Munca intelectuala vs. munca fizica

Stiu ca majoritatea care ma cititi butonati un calculator, pe la munca, da’ am o mica frustrare, de cativa ani incoace, care tocmai a fost rascolita de un raspuns pe facebook, a cuiva, la un status de-al meu.

Eu am perioade: perioade in care ma suprasolicit cu munca, incarcandu-ma de proiecte, si perioade in care imi bag Sfanta Papadie si tot ce fac e sa stau, sa joc ceva, sa ma uit la un film si sa recuperez pe partea sociala. Cand sunt in perioada de suprasolicitare, programul meu arata cam asa: trezit, pus ochelarii de cal pe ochi, munca pana cand simt ca nu mai pot fizic, tarait in pat. Nu sex, nu iesit decat sambata si nici atunci nu-i sigur, nu socializat, nu nimic. Doar 40 de minute pauza de masa si de un dus.

Si nu de putine ori am intalnit persoane care sa spuna „Ah, tu stai toata ziua si butonezi un calculator, nici nu se compara cu ce fac eu”, recte ceva fizic. (Ori am eu un deja vu, ori am mai scris despre asta acum ceva ani).

Mai, eu n-am rabdare sa muncesc fizic, pentru ca sunt om de actiune si… n-am rabdare, in general. Munca fizica e monotona, ritmica, ajungi la un moment dat sa o faci prin conditionare invatata. Adica, nici nu mai e nevoie sa te concentrezi constant la ce faci. Asa ca incepi sa faci mecanic, si mintea ti-e libera sa zburde unde vrei tu. Desigur, tre’ sa mai fii atent si la ce faci, dar stim, cu totii, ca aranjatul cutiilor pe-un raft sau pusul faiantei nu e chiar stiinta de racheta, ca sa-ti explodeze combustibilul daca nu esti concentrat in permanenta acolo. Si uite asa, la final de zi, desi esti frant de oboseala, mintea ti-e odihnita.

Cu munca intelectuala e altceva. In primul rand, tre’ sa fii constant atent la ce faci. Si nu doar atent, da’ tre’ sa-ti mearga mintea brici in fiecare secunda. In cazul meu, la al 20-lea articol scris, tre’ sa am acelasi nivel al ideilor ca la primul. Apoi, tre’ sa tin cont ca pe langa content writer, sunt si manager. Oamenii astia din echipa, de mine depind sa le explic ce tre’ sa faca, sa le impart sarcini, sa ii motivez, sa adopt atitudinea care trebuie atunci cand apare o problema si sa ofer solutia, sa distribui fondurile si sa negociez cu clientii cat sa ne fie tuturor bine. Lor nu le pasa ca eu muncesc de 30 de ore, ei au nevoie de o solutie, si una buna si atunci. Dupa aceea, am clientii, cu care tot eu comunic. Nici lor nu le pasa ca „stii, nene, n-am mai facut un dus din tinerete si mi se intoarce stomacul pe dos de foame si cred ca am sa vomit pe tastatura, in curand, de la cei 4 litri de cafea pe care i-am bagat in mine”.

Iar oboseala psihica e cea mai groaznica, pe cuvant. Dar nu e numai ea.

E oboseala fizica. Hai ca-ti mai pacalesti creierul cum ti-l mai pacalesti. Mai storci o idee si iti mai zmulgi un zambet, da’ ce te faci cu durerile de spate si gat de la stat prea mult pe scaun, cu durerile de fund, cu picioarele umflate, cu cearcanele de la ochi, cu starea de greata de la cafea si cu durerea de cap constanta? Ce te faci cu febra musculara de la picioare si maini? (Da, de la stat pe scaun pentru prea multe ore, faci febra musculara la picioare). Ce te faci cu ochii obositi pentru care dioptria ochelarilor pare din ce in ce mai mica?

Si-apoi, nenea cu munca fizica, a lasat jos faiul, a incheiat programul, a plecat acasa si nu se mai preocupa de asta pana a doua zi. Ca mai sta si mai afce nu stiu ce la calculator, e pur hobby. Relaxarea de dupa munca. Omul care face asta constant, ca si job, n-are cum sa se relaxeze cu asa ceva. Eu ma relaxez luand o foarfeca in mana si modificand haine sau tunzandu-mi bretonul, schimband o siguranta sau reparand ceva p-aci. Dar nu-mi permit astfeld e relaxari, pentru ca jobul meu e 24/24. Daca am timp, fac ceva la un alt proiect, ca sigur am vreo 2 puse in stand by si clientii fac 13 – 14 ca ii tot aman.

Nu ma intelegeti gresit. Iubesc ceea ce fac si, daca ar fi sa ma intorc in timp si sa fac alte alegeri, tot Oana Simionescu m-as face. Dar data viitoare cand aud pe cineva care face munca fizica, avand un program constant, ca isi mai compara viata cu cineva care face munca intelectuala, a.k.a butonat calculatoare pentru zile si ani, ma dau de trei ori peste cap, ma transform in varcolac si-i bantui pisica! Pe cuvant de soim al patriei.

1 Response to “Munca intelectuala vs. munca fizica”


  1. 1 Lucian Mustaţă Martie 17, 2014 la 11:58 am

    Argumentul suprem în favoarea ăstora care „pierd timpul, frecând menta în fața calculatorului”, este acela că, paradoxal, deși nu pare, sănătatea se șubrezește rapid, rapid. Doar stând pe scaun. Începând cu fututul vederii (să-mi scuzi limbajul colocvial!), continuând cu ruptul vertebrelor și terminând surmenajul care-ți poate trimite creierii pe pereți.

    Dar ce știu ei, cei care nu știu nici măcar primele 3 taste de pe rândul al doilea?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: