Freelancing – inside look

Nu pot sa nu observ ca Romania acorda din ce in ce mai multa atentie freelancing-ului. Si ma bucur, in ciuda faptului ca apar din ce in ce mai multi concurenti (unii mai buni, altii mai rai). In sfarsit, i se da Cezarului ce e al Cezarului. Sau exista o tendinta, in fine.

Daca e sa ma uit in spate (insemnand pe contul pe care am inceput eu ca freelancer), imi aduc aminte cat de mult ma bucuram cand castigam o licitatie de toata jena, pe vreo platforma. „Waw, ce tare sunt, am castigat proiectul ala in care trebuie sa scriu 100 de articole pe 50 de dolari! Oh, da, I rule!”. Sau „Waw, uite cu ce site semi-anonim din top 100.000 am onoarea sa lucrez! Pentru imensa suma de 20 de dolari!”. Nu sunt ironica, astea erau reactiile, prin 2005.

Si tin minte cum, nervoasa si satula de faptul ca preturile pe respectiva platforma tot scadeau, iar eu depasisem stadiul in care sa ma bucur ca primesc de scris un articol pe 50 de centi, m-am apucat, nervoasa, sa „evoluez”. Si am stat 3 zile lipita cu superglue de monitor si cu cearcanele atarnand peste tastatura si am aplicat la toate proiectele online posibile si imposibile. Pentru ca atunci am luat eu hotararea sa trec de la nivelul de freelancing-bani-de-un-suc la freelancing-as-a-job. Si dupa 3 zile, aveam atat de multe proiecte, de nu stiam cand sa le termin.

Despre cum priveau cei din afara faptul asta, n-are rost sa spun. Fac o scurta recapitulare si reamintesc ca mama ma trimitea dupa o noapte de munca (sau dupa o noapte si o zi) „sa-mi caut de munca”, iar corporatistii se uitau de sus la mine. Pe vremea aia nici nu stiam eu ca meseria asta se numeste freelencing, d-apoi ei, saracii.

Iar pentru ca ma axasem doar pe content, freelancingul-care-se-vrea-a-fi-job-si-nu-bani-de-un-suc aducea doar bani de-un suc, in ciuda faptului ca eu munceam ca nebuna, de ma taraiam dimineata in pat. Cred ca n-am sa uit niciodata cand ma bazasem pe Alex ca imi scrie 250 de articole si, cu o zi inainte de deadline, ia-l de unde nu-i. Si ia, Oana, si scrie 250 de articole de 500 de cuvinte in engleza, intr-o zi si-o noapte. Cand am scris ultimul cuvant – tin minte si acum – ma mutasem cu laptop-ul langa pat, jos, am lasat mainile sa-mi cada pe langa corp, capul pe spate si cred ca am stat asa vreo 2-3 ore. Dar el e baiat bun, in general, si nu-l invinuiesc. Iar eu nu imi permiteam sa pierd un proiect de 500 de articole. Asta era prin 2007-2008, cred.

Si-apoi, am luat o pauza, in care m-am jucat de-a SEO. Nu suficient, pentru ca n-aveam unde exersa. Iar cand am revenit, am revenit in forta. Proiecte dupa proiecte, unul mai slab platit ca altul, insa scoteam mai mult decat de-un cico. Imi mai permiteam si-o prajitura langa. Si iar nu am sa uit momentul in care prietenul meu de atunci, mergand cu mine de mana printr-un Mall, s-a dus si a intrebat la un magazin de postul de vanzatoare. Pentru el, ceea ce faceam eu era sub standardul unei vanzatoare. Cred ca a fost momentul in care m-am simtit deopotriva rusinata de faptul ca am un job pe care multi nu-l intelegeau, dar m-a ambitionat intr-atat de mult, incat mi-am zis ca de-a dracu’ nu renunt la el! Numai ca sa dovedesc eu, tuturor, ca nu am gresit alegandu-l.

Apoi, m-am pus serios pe treaba. A fost a naibii de greu sa imi impun o limita de timp pentru munca, dar nu in sensul ca sa nu-mi mai iau pauze cand vreau, ci sa reusesc sa ma opresc. Frumusetea freelancingului nu e ca nu ai sef sau lucrezi cand vrei. E ca poti scoate exact atatia bani cati vrei, pentru ca vaca are lapte nelimitat. Inca incerc sa ma dezobisnuiesc de chestia asta si sa ma limitez la 8 ore pe zi, dar nu intotdeauna reusesc.

Si in fervoarea mea, l-am cunoscut pe Augustin, care m-a invatat tot ce stie el despre SEO. Si eu testam atat pe site-urile lui alea foarte multe, cat si pe site-ul domnului Ciupitu, motiv pentru care, in amintirea perioadei sustinerii si intelegerii lui, consider de datoria mea ca macar un banner sa aiba pe blogul meu, daca altfel nu pot spune cat de amabil este el, ca om. Si cu astia doi oameni, ajunsesem sa lucrez cate 20 de ore pe zi. Am povestit si despre transa asta a mea, n-are rost sa o reiau. Pot spune, doar, ca atunci am adunat suficiente cunostinte si suficienti bani incat sa pornesc la drum cu o echipa in spate si cu un brand pe frunte. Oh, si cate traznai nu am facut cu site-urile lor. Nici acum nu uit cum tipa Augustin la mine pe messenger (s-o credeti voi ca nu se poate in scris) ca fac tampenii si ca nu-si permite sa lucreze cu mine, ca pierde bani. Sau cum de cate ori venea domnul Ciupitu la mine cu vreo cerinta, eu spuneam „desigur, pot sa o fac” si dupa ii dadeam buzz lui Augustin, pisicindu-ma „Neneee, cum fac asta?”:))

Si dupa astea mi-am dat seama ca proiectele constante sunt cele mai bune. Asa ca am renuntat la cele de moment, am crescut pretul – doar acum aveam experienta si-n aia si-n cealalta, aveam si echipa, dadeam si facturi – ce mama dracului, si am trecut pe mood-ul „afaceri”. Adica am incetat sa mai privesc freelancingul ca pe un job si am inceput sa ma uit la el ca la un tip de vanzare-cumparare. Eu vand, tu cumperi – toti suntem fericiti. Mi-am solidificat echipa, mi-am luat o mana dreapta, mi-am transformat prietenul (pentru prima oara – de cand incercam sa fac asta!) in asistent personal si am cautat cele mai bune „afaceri”. Cu asta a venit si atitudinea aferenta, aia in care lumea exterioara e tratata cu „flacau”, clientii cu „dumneavoastra” si imposibil cu „per tu” si prietenul cu „dude, ori imi muncesti cum vreau eu ori te duci corporatist si ma lasi in pace”.:)) Saracul, dar asa e. Am ajuns in stadiul in care pun o linie clara intre personal si profesional si nu trec peste asta nici de-a naibii.

Si cam asta e experienta mea in freelancing, cu bune cu rele.

Acum, ce-o fi o sa vedem – adica stiu ce are sa fie, pentru ca era imposibil sa trec pe moodul „afaceri” fara un plan de viitor, dar hai sa trag niste concluzii, care sunt departe de cum vrea sa vopseasca presa job-ul asta.

In freelancing nu exista timp liber, asa cum se spune. Vrei sa ai timp liber, mori de foame sau nu faci nimic cu meseria asta.

In freelancing exista sefi. Multi, a naibii, in fiecare luna altul nou. Si fiecare are chichitele si defectele lui. Si calitati, desgur, dar sa nu creada cineva ca in online exista doar oameni perfecti. Exista oameni care vor acum minuni, pentru ca nu cunosc exact pasii (doar de aia vin la tine) si nu stiu sa aiba rabdare. Exista si tepari. Multi. E nevoie de putin fler ca sa-i simti. Sunt si oameni care au sa-ti spuna ca e bine ce faci, dar care a doua oara nu mai vin la tine si nici macar nu-ti ofera o explicatie. Sunt oameni suciti, care te preseaza si te agaseaza si vor sa-ti acapareze viata, daca se poate si fara bani. Intelegeti, oamenii nu sunt tocmai roz in online.

In freelancing exista monotonie. Multa, migaloasa. Daca nu ma credeti, aruncati o privire peste ce inseamna SEO onsite si ganditi-va ca ar trebui sa faceti asta la un site cu 2000 de pagini. Not cool. Sau ca trebuie sa scrieti 30 de articole de 500 de cuvinte pe cuvinte cheie precum „beton amprentat” sau RCA. Sau hai, 60, dupa ce le-ati terminat pe primele 30. In plus, daca vrei sa faci bani, te bagi pe proiecte de n articole/zi. Cat de interesanta ar fi nisa, iti garantez ca dupa cateva luni cedezi psihic si trebuie sa faci un efort consistent ca sa te apuci de munca pe ziua aia.

In freelancing nu exista timpi morti decat daca vrei. Spuneam, mai sus, ca vaca are lapte infinit. Dati un search pe Google dupa „looking for content writer” si vedeti cate rezultate apar. Sau SEO expert. Sau, nu stiu, web designer. Insa partea grea nu este sa gasesti proiectul, ci sa-l prinzi. Pentru ca mai sunt mii ca tine, mai mult de jumatate dispusi sa lucreze pe un sfert din banii pe care tu ai calculat ca ti-ar trebui ca sa platesti curentul si tigarile consumate, fara sa adaugi si efortul tau. Si despre asta am discutat, n-are rost sa reiau. Adaug doar ca foarte putini sunt acei clienti care stiu ca „Lucruri ieftine, de calitate si in timp rapid” este doar o replica a celor care habar nu au ce fac.

In freelancing se pot face averi. Si chiar se pot, daca e sa ne gandim ca ora de consultatie SEO ajunge si la 100 de dolari. O ora! Sau ca exista site-uri care au venituri de mii de dolari pe luna. Totul e sa fii tu dispus sa te sacrifici 100% pentru ei. Insemnand sa oferi 100% din timpul tau muncii. Eventual, fara somn.

Freelancingul inseamna stagnare. Si sa ajungem si la punctul ala in care stii tot ce ai de facut si faci bine. Continui ca freelancer? Nu. Evoluezi. Iti faci propriul site – ca sa nu mai ai 1000 de sefi, doar munca si nici un pic de timp liber. Deja cunosti piata si toti pasii necesari – ar fi chiar pacat sa risipesti asemenea informatii, atat de inaccesibile multora. Si o iei de la capat, cu munca de jos, cu serviciile fara bani, dar de data asta pentru tine. Daca ai fost baiat destept, ai pus o parte din lapte pentru a plati alti freelanceri si tu te-ai transformat, acum, intr-unul dintre miile de sefi ai unui freelancer. Daca nu, pe la 30 de ani te pocneste criza de varsta, iti dai seama ca incet, incet, pierzi trenul din cauza prapastiei dintre generatii si ca nu mai poti tine pasul cu tehnologia asa cum o faceai cand erai tanar si te transformi in corporatist, pentru ca fiu-tau cere de mancare.

Asa ca da, incepem ca freelanceri, dar avem un plan de viitor?

2 Responses to “Freelancing – inside look”


  1. 1 Dragos Nicu Martie 29, 2013 la 12:57 am

    Frumoasa povestea. Trebuie sa vedem ce facem cu monotonia😀

  2. 2 d3vilbabe Martie 29, 2013 la 1:42 am

    :)) se gasesc ele solutii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: