Fost-am blogger 20 de minute

Ma, eu dintotdeauna am incercat sa ma feresc de eticheta „blogger”. Ok, cum spunea si Andy, sunt mai veche decat multi din Iasi in „meseria” asta, am o meserie pe bune din asta, e printre putinele chestii la care intr-adevar ma pricep… Da’ n-am vrut niciodata eticheta de „blogger”. Imi parea ca suna a altceva, si-atunci, na, nu mentionam. Si-n plus, nici „piscotareala” nu era genul meu. Doar ca…

M-am plictisit cu spume in ultimul timp. Si-s in cautare de experiente noi gen mers la un targ de carte, la un teatru, la un meci, la o altceva – orice, fata de Under, unde imi irosesc eu de vreo 3 ani weekendurile. Asa ca atunci cand Andy a incercat sa ma convinga sa apar, a fost ceva de genul „V…” si eu „Da, da, DA!!!”.

Si-am fost la Blogmeet ceva. Habar n-am numarul, ca numerele-s pasiunile altora, nu ale mele. In Duken Bar. Bre, misto. Chiar simpatic, de ce sa exagerez. Poate ar fi fost mai simpatic fara oameni, dar, na, ne conformam. E genul ala de loc unde te duci si-ti faci majoratul si toata lumea apuca sa se distreze, ca e asezat simpatic. Sus, la etaj. (Gata, am scris suficient de mult de bine? Mai mult mi-e imposibil, pe cuvant, plus ca incep sa ma doara copcile, deci e drastic.) Dar, per total, mi-a placut locul.

Oamenii… Well, in afara faptului ca m-am asezat langa oamenii din zona mea de confort, care erau langa oamenii din zona lor de confort, a fost, asa… Ok… Hai, nu mai mint, bine. A fost nasol, bre. Ca e de la mine, ca-s eu antisociala, sau de la ei, ca… nu, da’ eu nu am reusit sa ma integrez deloc acolo. Si nu ca n-as fi avut cum ca erau ei in bisericute (haha), da’ n-aveam ce discuta. Pac, o gluma, se lua unul nasol – si nici macar nu era facuta de mine, ca daca bagam eu glumele mele, fugeau de tot. Pac, o Lambada, gagica dansa de ziceai ca i se rupe fundita de la brau. WTF woman, e Lambada! Nici macar o maimuta aterizata cu capsula timpului aci, venita din anii `60, n-ar dansa Lambada sau Meneaito. Na, in fine, si-am plecat.

In Under, ca, bre, si-acolo-i zona mea de confort. E ok: am coltul meu, am oamenii mei, am atitudinea mea de Under, ce mai, e-al meu. Cu Bibi si cu un nene, Alex. Habar n-am ce site are, da’ am sa ma interesez ca, na, mi-e dator cu minim un advetorial. :)) Si pac un dubstep, o vrajeala, o bere, simpatic, etc, pana cand incepe rock-ul.

Si eu, pe vremea mea, am invatat ca rockul se „danseaza” din cap. Si se pare ca si Alex… Si el nefiind obisnuit cu regula „cand apar eu, in coltul meu, toata lumea se da la o parte”, unde nu ma trezesc, la un moment dat, cu fruntea in spatele capului lui. Nimic neobisnuit, daca e sa ma intrebi pe mine… Pana cand a inceput sa-mi curga sange, de nu stiam cum sa-l opresc. Ba, tata, da’ sange de lasam picaturi pe ringul de dans, in urma mea. Nu ma durea nimic, doar ca nu mai vedeam vreo ceva cu un ochi, de la raurile de sange. Ma ia Bibi de-o mana, Alex de-o mana, eu incercam sa nu inspaimant lumea in jurul nostru – hai la baie. La baie, doua gagici vociferau ca de ce au intrat 2 baieti in baie la femei, pana m-am intors la ele si au vazut prima scena din Walking dead irl. Ce sa comentezi cand ma vezi pe jumatate acoperita de sange? (Habar n-aveam ca sangele meu are o culoare asa deschisa. Ca sa intelegeti ce problema aveam eu in momentul ala – de ce nu mi-e purpuriu sangele.)

Si eu as fi vrut sa ma intorc in coltul meu, sa stau cuminte acolo, sa dansez. Mno, cei drept aveam un Mic Canion pe frunte, deasupra arcadei, da’ nu imi parea extraordinar. Pnm, shit happends. Da’ ei insistau ca „Hai la spital, la urgente, ca e grav”. Ne-am dus prima oara la Spiridon. „Unde-s maxilo?” „Hai ca stiu eu”, zic. Nu stiam, da’ am intrat la ORL, ca atat stiam in tot spitalul ala. Mi-au pus aia un pansament, m-au trimis la neuro. La mama naibii, in alt colt de oras.

Ajung la Neuro, intru… „Tu ce-ai patit?!” „Pai, sa vedeti, am dat cap in cap cu el si el fiind Taur si eu Sagetator…” Data viitoare am sa dau cu copita, ca pare mai sanatos. „Ok, du-te la calculator.” De la calculator, m-am dus pe o bancuta. Mi-am zis „Stai sa vezi cat stau aici”. N-am stat.

M-au luat, m-au dus intr-o sala de operatii, m-au urcat pe-o masa si au inceput sa ma coase. Mai, deci tot respectul pentru oamenii din incaperea aia. Pe cuvant. Eu am fobie de medici si am si spus treaba asta, cand m-au intrebat cum stau la capitolul durere. Cand nu ma doare, ma mai controlez eu cum ma mai controlez, da’ cand doare, e nasol, ca fug de pe masa. Au inteles oamenii. Au vorbit cu mine pe toata perioada operatiei. Si, ma jur, puneam cele mai tampite intrebari. D-alea de genul „Da’ de ce?” Bine, eram si curioasa, da’ incercam sa-mi iau mintea de la ce se intampla acolo, pe fruntea mea. Si-mi raspundeau cu calm si ca la prosti, desi nu era neaparata nevoie, da’ calm, tati. Eu m-as fi batut acolo. Ei doar coseau cu rabdare si zambet pe buze.

Replica zilei „Pai n-ai batut destul daca-ti prinde anestezia”. Oh, da, exact… Tot ce-ai invatat tu in facultatea aia pare degeaba in momentul asta – tu nu ma vezi? Bine, nu era doar alcool, deci e ok.

Si-n concluzie, am fost si eu „blogger” o zi. M-am ales cu muschiul de pe frunte rupt. Si-un pansament de zici ca-s scapata de la nebuni, pentru 6 zile. Ah, si-un antitetanos. Sa fie. Nu mai vreau sa fiu blogger never ever! Cum n-am fost 100 de ani pana acum, nici de-acum n-am sa mai fiu. M-am lecuit.

Dar, bro, va recomand pentru majorat Duken Bar, etajul 1. Pe cuvant ca-i simpatic.

5 Responses to “Fost-am blogger 20 de minute”


  1. 1 Alex`andra Martie 16, 2014 la 10:00 am

    Concluzia: Blogging-ul dăunează grav sănătății. (să nu zic chiar direct că, de fapt, ”oamenii”) !

  2. 2 d3vilbabe Martie 16, 2014 la 7:09 pm

    da, pai cand m-am dus sa dorm eram ceva de genul „ia uite, bre, am vrut si eu sa fiu simpatica, sa socializez, sa na”. :-<

  3. 3 Paul Martie 19, 2014 la 11:19 pm

    Deci am pierdut toata distractia🙂. Bine ca totul e bine pana la urma! Casti de protectie next time!


  1. 1 Blogmeet #43 – Dukeniada! | acsel.ro Trackback pe Martie 17, 2014 la 2:10 pm
  2. 2 Blogmeet 43 – Editia Duken’s Bar « Andrei Bibire Trackback pe Martie 19, 2014 la 10:03 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: