(My secret weapon)

Mai, stiti ce ma deosebeste pe mine de toti ceilalti? Ce sta la baza atitudinii asteia care ii atrage pe ceilalti ca un magnet? Ura fata de oameni. Si nu neaparat fata de ei, in sine, pentru ce pe majoritatea ii consider mici, prosti si ignoranti. Dar pentru ceea ce pot face ei. Pentru ca tocmai din prostia si ignoranta altora primesti cele mai dure suturi in fund.

Si-apoi, eu am tot primit suturi in fund de la altii. Unii n-ajung sa traiasca intr-o viata cate am tras eu din cauza oamenilor pana pe la 23 de ani cand m-am desteptat subit si am zis ca-i cazul sa zic „Stop”, ca-n ritmul asta ajung la nebuni. Si nu ca n-au mai fost oameni care au incercat sa ma atinga in vreun fel, da’ eu i-am considerat „oameni pe care invat sa am o atitudine miserupista”. Cum ar fi, ma doare la basca de ceilalti.

Si-acum urmeaza un post lung, dedicat „prietenilor”, ca tot mi se repeta, in ultimul timp, cu un hahait, asa, si o atitudine superioara, „Cum sa privesti oamenii practic?”. Pentru ca 99% dintre cunostinte au impresia ca universul lor se aplica si-n universul meu, si oricum ei stiu mai bine decat mine ce e aici, in lumea mea. Si cam am inceput sa-mi bag Sfanta Papadie, ca sa n-o zic pe romaneste.

So, bre, „prieteni”, sa incepem cu inceputul: eu n-am prieteni. Nu mai am prieteni de cand am primit niste suturi in fund de si-acum ma doare – adica acum ceva ani. Eu am oameni cu care fac un targ: eu iti dau ce ai nevoie, tu imi dai ce am eu nevoie. Simplu, nu? Si nu e ca si cum as ascunde asta, ca eu mi-s sincera: sunt practica. Cat timp imi esti folositor, stai langa mine si primesti si tu, din partea mea, ce ai nevoie. Cand nu mai imi esti folositor, te exclud, ca nu faci decat sa-mi consumi energia si as putea sa o consum in moduri mai folositoare, cum ar fi, pana mea, sa joc o Dota.

N-am nevoie nici de dragostea celorlalti, nici nu mi-e frica de singuratate, nici nu stau si plang intr-o batista cand nu sunt acceptata de oameni, nici nimic. Fara voi, „prietenii”, ma jur ca m-as descurca. Am mai facut asta de atatea ori – am crescut singura, m-am invatat sa ma descurc singura. Mi-e ok. Si am ajuns pana la nivelul ala de miserupism incat mi se rupe si de persoana pe care o iubesc si de familie si de tot. Poti fi si printesa Diana reintoarsa din taram plin de verdeata ca sa-mi fie prietena, ca intrebarea mea e „scopul, durata vizitei si costul serviciilor”. Am fost destul de explicita?

Si, ma, eu m-am educat, de mica, sa am la indemana solutii pentru tot felul de chestii. Am oameni pentru toate scopurile care pot aparea: de la boschetari pana la oameni in pozitii sus puse. De la oameni de scandal, pana la oameni cu ajutorul carora sa ma descarc. De aia ma enervez cand imi spune cineva „da’ la ce umbli cu X, tu nu vezi ca-i varza?” pentru ca in Universl meu, omul ala are un scop, stie care ii e scopul si si-l indeplineste. Oricat de varza e el, eu am vazut ceva ce pot folosi, in el, si i-am dat amicitia mea la schimb. Nu atasament, nu prietenie, nu altceva. Acceptare si intelegere, atat.

Ori, cand omul ala, varza sau mai putin varza, nu-si mai indeplineste scopul, ma debarasez de el, foarte lejer, ca la fel ca el mai sunt. Intelegeti, mai, „prieteni”, de ce cand spun ca „ala e banat din grup” inseamna ca-l vreau banat fara nici un fel de hrr si mrr? Ma doare la basca de ce credeti voi. Eu nu-i mai vad folosinta, in Universul meu, iar daca voi nu intelegeti ca folosinta voastra include si banarea respectivului, inseamna ca nici voi nu mai imi sunteti folositori, ca deja aveti pretentii de reguli proprii in Universul meu. Atat de simplu.

Si, ok, sunt egoista. Si nici asta n-o ascund. Sunt, imi asum si ma amicesc cu oameni care pot accepta asta. Daca nu pot accepta, nu e problema mea si ma debarasez si de ei, inainte sa-mi faca prima criza, ca sa nu-mi consum energia inutil. E universul meu, regulile mele. Si nimeni nu e atat de important incat sa ma ranesc pe mine ca sa-i fie lui bine.

Iar ca sa aiba un sens postul asta si pentru altii, poate ca ar fi ok sa dau si exemple. Si-acum ar trebui sa se inteleaga mult mai bine ce-a fost cu „banarea” asta in masa din ultima vreme.

Ba, tata, eu am schimbat vreo 30 de randuri ca voi. Schimb randul de prieteni la fel cum schimb varsta. Pentru ca, intotdeauna, n-au inteles ca regulile lor nu se aplica in lumea mea si au incercat sa se intinda mai mult decat le permite plapuma. Ma doare la basca de „ce fac peste ani”. Eu traiesc acum, aici si am sa fac pe naiba-n 4 sa-mi fie momentul perfect.

Ori, sa luam exemplul ipotetic (pe dracu’) in care „prietenul” asta e o persoana menita sa fie tampon intre mine si restul oamenilor, atunci cand eu ies sa socializez. Sa ma protejeze de marea masa a oamenilor, pe mine, antisociala, da? Ce fac eu cand omul ala incepe sa duca lupte de mascul alpha cu mine? (De ce s-ar intampla asta, n-am inteles. E universul meu. Vrei sa fii alpha, da-i drumul in al tau, la ce ma plictisesti pe mine?) Tac o data, de doua ori, de 3 ori, de 5 ori. Tac, ca na, asa cu rabufnirile lui de masculinitate, inca am nevoie de acel tampon intre mine si oameni, iar el inca isi face treaba. Dar ce se intampla atunci cand omul asta ma lasa intr-un moment vulnerabil? Cand tocmai aveam nevoie de el si el are o rabufnire d-asta? Pai il scot din ecuatie, nu? Ca pur si simplu e in plus.

Si ce se intampla cu urmatorul tampon dintre mine si oameni care nu intelege ca pe primul il vreau deoparte? Pai il scot si p-asta, nu? Ca si asta devine in plus si-si face regulile lui in Universul meu.

Si, la fel as face cu orice alta persoana din viata mea, oricat de draga mi-ar fi ea: daca nu iti mai indeplinesti scopul, tre’ sa te elimin, ca sa gasesc pe altcineva, in locul tau, care sa-si faca treaba.

Iar titlul e din piesa asta – cand am inceput sa scriu, imi canta p-aci:

1 Response to “(My secret weapon)”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: