Missed me?

Am 5 minute si vreau sa scriu. Ce? Habar n-am, ca de obicei, las inconstientul sa-si faca treaba. Ce-am mai facut, ce am sa fac, cum e de cand m-am mutat?

E atat de multa agitatie, incat nici nu-mi mai dau seama ca m-am mutat dintr-un oras in altul si mi-am schimbat viata 100%. O simt de parca traiesc asa de o suta de ani: strazile imi sunt familiare, oamenii imi sunt familiari, situatiile imi sunt familiare. Singura dovada ca odata eram altceva e accentul pe care nici de-al dracului nu mi-l schimb, pentru ca nu ma afecteaza cu absolut nimic.

Daca-mi sunteti prieteni pe Facebook, probabil stiti ca sunt implicata pana peste ultimul fir de par in proiectul Phoenix Hip Hop. Care e mare si nu la modul ala. E mare si ca volum de munca, insa e mare si ca efect. Sa-mi bag piciorul, are sa schimbe fata hip hopului romanesc si nu doar, atat de mare, daca iese cum vrem noi. Si n-are cum iesi nasol, pentru ca suntem o gasca de oameni pe care ne duce capul, avem o motivatie a dracului de puternica si toate instrumentele cu care sa lucram sa ne atingem scopurile. Eu percep proiectul asta ca pe o forta, din cauza energiilor unite. Ca pe un… taifun? Mai rau. Bine, acum mai ramane sa ii convingem si pe ceilalti de ce suntem capabili si de ce e bine sa fie cu noi si nu contra noastra sau neutri.

Si planuim sa facem asta pe 16 August, atunci cand o sa facem si lansarea oficiala a site-ului si a proiectului in sine. Aici. Numai ca, pentru a face asta, n-aveti idee cat de mult e de munca. Bre, da’ mult in draci, si mie nu mi-a fost niciodata frica de munca, sa ma plang acum. Nu, chiar e mult, pe bune. Atat de mult incat eu nu mi-am permis azi sa stau sa ma lupt cu fostul sef ca sa-mi dea banii la timp, cand stabiliseram (asta nu ramane nerezolvata, oricum, ca doar sunt razbunatoare, pana mea, da’ dupa 16), si am zis ca el doar pentru ca in alt tab aveam vreo 12 oameni care asteptau raspunsuri si aveam chestii de facut in bara laptopului. Si-am zis ca el, desi imi incurca planurile de nu stiu pe unde sa scot caciula. Da’ n-am avut timp nici la asta sa ma gandesc.

Si alta e ideea. Acum zece luni, n-aveam treaba cu comunitatea asta, decat asa, ca ascultam eu, in lumea mea, muzica de-mi suna mie bine. Apoi a fost SSS, unde am reusit sa duc aproape de capat planul ala malefic de la inceput si sa dau startul Urban Party, care are sa fie la randul lui un fenomen, daca-mi iese cum planuiesc. Acum sunt parte d-aia rea a celui mai tare proiect de pe piata. E putin coplesitor, dat fiind ca s-au intamplat atat de repede si, sincer, nu ma asteptam sa-mi iasa. Dar nu am timp sa ma gandesc la „Ce-am fost si ce-am ajuns”, asa ca stima mea de sine flamanda, care cere tot timpul confirmari, altfel imi spune ca „n-am cum”, nu prea are cum sa ma afecteze. M-am depersonalizat, cumva.

Si nu e doar partea de hip hop unde chiar am reusit sa fac ce mi-am propus, cineva a vazut asta si mi-a propus sa fac mai mult. Nu, nu.

Muncind la PHH s-au intamplat doua chestii: am invatat ca pot orice imi propun si ca eu sunt omul care face pe naiba-n patru si gaseste solutii la orice problema, care poate sa ramana logic, lucid si realist oricat de complicat ar fi. Pare dubios, dar eu nu stiam asta despre mine. Adica stiam, dar credeam ca limita imi e mult mai jos si ca nu ma pot descurca la nivelul asta de chestii si stres. Mi-am aratat ca pot mult mai mult decat credeam eu. Si asta mi-a dat o anumita aura de incredere, care s-a transpus in jurul meu. Asa se face ca si la munca am un proiect de am sa cuceresc lumea cu el. La munca pentru AC, pentru ca v-am zis ca mi-am dat demisia de la jobul ala care ma dadea inapoi cu 5 ani – ii multumesc, totusi, ca m-a ajutat sa-mi pun treburile in ordine aici, cat sa pot sa-mi incalzesc motorul si sa iau viteza.

Si tot muncind la PHH si stand bot in bot cu oamenii din echipa constant, mi-am gasit un om ca mine, de care sunt indragostita maxim. Si el de mine la fel. Si suntem noi, in lumea noastra, incercand sa cucerim Universul si avand aceleasi scopuri si acelasi aport de energie. Daca o sa mearga sau nu, o sa vedem, dar momentan eu am primit de la viata ce imi doream: un luptator care sa nu se lupte cu mine. Un partener in echipa asta nenorocita, formata din doi, cu care sa merg la acelasi nivel si sa facem impreuna care pe care cu cei din exterior, nu noi intre noi. Pe care sa nu trebuiasca sa il tarai dupa mine ca sa evoluam si care sa nu vrea sa ma taraie el dupa el. Sa ridicam echipa impreuna. Si daca ma cititi de mult, stiti ca asta era ce cautam prin toate relatiile alea esuate din trecut. Am sa vad, in timp, daca asta e si ce imi trebuie, nu doar ce imi doresc eu, ca am mai patit si d-astea. Ce-o fi o fi.

Si apropo de fosti, scriu postul asta din doua motive: unul e ca vreau sa-mi pun ordine in ganduri. Eu daca nu scriu sau discut, cand am prea multe emotii si idei la care sa ma gandesc, simt ca e haos si nu stiu de unde sa iau firul sa il descalcesc.

Si-al doilea motiv e ca aveam un mesaj personal de transmis unei persoane, singura metoda posibila fiind asta, din care fiecare o sa inteleaga ce vrea, da’ ea o sa inteleaga ce trebuie: ti-am spus ca pot obtine tot ceea ce imi doresc, doar ca am nevoie ca oamenii din jurul meu sa imi permita sa evoluez si sa fac asta? Abia asteptai sa esuez si sa revin cu coada intre picioare la ce eram, crezand ca n-are cum sa-mi fie mai bine. Ti-am dovedit ca in cel mai scurt timp posibil, pot face sa-mi fie mai bine. Eu am reusit, sunt o invingatoare. Tu, care imi doreai raul si ma sapai incontinuu cand mi-era mai greu, ai ramas in urma. Esti multumit de tine?

0 Responses to “Missed me?”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: