Preludiu

„Ai potential”.

„Te apreciez”.

„Am incredere in tine.”

„Esti special.”

Fac parte din repertoriul care, intotdeauna, are sa faca un om sa se simta bine. Sus. Cineva. Nu conteaza ca el n-are cu ce proba cuvintele astea. Daca i le spui suficient de des, are sa le creada. Se simte undeva sus, deasupra tuturor, incepe sa aiba incredere in tine, te si place, pentru ca e nevoie de o incarcatura emotionala ca sa poti admira natura umana in toata maretia ei.

Am mai admirat-o, si in trecut. A fost o intreaga serie de posturi in care povesteam experimentele mele. Nnimic nu e mai fascinant, pe lumea asta, decat rautatea. E o forma pura de egoism, pe care eu nu am reusit niciodata sa o inteleg pe deplin, oricat as fi studiat-o la fiecare. Dar imi place. O ador. Cred ca e singura care ma intereseaza, cu adevarat. Motiv pentru care si vroiam, in trecut, sa lucrez cu criminali. Poate, asa, as fi reusit sa-mi dau seama ce e cu ea si ce ne impinge spre ea.

Iar meniul e simplu, in cativa pasi:

1. Creezi un mediu emotional, prin care omul sa devina vulnerabil. E simplu, sunt femeie: clipesc de doua ori, zambesc frumos, iar omul se prinde in joc.

2. Il faci sa se simta special, cu replici ca cele de mai sus. Chiar azi am spus ca toata lumea vrea sa se simta speciala.

3. Il duci la un apogeu emotional, in care sentimentele si emotiile sunt contradictorii. Un vartej. Un amalgam. O culme.

4. Il impingi, incet, incet, spre margine. Intai o rautate mica. Apoi atentia ta se indreapta spre altcineva. Apoi o rautate si mai mare. Asa se creeaza o stare vecina cu disperarea.

5. Apoi, ii dai un sut, sa cada in prapastie. Cum ar fi… Sa flirtezi cu cine ii este lui mai drag. Sau sa te intorci la iubirea vietii tale.

6. Si-apoi inchei contactul si admiri.

And voila! rautatea, in cea mai pura forma. Pe cuvant ca e fascinanta.🙂 Mai las putin sa se desfasoare, si vin si imi continui seria.

Ce nu pricep jucariile astea e ca El e singura persoana din viata mea pe care nu o mint. De fapt, eu nu mint pe nimeni. Doar ca nu sunt ascultata cand avertizez sau nu mi se pun intrebarile care trebuie. Si ce nu mai pricep jucariile e ca nu pe ele „le transform in mine”. Ele sunt simple victime sacrificate pentru desfatarea psihicului meu. Pe El l-am transformat in mine. Si El e singurul care ar putea, vreodata, sa se ridice la nivelul asta.

Pentru ca Eu nu sunt nici rea, nici egoista si nici imorala. E doar ce trebuie un om sa vada, ca sa „devina ca mine” si sa-mi ofere spectacolul de care am nevoie.

Iar postul asta ar fi un alt mesaj de avertizare, inainte de a cadea si mai mult in penibil. Dar, pun pariu ca are sa fie interpretat superficial, asa cum si ar trebui sa o faca o jucarie veritabila: „ca sa se scoata”. Numai ca vezi tu, dragul meu, intotdeauna are sa fie un om cu un pas in fata ta, in lume. 

4 Responses to “Preludiu”


  1. 1 WaTzaP Iulie 2, 2013 la 7:23 pm

    Putem sti cine-i El ? :>

  2. 2 WaTzaP Iulie 2, 2013 la 8:03 pm

    El Mahico, El Conquistador, El..Dorado..cine-i acel EL ?

  3. 3 EsCa Iulie 4, 2013 la 9:04 am

    Doar atat …egocentrista :))

  4. 4 d3vilbabe Iulie 7, 2013 la 8:08 pm

    La momentul potrivit… :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: