Lor…

E una dintre zilele acelea, in care ma simt darnica in emotii pozitive. De aia, am sa incep cu o melodie care-mi era tare draga sa o pun pe unde mixam eu la 20 de ani, da’ pe care nimeni nu o aprecia, pentru ca era inaintea vremurilor ei. Si-apoi am sa ma adresez lor, celor care au trecut prin emotii negative, din cauza mea, de-a lungul timpului.

Ok, sa incep. Ieri am vazut o persoana caruia i-am intrat putin in minte, acum ceva vreme, si ce am vazut nu mi-a placut. Puteam simti toata furia lui  rozandu-l pe interior, ii puteam simti frica, pentru ca simtea nevoia sa ameninte, puteam sa ii observ venele umflate si ochii sclipindu-i, ii baram cuvintele cu nepasare, dar nu pot spune ca violenta cu care erau aruncate nu m-a impresionat. Ii simteam emotiile alcoolului cu care isi bause supararea, rabufnidu-i prin toti porii. Si-apoi, dupa ce am plecat, lasandu-l agitat si in urma, asa cum am mai facut-o o data, m-am oprit pe o treapta, sa fumez o tigara si sa meditez putin la partea mea de vina. Pentru ca da, tot amalgamul asta de emotii negative l-am mai vazut, indreptat spre mine, si nu o data.

Dupa ce i-am facut lui G, mi-am promis ca am sa dau fiecaruia posibilitatea sa aleaga si m-am tinut de cuvant. Si da, asta a ajutat, dar nu pe ei. M-a ajutat pe mine, sa nu trebuiasca sa-mi asum responsabilitatea. Insa, am uitat constant ca viata mi-a pregatit un culcus cald, ferit de emotiile negative provocate de alti oameni, tocmai prin experientele pe care mi le-a oferit. Dar ei, in schimb, au un suflet crud, neincercat inca, pentru ca altfel nici nu si l-ar lasa dezbracat in fata mea, sa pot eu merge cu tocurile pe el.

Si dupa ce le folosesc inima si mintea, doar pentru a imi gadila eu propriul orgoliu, constienta fiind de faptul ca se indragostesc si chiar accelerand procesul asta, ii las acolo, singuri si durerosi, dandu-le palme cu ignoranta si gasindu-mi alte persoane, cu care sa ma joc sub ochii lor. Iar ei – bietele lor suflete crude si ranite – se umplu, pentru prima oara, de o furie cum nu au mai experimentat niciodata, pe care nu stiu, inca, sa o controleze.

Si da, scriu randurile astea ca sa va arat ca stiu ce simtiti si cum cresc emotiile si ca va inteleg, in furia voastra si in cuvintele voastre, cu care ati vrea sa ma raniti. Dar nu ma doare, asa cum v-ar placea si poate v-ar descarca, ci ma cuprinde un fel de compatimire, pentru voi, vecina cu vinovatia, ca nu era rolul meu sa va dau lectia asta de viata. Dar hey, cineva tot trebuie sa o faca.

Si stiu emotiile prin care treceti si va inteleg dorinta de a ma „lovi” macar jumatate cat credeti ca v-am lovit eu, tocmai pentru ca si eu am fost, odata, in locul vostru. Si nu o data, ci, rand pe rand, de fiecare data cand am simtit ca tin la cineva. Pentru ca intotdeauna se aplica formula asta prin care rezulta vanatorii: intai au fost victime, pana cand nu le-a mai ramas nimic altceva, decat sa iasa la vanatoare, in speranta ca si ei vor provoca la fel de multa suferinta pe cat le-a fost lor provocata.

Dar, ce nu intelegeam nici eu, atunci, si ce nu intelegeti nici voi, acum, e ca furia asta pe care o resimti de cate ori o persoana  trece prin viata ta lasand rani, nu e contra ei, ci contra ta. In termeni psihologici ii spunem bias cognitiv si, mai precis, proiectie… Transfer. Iti proiectezi furia, ca ai ales gresit, cand totul era evident, pe persoana care crezi tu ca e de vina.

Nu eu port toata vina. In orice relatie interumana, inclusiv in aia platonico – amuzanta pe care noi o avem, sunt doua parti care isi impart vina. Da, eu sunt vinovata ca nu va protejez si ca am un amuzament sadic, cand va vad cum, incet, incet, va dati toate mastile jos la cuvintele si gesturile mele, cand vad cum, incet, incet, incep sa va sclipeasca ochii altfel decat la inceput sau cum incepeti sa simtiti nevoia de a ma proteja, din ce in ce mai mult. Scenariul asta a functionat intotdeauna si nu cred sa imbatraneasca, vreodata: „Sunt ranita, protejati-ma”, cand voi, de fapt, aveti nevoie de protectie. Si da, mai sunt vinovata ca am invatat si experimentat foarte mult pana sa ajung, voit, aici. Atat de mult, incat, acum, jucariile mi se par doar jucarii si nu oameni, asa ca amuzamentul si seva mi le mai pot lua doar din momentul in care ele, indragostite, stau abandonate intr-un colt, in timp ce ochii altei jucarii incep sa sclipeasca din ce in ce mai tare, iar cea lasata in urma vede si se chinuie. Pentru ca da, vad si asta – iar asta imi este scopul final. Asta mi-e natura, eu n-am ce face decat sa pot sa va previn de la inceput si sa va las sa alegeti.

Dar si tu, copile, ai partea ta de vina. Pentru ca nu ai stiut sa te protejezi de mine, cand eu ti-am spus ca obisnuiesc sa smulg carnea sufletelor cu unghiile, la micul dejun, in fiecare dimineata. Pentru ca daca de mine, anuntandu-te, nu ai vrut sa te feresti, de cei care nu incearca sa isi spele pacatele prin intentii bune, cum ai sa o faci? Pentru ca, prin furia ta, dand vina pe mine, nu reusesti sa inveti nimic din experienta asta, desi eu ti-am spus ca-mi place sa trec prin viata fiecaruia lasand ceva in urma. Si nu, un om furios, care ameninta si care nu stie sa depaseasca un moment minim, in care emotiile au fost doar alegerea lui, nu e rezultatul pe care il astept. Ti-am spus ca vreau sa-ti fac un bine, sa te ajut, sa te invat sa privesti viata intr-un mod mai sanatos. Imi stai in calea lectiei pe care vreau sa ti-o dau, prin furia ta. Poate ca e cazul sa ma asculti si pe mine si sa lasi putin ceea ce crezi tu ca ai crede la o parte si sa asculti ceea ce cred eu. Pentru ca nu credeam ca am sa repet vorba lui taica-miu’ vreodata, dar eu ca tine am fost, iar tu ca mine inca nu. Desi, sa fiu sincera, nici nu-ti doresc, pentru ca in sinea mea buna, iti vreau binele.

Iar daca te ajuta cu ceva, sa stii ca eu ies la vanatoare doar atunci cand ma simt ranita de cineva. Si da, si atunci, si acum, si poate o perioada lunga de timp, imi vars rana ranind. Ma doare la fel ca pe tine, doar ca ma manifest intr-un fel care sa ma vindece. Nu-ti recomand sa aplici aceeasi metoda, dar, ca sa pot sa zambesc, a doua zi, imi spun ca „cel mai puternic supravietuieste” si ca asta e ecosistemul social. Pe mine ma raneste cineva, eu ranesc la randul meu, el pe altcineva – si uite asa intretinem relatiile sociale si formam o comunitate.

Iar la final, nu pot sa-ti spun decat ca ma bucur ca eu ti-am fost „nasa” in lumea oamenilor mari si nu altcineva, cu intentii mai meschine. Si iti mai dau o poveste si un sfat: ti-am spus ca eu, cand ma simt coplesita de viata, obisnuiesc sa ma urc pe bloc la Mimoza si sa ma uit la toate ferestrele care se vad de acolo. Si-mi spun, in minte: „Pentru fiecare fereastra, dintr-asta, exista un om care are probleme mult mai grave ca mine- probleme adevarate si reale. ” Si cand cobor, cobor zambind si cu fata luminata, lasand tot ce a fost pana atunci in urma si pasind drept spre inainte.

Femei care sa te faca sa te indragostesti au sa mai fie. Femei care au sa ia masuri cand tu nu stii sa te opresti, destule. Femei care sa te ignore – cu sutele. Dar astea sunt situatii care vin si trec. Problemele adevarate sunt altele si, daca ai sa te concentrezi la ele si nu la cele care nu conteaza, ai sa ajungi sa fii tu cel care ignora sau face femeile sa se indragosteasca si, poate, cine stie, cel care iubeste si este iubit, fara sa fie ranit. Pentru ca eu, copile, tocmai te-am invatat de cine sa nu te mai indragostesti.

1 Response to “Lor…”


  1. 1 EsCa August 28, 2013 la 10:58 am

    Femeile sunt ca pisicile (pizdicile) .Stau acasa cat au interes si cand se plictisesc pleaca in alta parte.
    P.S. Faza asta ca „tu dai tare ,eu dau si mai tare ” o aplic si eu :)) .Psihologic vorbind ,nu fizic.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: