Nu se mai marita Mona…

…si incepe o viata noua, intr-un oras nou, cu o gramada de frici noi, dar cu o lumina in ochi si o caldura in suflet de zici ca-i Phoenix imbracat in cristale Swarovsky.

Ce-mi place cand vorbesc despre mine la persoana a 3-a. Dar da, nu ma mai marit. Ca m-am panicat, ca mi-e frica de responsabilitate, ca nu ma simt implinita, nu stiu ce e si nici nu ma intereseaza exact detaliile astea. Important e ca mi-am dat seama ca am de ales intre a merge liniar sau a merge in sus sau in jos. Si ghici ce am ales, asa, dupa cum ma cunoasteti voi pe mine de atatia ani.

Am cam calcat pe cadavre pentru miscarea asta, e impotriva firii mele, dar anul asta am invatat sa fiu egoista si cu fapta, nu doar cu vorba. Mi-e incomod, da’ tre’ sa ma educ si in sensul asta, ca prea am lasat pe altii sa faca ce vor prin viata mea, pana acum. Ce-i drept, mi-a si placut sa ma simt martir. Acum vreau sa ma simt invingator. Eh, are sa le treaca, la un moment dat.

Si ma mut in Bucuresti. De ce acolo? Pentru ca simt ca aici ma plafonez: am incercat tot, am facut tot, am cunoscut pe toata lumea, am fost peste tot. M-as fi mutat in alta tara, dar eu nu sunt atat de buna in ce fac pe engleza. Eu sunt cu romana in fapt. Si-atunci, daca vreau sa evoluez si nu sa fiu mediocra, trebuie sa stau aici.

Si-n felul asta pot sa ii ajut si pe OBLX si MP13, pentru ca oamenii merita sa fie sus de tot, in toate topurile, stau si cu Liz, care e singurul om cu care am reusit sa am o relatie (orice fel de relatie) de 12 ani, de-acum, fara sa ma cert, in ciuda faptului ca suntem amandoua personalitati dificile, incapatanate si adeseori batute-n cap, sunt si aproape de partea de familie care chiar mi-e draga, din Constanta. Nu am sa ma mai simt atat de singura ca aici.

Am sa pot sa evoluez si ca meserie, pentru ca altele sunt oportunitatile la fata locului si altele sunt pe net. Ce-i drept, asta e motivul de baza pentru care plec: vreau sa stiu ca am incercat tot sa ajung acolo sus, ca si copywriter/redactor. Aici n-am nici o sansa, ca nu e publicitate in Iasi. Ma duc sa ma injure bucurestenii ca vin si le fur locurile de munca. :)) Pe toate le iau, n-am sa ratez nici unul! De aia, daca auziti/stiti/intuiti un post de copywriter pe undeva, nu va sfiiti sa-mi spuneti, ca nu zic nu, chiar si daca este pentru pufuleti.

Jobul meu il tin, desi are sa-mi fie greu cu spume, ca na, 8 ore in alta parte, dupa aceea vreo 8 ore aici. Dar si asta e copilul meu, nu-l pot abandona asa usor. Oricum, nici n-am nevoie de timp liber, ca incep gandurile sa o ia razna si nu-i bine.

Daca mi-e frica? Cu spume. Mi-e atat de frica sa ies din zona mea de confort si sa incep in alt loc, de la zero, singura, ca nu pot dormi ca lumea de 2 saptamani. Dar trebuie sa fac asta si am sa o fac.

Si e si mai greu, pentru ca eu, desi ma simt singura tot timpul, nu stiu sa fiu singura. Chiar si cand stateam singura, gaseam un substituient, cumva: agatam un pustan sa ma tina in brate sa adorm, chemam un prieten sa-mi tina de urat cand faceam curatenie sau mancare, ma descarcam pe blog cand simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Acum, prieteni am eu acolo, chiar buni, dar au si ei viata lor, n-au timp de a mea. De agatat pustani, inca nu-mi pun problema, pentru ca desi am aproape 29 de ani, tocmai mi-am dovedit ca pot si pot la fel de bine ca la 20 de ani, doar ca acum sunt mai sigura pe mine si stiu exact ce vreau, nu ma mai complac si irosesc timp in diferite. Imi place, iau, folosesc si arunc. That simple.

Si banuiesc ca are sa fie usor. Cel putin, mai usor ca aici: cand ma simt singura, imi pun fundul in metro-ul spre Obor, la Liz, sau in maxi taxi-ul de Constanta, la ai mei, si gata.

De bani, ca si la asta am o frica, aici, cand munceam 8 ore pe zi, aveam un standard mult peste medie. Imi permiteam cam orice voiam, plus iesiri de 3 ori pe saptamana, unde banii erau la discretie. Daca-mi mai iau un job, nici nu ma gandesc sa fie probleme.

Dupa cum vedeti, incerc sa ma incurajez singura: ca intotdeauna, mi-am fost prieten bun. Totusi, mi-e o frica de nu stiu cum stau pe scaun, asa tremur. Dar banuiesc ca e normal, oricui ii e frica de necunoscut, desi eu nu prea m-am intalnit cu frica pana acum, decat in cazul fobiilor mele, si-atunci erau mai mult atacuri de panica.

Si, de maine seara, ma gasiti in Bucuresti. Tineti-mi pumnii sa ajung unde vreau eu sa ajung si cand simtiti pe blog ca sunt pe punctul sa clachez, aruncati-mi o vorba de incurajare, un sfat prietenesc sau o palma dupa cap, daca simtiti ca merit. Am sa va apreciez mult pentru asta. Pana atunci, suportati-ma, ca stiti deja formula: cand ma simt singura, aici ma gasiti.

Intotdeauna am vrut sa las ceva in urma prin vietile prin care trec. Asa ca dragi ieseni, sper ca ati ramas cu invataturi de la mine, fie din faptele mele bune, fie din cele rele, fie din noptile interminabile de vorbit, fie doar si din simplul fapt ca m-ati privit. Eu stiu ca de la toti am invatat cate ceva si am facut momentul ala in care am vorbit sa conteze si nu sa fie doar irosire de timp. Va multumesc mult ca m-ati suportat, avut grija de mine, bruscat uneori. Ca mi-ati deschis sau inchis usi, ca mi-ati zambit sau v-ati uitat urat, ca ati incercat sa ma intelegeti sau nu. Multumita voua sunt astazi omul care sunt si fara bunele si relele voastre, nu as fi simtit niciodata nevoia sau nu as fi avut curajul sa fac miscari de tipul asta. Acum, sper sa fie definitiva si sa nu ma intorc, la un moment dat, cu coada intre picioare si invinsa. As vrea, daca ma intorc, sa o fac pentru ceva care intr-adevar sa merite.

Dau in melodrama, nu? Intelegeti-ma, simt nevoia sa ma descarc. 🙂 Dar o sa-mi treaca, la fata locului. Doneaza cineva o cusca de pisica?

Anunțuri

5 Responses to “Nu se mai marita Mona…”


  1. 1 stefan Mai 13, 2014 la 12:56 pm

    Intradevar, nu ma surprinde ca nu te mai mariti :)). De acum tre sa ai grija ce scrii pe SSS,ca esti la ei acasa 😀

    Noroc !

  2. 2 d3vilbabe Mai 13, 2014 la 1:52 pm

    Fuck them all, il dau pe Crocobel pe ei. :))

  3. 3 mymy Mai 14, 2014 la 5:59 pm

    mult succes…

  4. 5 tap Mai 19, 2014 la 12:27 am

    succesuri 🙂 cum spunea cineva odata la televizor 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: