Oana, aia, prea crede ca le stie pe toate…

Nu cred, eu chiar stiu. Glumesc, iar exemplul ca nu sunt chiar o enciclopedie mergatoare este in ultimul meu comentariu, de pe blog.

Doar ca aud destul de des remarca asta. Si tata o auzea. Si tata era la fel ca mine, ca na, cu cineva trebuia sa seman si eu. Dar avandu-l pe el drept exemplu, am invatat ca doar oamenii care nu stiu prea multe au o problema cu oamenii care cred ca le stiu pe toate.

Si-acum sa explic si altele, fara sa arunc cu sageti, nu?

In online, am un rol de jucat. Cine a vorbit cu mine, vreodata, personal, stie ca eu una fac aici, alta fac in realitate. Cum imi spunea si Razvan: „nu-mi place de tine pe online” – foarte dragut, om care stie sa faca diferenta.

De ce trebuie sa joc un rol in online? Pentru ca eu din online traiesc, acolo imi desfasor hobby-urile, acolo e 90% din viata mea. Iar viata mea, meseria mea, este de om care poate sa aiba o parere si sa o explice pertinent, poate sa aiba o idee, unul, doua, zece argumente coerente. Pe scurt, care poate transforma ideile clientilor in ceva pe intelesul tuturor. Tu ai angaja pe cineva care sa se ocupe de brandingul tau in online, daca ai vedea ca ala nu e capabil sau n-are curajul sa-si expuna punctul de vedere? Eu nu. Si-atunci, eu am o imagine de construit.

Si da, cand incep sa ma contrazic cu cineva, o fac, in primul rand, ca si antrenament. Nu-mi pasa ca Gheorghita din Plopenii de Vale ajunge sa aiba informatia corecta sau nu. Dar imi pasa ca eu sa imi perfectionez stilul de argumentare, sa-l conving pe Gheorghita din ce in ce mai usor de adevarul meu si, astfel, sa devin din ce in ce mai buna ca si profesionist. Bine, imi si place sa ma contrazic, de ce sa nu o recunosc, dar ma bag pe subiecte pe care le stapanesc, ca sa nu ma fac eu de cacao, ca nu-i in interesul meu asta.

Alteori, starnesc o controversa pentru un proiect sau un client. Am grija sa mentin balanta si sa formez doua tabere – pro si contra – si nu doar sa cad in latura contra. Nu e publicitate negativa, e un mod de a implica lumea la nivel emotional in proiectul tau. E un fel de fidelizare. Putini inteleg asta, dar oamenii ca mine folosesc tehnici ca sa-si pastreze sau atraga cititorii. Unii mai bune, altii mai rele. Eu consider ca prin controversa si implicare emotionala obtin cele mai bune rezultate. Transform un articol intr-un mod prin care cititorul isi exprima opinia, fie ca este la fel ca a mea, si atunci imi da un thumbs up, fie ca e contra, si atunci se porneste o polemica in comentarii care, de asemeni, atrage cititorii. Eu citesc comentariile la toate articolele care ma intereseaza. Voi nu? Asta pentru ca redactorul nu detine adevarul absolut si oricand poti afla o informatie noua de acolo, poti lua pulsul unei comunitati etc. Si am vazut zeci de bloguri care au murit pentru ca si-au neglijat sectiunea de comentarii si nu i-au acordat importanta care trebuie.

Si, in plus, eu chiar stiu foarte multe. Slava Sfintei Papadii, de la tata am mostenit o memorie foarte buna (daca informatia ma intereseaza) si de la mama am mostenit pasiunea de a citi. Am citit cateva mii de carti la viata mea si lucrez ca si redactor de o suta de ani. (Glumesc, sunt 11 de acum). In 11 ani, la minim 3 articole scrise pe zi, unde trebuie sa stapanesti bine informatia ca sa fie credibile, eu zic ca aduni multa, tata. Adauga la asta faptul ca nu-mi incep ziua pana nu citesc 2 ore de bloguri, nu adorm pana nu vad un film interesant si de pe urma caruia am ce invata, intotdeauna mi-a placut sa vorbesc cu oameni de toate felurile, din toate meseriile, si sa-i trag de limba despre ce fac… La naiba, si cand ma duc la buda citesc, ca am un morman de carti chiar langa WC.

Viata mea se intampla prin citit. Fiecare informatie e stocata pe undeva prin inconstient si iese la momentul oportun, daca am noroc. Iar eu sunt o norocoasa, din fire. (Hai, repede, intrebati-ma ce-s alea rasini epoxidice, ca abia am invatat si nu cred sa se nimereasca vreodata ocazia sa discut despre asta, asa ca o fortez eu:D)

Si-atunci, da, e normal sa par ca ma dau desteapta, daca cine trage concluzia asta nu e obisnuit sa primeasca atat de mult aport de informatie zilnic. Oricum, cine trage concluzia asa, nu a prea primit informatie in general, pentru ca e un mod superficial de a privi lucrurile si situatiile, caruia ii cam lipseste logica.

Si, hai sa fiu sincera: nici nu sunt modesta, ca n-am de ce. Puse cap la cap, orele in care eu am stat si am citit ceva pentru scopul de a invata, insumeaza ani. Ani intregi de munca si dezvoltare personala. Si n-am decat 28 de toti! Atunci, dupa ce am investit poate si jumatate din viata mea, in mine, ca sa devin mai buna, zic – de ce sa il menajez eu pe ala care a trecut ca oaia prin viata, fara sa vrea sa invete ceva mai mult? Nu-l menajez, ca-l consider om care s-a irosit, inferior. Si-atunci, da, e posibil sa-i par lui ca fac pe desteapta. Diferenta e ca eu chiar stiu ca sunt, in comparatie.🙂

In schimb, nu intotdeauna stiu totul si sunt constienta de asta. Mama, cat mai am de invatat. Astazi am invatat, de exemplu, ca exista acordul de inteles si-i multumesc lui Mymy pentru asta. N-am irosit o zi degeaba. (Deci, chiar si in meseria pe care o practic de 100 de ani, am multe de invatat!) Maine cine stie ce am sa mai invat. Si aici e o a doua diferenta intre mine si cei care cred ca fac pe desteapta: eu, cand vad ca un om are un alt punct de vedere decat mine, detine mai multe informatii etc il ascult, sa vad ce are de spus. Fara sa judec. Daca n-are dreptate, aia e, nu-i pun eticheta. Nici eu n-am dreptate intotdeauna (mint!). Omul prost si superficial, insa, n-are sa asculte niciodata pe cel de care spun eu, pentru ca el considera ca nu mai are nimic in plus de invatat.

Na, mama, fiti voi aia destepti, ca eu ma multumesc cu rolul meu si cu foamea de invatatura.🙂

Ah, P.S: stiati ca cea mai buna metoda de invatare este contra-argumentarea?:) Pe cuvant, de aia americanii fac dezbateri. E statistic dovedit.

P.S2: ai cautat ceva pe Wikipedia, vreodata, pentru ca dupa 4 ore sa te surprinzi citind ceva ce n-are nici o legatura cu prima chestie, pentru ca ai mers din link in link, doar din curiozitate?

4 Responses to “Oana, aia, prea crede ca le stie pe toate…”


  1. 1 luvieere Martie 31, 2014 la 8:46 am

    Vezi că rășinile alea, dacă te referi la precursorii chiturilor de tip epoxy, cel mai probabil sunt epoxidice, nu expodice. Verifică dacă ne referim la același lucru și dacă e așa, corectează și sterge-mi comentariul.

  2. 3 d3vilbabe Martie 31, 2014 la 8:10 pm

    si merci ca mi-ai dat hint nou pentru research, ca nu gaseam info suficient.

  3. 4 Mihai Martie 31, 2014 la 9:27 pm

    Da, pățesc frecvent faza cu Wikipedia. Plus Quorate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: