„Te duci la blogul ala ca la maica-ta”

Pe langa ca blogul asta e locul meu de dat cu capul si, de altfel, singurul pe care scriu fara sa-mi pese daca place sau nu place (Ca sa fii sigur ca are sa-ti placa ce scriu, tre’ sa ma platesti – 4 ron/100 – ieftin, zic eu. Asa, e sansa 50-50.), mai e si un instrument simpatic de facut primul pas cand cineva ma calca pe codita-mi sensibila si fragila ca un toporas.

Bre, eu 3 chestii nu suport si 3 chestii ma pot scoate din pepeni pe lumea asta. Nu suport prostia, nesimtirea si autosuficienta. Si daca vrei sa ma iau de tine, ia-te si tu de persoanele care mi-s mie dragi, de munca mea sau de felul meu de-a fi. Cam cum s-a intamplat cu toate persoanele carora le-am aratat o mostra de „ce-mi poate pielea” pe blogul asta. Si, ce e mai rau, e ca intotdeauna, o persoana care ajunge aici e o combinatie de iteme din astea doua dimensiuni.

Ca Loredana, care dupa ce ca a furat marlaneste, asa, ca in codru, a avut nesimtirea sa mai faca si pe victima. Ca M., care facea pe dura, dupa ce tot ea daduse cu batul in balta. Ca tinerelul asta de daunazi, caruia i-am spus pe toate modurile posibile sa isi vada de treaba si sa ma lase pe mine si oamenii din jurul meu in pace, iar el tot insista, si insista, si insista, pana cand i-am dat un ultimatum. Si-apoi iar a insistat – ce-i drept nu la mine, dar la persoanele care mi-s mie dragi.

De ce vin si ma „jeluiesc” pe blog? Pentru ca fiecare, chiar si cel care afirma ca „nimic nu ma raneste”, tine la reputatia lui. Iar reputatia asta este atat de usor de zdruncinat cand stii putin internetul si ai cuvintele la tine, incat mi-ar trebui maxim o saptamana sa transform si-un sfant intr-o persoana de cea mai joasa speta. Si ce e mai frumos e ca genul asta de oameni, care nu stiu sa se opreasca atunci cand trebuie, nici nu stiu cum sa faca fata unei imagini negative despre ei. Ca de aia au si dezvoltat atatea frustrari.

Acum, nu spun ca blogul meu este atat de popular incat sa poata face asta. Deloc, chiar, ca Loredana a ajuns pe prima pagina in Google si e accesata zilnic e pura intamplare (*cough*). Spun doar ca, prin posturile de tipul asta, vreau sa aduc aminte respectivilor ca ne jucam pe terenul meu si ca ma doare fix la basca de reputatia lor. Da, sunt nesimtita cu oamenii nesimtiti si pe cuvantul meu ca noaptea dorm ca un prunc, fara mustrari de constiinta.

Second problem:

Ma enervez repede, dar partea buna e ca ma si calmez repede. Cazul lui Costel a fost simplu: intotdeauna, i-am dat posibilitatea sa aleaga. Asa fac eu pe fata simpatica: ii las sa aleaga, atunci cand intru putin prin mintea lor. „Ba, eu ma joc cu oamenii, ma plictisesc repede si, dupa, ii arunc. Si nu, nu ma joc in stilul ala, ma joc in stilul meu. Stai sau pleci?” Nu-mi stiu „victima” care sa nu aiba cum sa spuna ca el/ ea n-a putut sa aleaga. Asa ma distrez eu, ce sa-mi faci acum…

Well, el a ales sa stea. O luna, doua, a inceput sa ma plictiseasca, pentru ca na, te saturi repede de oamenii care nu au prea multe de oferit, i-am zis „Multumesc de companie, m-am plictisit, move on.”. El nu. „Hrr, miau.” „Bre. Move on, n-auzi? Elibereaza locul, ca-s oameni la rand”. „Bineee, da’ stai sa ma bag in seama cu prietenul tau”. „Nici cu el, du-te tare”… N-a inteles. „Stai sa ma mai bag in seama si cu amicii tai si, eventual, sa nu poti sa respiri fara sa fiu si eu prin preajma”. I-am dat ultimatum, la un moment dat, ca-mi era imposibil sa-l ignor si – chiar si in cazul asta – n-aveam de gand sa ma tin de cuvant. „E ultima oara cand ti-o spun, ca facem tiganeala daca nu ii lasi in pace.” N-a putut sa stea cuminte. Bineeee, treci sa te simti putin la zid, pe blog, poate intelegi ca nu iti mai vrea nimeni compania in zona asta.

Si de aici escaladeaza, ca stiti cum e: de ce sa-si asume el responsabilitatea, cand poate face pe durul. Si amenintari, si etc. Si uite asa ajungem la ce ne intereseaza:

Pe terenul meu n-ai cum sa ma bati. De fapt, n-ai cum sa ma bati deloc. Stiti de ce imi place mie sa ma joc prin mintea oamenilor si cum a inceput toata treaba asta? Nu ca sa le rezolv problemele, ca nu-s Maica Tereza. Ca sa pot sa ma protejez in situatii d-astea si sa am rezolvari in cazul in care li se ridica la cap atentia. Asa ca, pana cand termin eu cu un om, ii stiu toate punctele slabe, toate planurile vietii unde pot sa il ating si am si dovezi legale ca sa il sicanez – ca de aia si apelez la tiganeala, mai ales in spatiul public – pentru ca cea mai simpatica e calomnia. In cazul lui, exista mai multe chestii, da’ le scot de la naftalina cand si daca o fi cazul. Ca de aia si ma plictisesc de oameni – dupa ce le-am testat toate limitele si le-am aflat toate punctele slabe, nu mai am ce face acolo, ca de „momente”, discutii si „idei de viata” sunt plictisita pana peste cap – le-am cam trait pe toate, pana pe la 25 de ani. De vreo 2 – 3 ori. Ce vrei si ce nu vrei. Si mai sunt si antisociala si egocentrista, asa ca oamenii, in general, vin cam pe locul 7 – 8 pentru mine, si-atunci doar asa, de amuzament.

In schimb, treaba e simpla, ca sa nu se ajunga aici. Ai gresit, iti ceri scuze. Sau taci. Nu insisti, nu vii si ma calci repetat pe coada, nu ma freci la cap cu ego-ul tau, fara sa-mi dai posibilitatea sa ma eschivez de el, ca nici eu nu te oblig sa ma suporti. Daca eu am avut omenia si bunul simt sa te las sa alegi, pai lasa-ma si tu, nu ma obliga sa-mi scot armele din dotare, ca-mi distrugi zen-ul si fac ca toti dracii pentru el. Intotdeauna e mai bine sa lasi o portita deschisa si asta, in nici un caz, nu se face prin „Uite ce tare sunt eu”. In tot egocentrismul meu sunt ferm convinsa de o chestie: umilinta are sa aduca mult mai multe decat o rabufnire de ego neintemeiata.

Si da, sunt si sucita, si nesimtita, si orice. Mi-am asumat imaginea negativa si consecintele ei in momentul in care am decis ca sunt prea putine persoane pe lumea asta care sa aiba un rol prin viata mea – si, de cele mai multe ori, renunt si la ele, daca nu imi satisfac nevoile si cerintele. Aia e, ce sa-mi faci acum, perfecta nu pot fi. Dar, cu siguranta, pot fi rea, pot fi un mic Mendark, pot fi a dracu’ si pot sa ignor si sa dau intr-un om cu vorbe pana cand il doare si sufletul ma-sii, nu doar al lui. Ca astea mi-s defectele mele principale si datorita lor ma deosebesc eu de ceilalti. Nonsalanta asta cu care tratez oamenii si care mi-a adus numai de castigat in viata. Pai ce ar fi insemnat sa-mi pese de toate persoanele cu care am luat contact pana acum? M-as fi dus naibii de pe la 22 de ani, direct la spitalul de nebuni. Been there, done that, nu-mi mai trebuie, multumesc frumos. ‘Ete ca-s aici, bine merci, mai puternica decat toti astia care se balbaie in vorbe si la care ma uit in jos si nu depind nici de parerea lor si nici de vreo alta persoana. D-aia imi si permit sa zic oricui „Ma plictisesti”, daca o face, d-aia si domin eu discutia cand ies intre prieteni, d-aia imi gasesc jucarii d-astea umane, care au un scop si o durata bine definite. Pentru ca le pot spune „Daca nu-ti convine, pleaca” si sa continui sa-mi beau cafeaua fara sa ma mai gandesc mai mult de 5 minute la ei.

Pentru fani, mai am doar o idee: am solutie pentru orice pentru ca, stiu ca va este greu sa pricepeti cum e cu logica si calcul probabilitatilor, da’ eu nu fac nimic fara sa am si solutia pregatita dinainte, pentru orice consecinta ar aparea. Si cand spun „consecinta”, la mine in cap e un calcul matematic de genul… M-am decis sa va fac o schema, ca desi v-am zis, tot nu pricepeti, neam:

884857

Intelegi, flacau? Cam asta se intampla in capul meu imediat dupa ce am spus „Da, hai ca ies”. Asa ca ajung la cafea cu orice plan posibil gata facut. In cazul cautarii punctelor sensibile e si mai complicata schema si cred ca mi-ar lua vreo 3 zile ca sa o pot desena, din punctul in care spun „Salut, eu sunt Oana” si pana in punctul in care iti spun „Hai, fa pasi, ma plictisesti”. De planul meu de razboi, nici nu mai spun. Ce sa-i facem, asa-s Sagetatorii, buni strategi, din fire.

Asa ca eu propun ca toate flancurile alea de inamici sa se linisteasca, ca sa pot si eu sa-mi golesc mintea de planurile de razboi, ca m-am plictisit si de ele. Pentru ca uite un pont: niciodata nu am sa ma joc cu oamenii mai destepti decat mine. Pe aia ii respect.

1 Response to “„Te duci la blogul ala ca la maica-ta””


  1. 1 EsCa August 8, 2013 la 4:03 pm

    Si tu Brutus? Cauta defectele ,si dupa aia …pok.
    Sa ta puna naiba sa te combini cu unul care e expert in psicho.
    P.S. Poti manipula oamenii cum vrei tu ,faza e sa nu depasesti limita …da dependentza.Crede-ma!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: