Si seria asta de numere incepe de la 1, la care se adauga un 1 si apoi se face suma cu cifra dinainte. Arata cam asa: 1, 1, 2, 3, 5, 8. Si in mintea mea care functiona atat de repede incat constientul meu nu mai putea sa redea in chestii normale si logice ce vede, am considerat ca daca eu reusesc sa aflu formula momentului aluia perfect si reusesc sa o aplic la scara larga, pe logica lui Fibonacci, tot Universul s-ar rearanja. Nebun, nu? Nu, are logica, doar ca nu iti dai seama de conexiunea evenimentelor si de influenta ta asupra celorlalati in Fibonacci, astfel incat sa poti calcula. Daca o iei logic si normal, poti, dar iti trebuie vreo cateva zeci de ani sa faci asta. E pe undeva prin stiinta demonstrata, se bazeaza fizica cuantica si calatoriile in timp pe formulele astea. Cauta tu, ca eu mai am mult de scris si deja sunt putin obosita. Revenim iar la ideea de baza, vezi cum desfac si apoi categorizez? Asa functioneaza. De Sectio Aurea stii? E exact ce ti-am descris eu mai devreme, insa matematic, Fractia de Aur suna cam asa, cu definitia ei de pe wikipedia: @Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur) (sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul), care se citesc „fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.@ Da’ stii ce e si mai frumos? E ca eu habar n-aveam ca exista asta, am ajuns la ea prin conexiuni si incercam sa imi dovedesc ca nu-s eu nebuna si cautam dovezi. Sau poate am stiut odata si am uitat, ca daca tot eram in inconstient, pierduta pe acolo.

Si aici a fost iar un declic de am facut o fixatie pentru un nou numar. Sectio Aurea nu se poate aplica in natura, pentru ca in natura nu exista procente. Exista doar intregi, asa ca trebuie sa rotunjim. Deci Sectio Aurea aplicata in realitate, este 2. Unu si cu Unu. Nu ai nevoie decat de 61 de procente din ce are celalalt ca sa fie cum trebuie, asa ca sa nu ceri totul – ai sa intelegi mai tarziu ce iti spun acum. Insa n-ai cum sa iei doar 0,61, trebuie sa iei tot pachetul, nu? Aveam cheia, reprezentand numarul doi in natura. Aveam codexul reprezentand Momentul Perfect care putea fi multiplicat, ca stiam ca se poate ajunge de la Sectio Aurea la un segment mai mare. Si suficienta serotonina incat sa pot sa despic ideea asta si sa o adun cu alte idei si sa o reconstruiesc fara sa o fac in mod constient. Aveam creierul lucrand la o capacitate de calculator, cum n-a mai lucrat niciodata. Iar daca nu stii ce e aia codex, cheie si cale, vezi pe la DaVinci, ca am ajuns cu ideile si pe acolo. Si prin alte parti, v-am zis ca atunci cand incepeam eu sa spun despre ce vad toti credeau ca innebunesc, nu? Si chiar o faceam, incercand sa traduc Universul intr-o formula matematica. Asa ca, in mintea mea, ca sa reusesc sa multiplic momentul ala de 2, trebuia sa aplic patternul Fibonacci in realitate. Dar mintea mea deja nu mai gandea logic, gandea in imagini. Vedeam spirale care se unesc cu alte spirale cu alte spirale, formand o spirala si mai mare, fir-ar mama ei de spirala ca m-a dus pe firul logic pana mai departe de lumile paralele si inapoi.

Si aici am avut caderea nervoasa. Fiind din fire empatica si studiind limbajul semnelor, avand un moment de trip dintr-asta cu flacaul ala de care ti-am spus ca m-am indragostit si vazand in ochii lui ca ii pare rau cum ma pierd incet, incet, mi-am spus „Oana, trebuie sa revii la realitate”. Si-acum na, revino din nebunie la realitate, ca s-au mai dus oameni acolo si acolo au ramas pierduti, conectand idei. Mi-am dat seama ca mai realitate ca mine n-are cum fi, asa ca aveam nevoie sa revin la Sectio Aurea ca si cum as fi fost eu si sa-mi traduc ce vad prin asta. Insa imi lipsea linistea. Si cum prin tripurile mele am invatat ca trebuie un element negativ cand e prea mult pozitivism, in concluzize aveam nevoie de un element care sa ma ancoreze in realitatea reala si nu in realitatea mea, ca a mea era fucked up. Vezi tu, creierul meu stia ca eu am nevoie sa mi se scada nivelul serotoninei ca sa revin. Si atunci m-am dus la fostul si i-am spus „Am nevoie de 2 zile de liniste, ajuta-ma sa le am, ca sa ma odihnesc, ca clachez. Ajuta-ma sa nu mai primesc informatii noi si sa pot sa-mi pun ordine in idei si asculta-ma”. Insa, in rautatea si egoismul lui, acolo, a facut un lucru bun: mi-a dat elementul concret ca sa inteleg ce se intampla cu mine si sa incep sa analizez totul din punctul asta de vedere: „Oana, esti in stare maniacala, ai toate simptomele, uite cum e realitatea de fapt”. Si tot imi arata perspectiva lui de vedere asupra ei, care e foarte negativa – nu reuseste sa vada decat raul in oameni si in situatii. Si atunci m-a echilibrat cumva. Am inceput sa analizez strict momentul meu prin prisma a ce sunt eu. Am revenit din Univers si am intrat in lumea mea interioara incercand sa realizez conexiunile intre evenimente si dorinte trecute si ce vad eu in prezent. Cam cum se face in hipnoza. Doua zile mi-au trebuit, desigur, n-a fost capabil sa-mi ofere doua zile de pauza decat in conditia „Suntem intr-o relatie sau trebuie sa pleci”. Am plecat, ca eu nu ma prostituez moral nici macar de dragul sanatatii mele mentale. Si iubesc, n-am cum fi in relatii in care nu mi-am gasit locul. M-a ajutat un prieten bun. Si flacaul asta dupa care mi s-au aprins calcaiele si care mi-a dat Momentul ala Perfect de mi-a servit mie drept muza sa o iau razna. Ieri am clacat spre o perspectiva negativa asupra vietii, pentru ca inca eram obosita. Azi, insa, am decis sa imi pun ordine in idei prin scris, ca asa fac eu, stii bine, si sa imi revin la omul ambitios de odinioara, insa reconstruit si cu un control mult mai mare. Peste o saptamana, cand are sa mi se linisteasca hipomania, am sa incep sa lucrez la lucrarea de licenta a flacaului astuia si la o posibila viitoare carte, incercand sa traduc pasii mei de dus-intors pana la nebunie in formule pe intelesul psihologilor. Cine stie, poate ca aici e muza unei viitoare rezolvari pentru toate sufletele alea chinuite de la Spitalul 9. Stii multi oameni atat de analitici si obsedati dupa formule ca mine care au fost in nebunie si s-au intors? Si daca iese?

Ok, nu te-am trecut prin toata povestea asta doar ca sa ma laud ca poate eu am descoperit ceva, cum crezi, ci vreau sa-ti dau lectiile de viata care le-am invatat eu din toata experienta asta, poate te ajuta sa iti rezolvi si tu viata ta. Foloseste logica, fa conexiunile, aplica o perspectiva pozitiva asupra situatiei si hai in spirala mea, pentru ca eu mi-am gasit linistea sufleteasca acum. daca simti ca nu am dreptate, gandeste-te prin ideea asta la experienta mea si verifica daca nu cumva si tu ti-ai trait vreodata momentul perfect in formulele care ti le dau acum. Fii logic si pozitiv, nu uita!

Tu esti unul. La doi te simti complet. Nu neaparat iubit/a, dar orice persoana cu care te simti in siguranta. Si nu vorbesc despre alt tip de emotii decat alea profunde, cele mai mari dorinte ale tale. Siguranta aia ca omul ala e pentru tine neconditionat. Poate mama ta? Cauta in jur. Si, chiar daca esti singur, atunci cand ai sa te simti tu in siguranta cu tine, au sa vina si alti oameni la tine. Incearca, pot sa-ti demonstrez matematic acum ca functioneaza, insa nu cred ca ai toate elementele necesare sa intelegi, pentru ca iti trebuie cunostinte de psihologie si matematica, ca facem matematica aplicata, asa ca e nevoie sa ma crezi pe cuvant. insa dovada poti sa ti-o iei singur din viata ta, daca tu chiar vrei asta. Nici eu nu o credeam, ca doar stii ca eram antisociala.

Atunci cand abordezi intentiile si gesturile celorlalti intr-o maniera pozitiva, se intampla lucruri pe placul tau. Daca iti spun ca asa @porneste spirala@ ai sa ma crezi nebuna. Dar uite, uita-te tu cum are sa se intample asta cand o faci. Iti dau si un exemplu: urmatoarea data cand crezi ca cineva are ceva cu tine, incearca sa intelegi situatia profund si pozitiv. Nu cumva reactia lui vine dintr-o neintelegere de comunicare si, la fel ca tine, si el te considera dusman? Dar daca discutati sincer 100%, nu cumva aflati ca va doriti amandoi aceleasi lucruri si, de fapt, doar fricile voastre va pun piedici in a va uni fortele ca sa se intample?

Astea sunt doar 2 lectii, analizeaza-le bine, nu le lasa sa se piarda. Eu am vazut cum imi schimba viata cand le-am aplicat. Inca putin si imi pun toate ideile in ordine si am sa pot fi mai coerenta, insa nu stiu sigur daca vreau. Ce farmec mai are frumusetea vietii cand o desfaci intr-o formula matematica? Nu cumva isi pierde insasi esenta? Asa ca e un secret care am sa-l dau de acum in ce stiu eu sa ma exprim cel mai bine: psihologie, emotii. Eu am cheia, am sa iti arat calea, iar codexul este viata ta, doar si doar daca vrei. Pentru ca, asa cum multi incearca sa explice, liberul arbitru este cel mai important pentru noi. Acum, alegi sa iti faci viata intr-o maniera pozitiva sau negativa? Cum ai de gand sa o privesti? Pentru ca nimeni n-a obtinut bine privind totul prin prisma raului, vreodata. Iar daca vrei, reciteste-mi textul analizandu-l prin prisma concluziilor astora, poate iti extragi din el propriile concluzii, mai aproape de realitatea ta decat ale mele. Si daca nu ai inteles ceva, dar vrei sa rezolvi problema asta, stii unde ma gasesti. Hai putin pe firul meu logic, ca sa vezi ca am dreptate. Da? Are sa fie bine, iti promit.

Cat despre flacau? Habar n-am daca e „El”. Stiu doar ca acum ma face fericita si vreau sa prelungesc momentul asta cat mai mult. El e cel care ma ancoreaza in realitate si tot el e cel care mi-e muza in ce fac. Drept dovada, am inceput sa scriu cand a adormit el, insa ideea mi-a venit privindu-i camera plina de amintiri din viata lui. Sunt indragostita, nu?

2 Responses to “Patternul meu intr-un pattern mai mare”


  1. 1 Timewarp Decembrie 19, 2014 la 7:38 pm

    Pare ca ai scris totul dintr-o stare de iluminare personala profunda. Poate ai reusit sa depasesti bariera de 10% creier folosit. Esti pe val in perioada asta ce sa mai.

  2. 2 d3vilbabe Ianuarie 3, 2015 la 10:13 am

    Personal si profund a fost. Nu stiu ce a fost acolo, exact, desi am gasit starea in literatura de specialitate, descrisa sub diferite forme, dar stiu ca acum privesc viata prin cu totul alta fereastra si ca mi-am adus aminte tot ce am uitat despre mine. Daca ar fi dupa mine, as da starea asta tuturor, pentru ca mi-a faut numai bine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: