Eu si hip hop-ul

E un post mult prea personal ca sa-l pun dincolo, asa ca vin la mine-n cosmelie si-mi fac de cap.

La mine-i simplu: nu ma intereseaza cine, ce, cum, cand, unde, pnm. Mie-mi place muzica si atat, in rest am chestii mai importante care sa ma intereseze in viata, cum ar fi, pana mea, cariera sau sa ma autodezvolt sau pacea in lume sau rahaturi d-astea cu mot. Nici nu vreau sa irosesc timp acumuland informatii care nu ma ajuta cu absolut nimic in viata si nici sa imi incarc memoria cu ele, ca, iar, nu ma ajuta cu nimic in viata. Ignoranta? Ok, dar strict fata de cancanul si barfa si alte rahaturi d-asta din hh-ul asta nenorocit din Ro.

Eu nu traiesc din asta si nici n-am de gand sa traiesc din asta, ca aici se moare de foame si mie nu-mi place sa fiu boschetar, ca pnm, n-am invatat degeaba 1000 de rahaturi pana acum. Am primit o educatie acasa, m-am auto-educat etc. (Si din spate iar aud voci d-alea de oligofreni care spun „Iar te lauzi, Oana!” Pai da, ma laud, ca am cu ce si nu suntem nici egali si nici in acelasi punct in hip hop-ul asta. Waw, ce dragut, ai facut cariera in hip hop ca.. (Ce?). Ghici ce: nu ma intereseaza, din perspectiva mea esti zero, pentru ca pur si simplu daca maine dispare hip hop-ul, nu ma afecteaza cu absolut nimic! Dar ai sa intelegi cand ai sa mai cresti. In schimb, daca ar disparea literatura, de exemplu…) Deci nu traiesc in hip hop ci doar ma joc, sa stabilim clar.

Daca apare o ocazie, conectez oameni si idei, fac propuneri si ce-o iesi bine, ce nu, aia e, iar nu ma afecteaza. Sunt aici strict ca si hobby si pentru ca daca pot sa ajut de ce sa nu o fac. (Nu, n-am interese, nu-mi pasa, n-auzi? Eu incerc sa fiu doar OM, ai sa intelegi iar cand ai sa mai cresti.)

Asa ca dragul mamii, nu te mai lua atat de in serios pe langa mine, ca ma doare la basca de tine, de istorie, de comunitate, de oameni, de ce vrei tu. Pentru mine, ce conteaza e piesa aia care o ascult in Youtube sau Winamp si atat, din toata „industria” asta. Si e simplu: daca esti om cu mine, sunt si eu, la randul meu, om cu tine. Daca esti rahat cu doi ochi, in schimb, te ignor si trec mai departe, ca nu vreau sa-mi stric eu zenul ca nu esti tu capabil sa intelegi ca EXISTA UNIVERS SI IN AFARA HIP HOP-ului si, ghici ce, eu fac parte din el. Inteleg ca pentru tine e singura sursa de hrana si ocazie de a nu trai chiar degeaba, da’ nu ma baga in borsul tau, ca il am eu pe-al meu si nu vreau sa ma amestec cu toate legumele.

Vrei sa pupi in fund? Fa-o, da’ incearca sa nu-mi ceri mie asta.
Vrei sa inchizi ochii cand unul e marlan? Fa-o, da’ lasa-ma pe mine-n pace, ok?
Vrei sa te validezi cu ce stii tu din hip hop si pe cine stii tu si ce-ai facut tu in el? Treaba ta, eu am altele cu care sa ma validez.
Vrei sa-mi demonstrezi ce tare esti tu si ce varza-s eu in ale hip hop-ului? Canta si tu la alta masa, ca ti-am mai zis ca pentru mine hip hop-ul e zero ca si info si comunitate si ghici cat face ceva inmultit cu zero.

Vrei sa ce, de fapt, de la mine?

(Inteleg ca nu esti capabil sa intelegi notiunea de hobby pentru cineva, da’ ce-ai spune sa nu te mai comporti ca o isterica de cate ori se discuta pe subiectul asta si sa te linistesti putin?

P.S: ti-am mai spus ca agresivitatea vine din frica si ti-o mai spun. Asa ca mai bine decat sa te dai mare cunoscator in fata mea, te-ai intreba si tu „Ma, de ce simt eu nevoia sa fiu agresiv acum?”)

Revenind, eu si hip hop-ul. Suntem doua entitati distincte. Mie-mi place muzica asta si nu oamenii, la fel cum imi plac si rock-ul si jazz-ul si clasica si trip hop-ul si orice are 2 note si e facut din inima. La fel cum imi plac si fotografia, pictura, pisicile si calatoriile: STRICT CA SI HOBBY. N-am nevoie sa stiu 1000 de cacaturi ca sa imi placa ceva, cum n-am nevoie sa stiu 1000 de cacaturi ca sa ajut oamenii daca pot. Daca mi-as face cariera in asta, da, as mai spune, da’ pana atunci, poti sa-ti bagi cunostintele undeva adanc, ca nu ma impresioneaza. La nevoie pot invata rapid 1000 de cacaturi si pe cat pariu ca-ti dau clasa dupa aia? Zi si tu merci ca nu vreau.

Asa ca va rog eu mult, nu va mai comportati ca femeile isterice pe langa mine, cand e vorba de hip hop, ca ma obligati sa-mi iau jucariile si sa plec, ca va luati prea mult in serios pentru necunoscatoarea de mine. Au revoir!

0 Responses to “Eu si hip hop-ul”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: