Oamenii sunt satui de probleme

„Oana, nu mai esti distractiva, asa cum erai odata…” Ma rog, nu stiu cand am fost eu vreodata distractiva, ca, in general, eram varianta autohtona si pe doua picioare a lui Grumpy Cat, da’ daca zice el ca am fost vreodata, ce stiu eu…

Ideea e ca, atunci cand esti mai tanar, nevoile sunt minime si singurele tale griji sunt „Hai bre, cu cine gasesc si eu sa postesc o tigara” sau „De unde fac rost de bani de cafea” sau „Ce prof idiot am”. Si-apoi te loveste din plin maturizarea si responsabilitatile si intrebarile de genul „Eu ce Sfanta Papadie fac in viata?!” Si-ti vin facturile de platit, si stomacul se autoconsuma de foame si neuronii se dau cu capul de pereti ca „Ma, e 15, si daca nu fac rost de bani, imi iau statuia cu Shiva si ma mut pe scari la Fundatie. Si pana si aurolacul costa bani”. Si e normal sa incepi sa te gandesti la cum sa cresti si la cum faci sa-ti pui in farfurie un cartof prajit si la cum sa incerci sa razbati printre norii astia care odata au fost roz si apoi s-au transformat subit in gri si in departare se vad negri…

Si-apoi apar intrebari existentiale de tipul „Stai, bro’, ca daca apare un minid3v, eu ce naiba fac, ii pun pisica drept scutec?!” sau „Daca nu-mi trece mana si dezvolt rahatul ala de-l avea si taica-meu si nu mai pot scrie, cam cat de mult imi scade randamentul?” „Si parca as vrea si eu sa, nu stiu, sa vad lumea, sa dorm mai mult, sa-mi fac un masaj si sa apuc sa ma pensez, din cand in cand, sa ies la un film bun si sa vad o piesa de teatru. Sa-mi fac si nunta si sa-mi cumpar si masina. Iar pana atunci sa-mi platesc redactorii, ca saracii si-asa muncesc pe sume de pufuleti, daca mai intarzii si cu pufuletii astia, e clar” „Si toata ironia asta consta in faptul ca vreau toate astea ca sa ajung, la un moment dat, sa am mai mult timp liber”.

Si uite asa te trezesti si te pui cu burta pe munca, cu mintea la invartit rotite, cu mana amortita pe tastatura si cu figura de Grumpy Cat la lume si esti neamuzanta. Pentru ca nu mai ai timp si nici suficienta inocenta incat sa vezi lumea roz si pufoasa si numai buna de amuzat pe seama ei. Pentru ca daca faci asta, risti sa-ti placa si dupa sa-ti bagi piciorul in ele vise, sa-ti iei Shiva si sa te muti la mama, sa te angajezi ca vanzatoare cat sa ai bani de niste tigari, sa astepti sa-ti moara vreo ruda apropiata ca sa ai „casa ta” si sa stai cu ea pana la 50 de ani sau sa te inhami la un imbacredit de vreo 40 de ani, care sa-ti lase din salariul de vanzatoare fix de 3 tigari la bucata. Da, atunci as face haz de necaz si, cu siguranta, as fi amuzanta maxim, ca nimic nu-i mai amuzant decat omul prost, fara vise si fara coloana vertebrala.

Asa ca inghiti in sec cand ti se spune ca esti neamuzanta, iti repeti in gand ca „Eh, mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul”, arunci un zambet fad si mai ca nu-i spui ca „Lasa mai, ca are sa vina vremea cand si pe tine are sa te loveasca maturizarea” si te mai dai o data peste cap, incercand sa gasesti solutii. Ca acum esti responsabila nu doar pentru tine, da’ si pentru alti cativa oameni, o pisica si un nume. Si nici pisica nu stie ca nu sunt bani de granule, nici omul de langa tine ca nu mai e energie sa il privesti, nici oamenii de la celalalt capat al firului de internet ca tu pana la Dumnezeu si Sfinti te mananca bancile, taxele, statul si viata de zi cu zi. Si te deconectezi total de ceea ce esti tu, ca om cu emotii, iti inghiti frustrarile – mai ales ca acum esti mare si intelegi anumite gesturi si ganduri ale unor oameni si incerci sa pui caramida, langa caramida, langa caramida, ca macar o fundatie la viitor sa ai, sa te adapostesti in spatele ei de ploi. Ca-ti pui un carton in cap, la o adica, da’ macar nu te bate vantul pe la spate.

Si-ai vrea, din cand in cand, sa iti versi problemele, spunandu-le unor prieteni buni, fara sa vezi mutra lor plictisita si satula de probleme si care asteapta, de fapt, de la tine, sa faci traznai si sa spui bancuri bune. Si tu ai spune, ca si tu cauti sa te deconectezi putin, ca doar d-aia ai iesit din casa, intre copaci si intre oameni. Da’ nu iti iese, ca singurul gand care-i in mintea ta e „Ma, cum fac?! Ti-as spune, poate ai tu o solutie, pe care eu n-o vad”. Si el n-are, pentru ca singurul lui gand e „Ma, ce plictisitoare a devenit Oana, numai depsre viata vrea sa-mi vorbeasca, cand eu am iesit sa ma deconectez…”

Si uite asa, eu gandesc ca ei sunt plictisitori, ei ca eu sunt plictisitoare si, impreuna, traim intr-un frumos ecosistem al neamuzantilor. Pentru ca asta, de fapt, inseamna maturizarea.

9 Responses to “Oamenii sunt satui de probleme”


  1. 1 kOoDoO Aprilie 15, 2013 la 4:50 pm

    Si uite asa ai ajuns corporatista de care iti era teama nu demult🙂

  2. 2 d3vilbabe Aprilie 15, 2013 la 6:41 pm

    Lasa-ma-n iluzia mea ca nu-s corporatista:)) De bine, de rau, ma trezesc la ce ora vreau (de culcat e problema, in schimb) si nu ma chinui sa urc pe o scara ierarhica artificiala, intr-un univers suprapopulat, al unei cladiri cu geamuri de sticla. Tot e mai bine ce-i acum decat imaginea aia. Pentru mine, imaginea aia e un fel de plan Z, la care am sa apelez doar si doar ca ultima solutie.

  3. 3 kOoDoO Aprilie 15, 2013 la 7:26 pm

    Corporatista in materie de ce faci in timpul liber. Mai bine spus, timpul liber pe care nu il ai. Ca vrei nu vrei acelasi comportament il ai. Am eu o vorba, are grija societatea sa te puna la locul tau, din pacate.

  4. 5 EsCa Aprilie 16, 2013 la 1:05 pm

    P,.S, Erai distractiva ,mai ales cu ideile tale de agatat gagici in cluburi :))

  5. 6 d3vilbabe Aprilie 16, 2013 la 9:55 pm

    A, pai astea le am si acum :-?? M-am mai linistit, mai sunt distractiva deci=))

  6. 7 mephala Aprilie 19, 2013 la 11:23 am

    „Pentru ca asta, de fapt, inseamna maturizarea.”

    de fiecare data cand ai descoperit piatra filosofala si ne ne-plictiseai pe blogul tau cu descoperirea, contrazicand pe toti cu o fervoare adolescentina, imi ziceam: degeaba voi incerca sa spun ca nu e asa, mai bine o las sa descopere singura.

    In momentul de fata, pentru mine maturizarea inseamna bucuria de al vedea pe cel de langa tine zambind.

    Poate peste zece ani va insemna altceva. Poate ca de asta mereu parintii ne vor vedea ca pe copii chiar si cand vom avea 60 de ani.

  7. 8 d3vilbabe Aprilie 20, 2013 la 4:49 pm

    stii de ce pastrez inca blogul asta si inca scriu pe el? Ca aici se vede cel mai bine cum mi-a evoluat mentalitatea si cum am crescut.🙂

  8. 9 EsCa Aprilie 20, 2013 la 5:14 pm

    Si cat de tare vorbesti :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: