3:30 dimineata

…si numai cand ma uit pe geam, ma si apuca frigul…

Nu de alta, dar aici, unde stau, lumea circula in sir indian, facand o cararuie, printre mormanele de zapada care ajung pana la geam. Iar eu nu mai am apa si magazinul e la jumatate de ora de mers. Sau la 2 ore si 15 minute, daca nu vreau sa merg pana pe Copou si astept sa se deschida cel de la colt.

„Puiu'”
„mhh…”
„Puiuuu;”
„Da..?” (Femeie nebuna, care ma trezeste din somn, in miezul noptii, dracu’ stie de ce)
„Mi-e sete…”
„Bine…Sforrrr!”
„Puiuuuu'”
„Daaaa!”
„Nu curge apa…”
„Nu vreau sa ma dau jos din pat..”
„Bine…”

Si eu nebuna, pe bune, trezesc omul, la 3 dimineata, dupa doar 1 ora de somn, sa-l trimit la -15 grade, sa mearga jumatate de ora sa-mi aduca apa. Am mai gasit o gura de suc pe fundul unei sticle, de-ajuns sa-mi umezesc buzele, putin. E bine ca am tigari, asa-i? Da’i funny cum, intr-o mare de zapada, eu ma dezhidratez, aici.

Va intrebati daca apa de la robinet imi sta in gat? Cam da, pentru ca-i inghetata, probabil, si de-aia nu vrea sa curga, acum. Iar filmul mai are 25 de minute pana ce se…cumpara, si eu timp berechet de meditat si scris nonsensuri pe blog.🙂

Ceea ce e paradoxal, totusi, pentru ca, in ultimul timp, nu mai am timp nici de mine, d-apoi de pierdut. Insa azi refuz sa lucrez sau sa gandesc sau sa fac orice altceva decat sa stau. Nici ochelarii nu mi i-am pus, in semn de protest, asa ca pe langa ca-s pe cale sa ajung ca o stafida, mai sunt si oarba. Semi… Cam ca un copil de 3 luni, asa…

O mica povestioara, despre „afaceristii romani”, daca tot fac o aroganta din asta suprema si irosesc 25 de minute:

In Iasi, se deschide un nou centru comercial, cu standuri, etc. Printre cei care incep sa faca afaceri, pe-acolo, se afla si doua cunostinte. Una cu experienta, in vanzari d-astea ifetine, alta fara. Ambele, au bagat bani in marfa de cateva sute de milioane. Nu, fara studiu de piata, fara nimic.

Prima, pe baza experientelor avute in alt loc, iar a doua pe baza a… N-am idee, de dragul de a baga. Ca sa ajung eu, din afara, la concluzia asta:

Nu se gandeste, bre, nu se gandeste. Deloc. Cum poti baga sute de milioane in marfa, fara sa ai, inainte, macar o mica idee despre portretul cumparatorului, despre ceea ce se vinde, despre… ceva, orice? CUM?! De parca n-ar fi afacerea lor, banii lor, viitorul lor acolo.

Inteleg, prima are putina experienta, insa nu relevanta. Locul in care vindea era unul din care bunica-mea de la tara cumpara. Asta, nou deschis, n-are sa pupe picior de bunica prin el, ca ai nevoie de masina sa ajungi acolo. Deci are alt target. Cu un alt nivel social. Ce se vinde bunicilor, nu i se vinde si lu’ corporatistul de nivel mediu. Asta-i logic, nu? Se pare ca nu, pentru ca oamenii si-au facut rate si e-au aruncat pe marfa, fara sa astepte, intai, sa vada ce e ok si ce nu.

Na, ce stiu eu, acum? Poate au sa aiba noroc, ca rau nu le doresc, sau poate au o intuitie mai buna ca mine. Tot ce e posibil…

Ce vroiam eu sa subliniez, si ce am vazut ca a subliniat si Krossfire, e ca nu exista un plan bine pus la punct, de bataie lunga. Nu-l vad pe nicaieri pe unde ma intorc. O perspectiva, o altceva fata de „facem asta si vedem noi, dupa aceea, ce-o mai fi”. Sa vad si eu un „Da, dom’le, facem asa, apoi asa, apoi asa, ajungem acolo, cotim la dreapta, etc.” Si-atunci, nu ma mai mira ca 60% dintre firmele nou deschise, din Romania, dau faliment in primul an de la infiintare.

Desigur, toti se considera superbi si destepti si ce naiba s-or mai considera, pentru ca reusesc sa supravietuiasca. Pe moment. Se scriu si cantece, despre asta. Da’ un cantec despre „Bai, esti fraier, ca stai si te gandesti la ziua de maine, in loc sa te gandesti la viitor”, n-am vazut niciodata sa se scrie. In schimb, vad cum toti se plang. De viata, de vecini, de iarna, de greutati, de… Pe naiba, ca de aia nici nu mai imi place sa discut cu oameni, ca prea se considera victime toti si irosesc energia pe asta, in loc sa o foloseasca sa repare mizeria aia pe care singuri si-au creat-o.

Acum cativa ani scriam, pe aici, un post in care spuneam ca suntem singurii stapani ai vietii noastre. Atunci cineva, a tinut neaparat sa ma contrazica. De fapt, erau mai multi. Tare mi-ar placea, acum, sa-i intreb cum le e viata, in continuare. Sa facem o comparatie, sa vedem a carui gandire a fost mai buna: a mea, care n-am stat sa ma plang si m-am miscat contra valului sau a lor? Pot sa-mi demonteze teoria? In penultimul meu articol, de pe Blog ptr Copii, am dat un ultim sfat: lasati copiii sa gandeasca liber, sa stie ca au liberul arbitru, ca altfel, ajung victime, la fel ca Alex DeLarge. Cam asta cred ca e si problema curenta a educatiei: de mici ni se ia liberul arbitru si uite asa, ajungem sa ne plangem ca soarta/pisica/vecinii/romanii/vremea e de vina ca noi ne simtim de rahat.

Mi s-a terminat filmul de… cumparat si cred ca ma duc sa-mi cumpar apa, ca nu mai rezist. Va las, iarasi, un subiect de meditatie: daca ati avea un milion de dolari, ce-ati face cu ei?

5 Responses to “3:30 dimineata”


  1. 1 Watzap Decembrie 17, 2012 la 11:47 am

    I-as mai cere duhului inca 2 dorinte !

  2. 2 Bogdan Epureanu Decembrie 17, 2012 la 11:55 pm

    Cam aceeasi chestie o spun si eu – exista oameni care cauta scuze si oameni care cauta solutii. Pe primii ii recunosti prin faptul ca intotdeauna cand au un esec cauta sa dea vina pe oricine altcineva, incepand cu colegul si terminand cu soarta, numai nu recunosc sub nici o forma ca vina ar putea fi a lor (si culmea, nu e doar o chestie de fatada, ei chiar cred chestia asta). Pe ceilalti ii recunosti prin faptul ca intotdeauna cand au un esec cauta sa inteleaga unde au gresit, incearca sa vada ce se mai poate salva din situatia respectiva, dar, indiferent ca reusesc sau nu, cel putin invata ceva din asta. Aaa… era sa uit… mai poti sa-i deosebesti intr-un fel – cei din a doua categorie au (deseori) si succese, cei din prima categorie, invariabil, niciodata.

    Iar cu milionul… probabil 25% i-as darui rudelor/prietenilor apropiati, 25% i-as dona pentru o cauza caritabila, 25% i-as cheltui pe o excursie in jurul lumii lunga de… cat ar ajunge si in fine 25% as incerca sa-i investesc pentru a-i inmulti. Tu?

  3. 3 d3vilbabe Decembrie 18, 2012 la 12:00 am

    Eu intai as investi, as face ceva functional, care sa asigure bani si pe viitor, si abia dupa m-as apuca de impartit.😛

  4. 4 Luke Decembrie 18, 2012 la 12:02 am

    1 milion? 500 k in bagaboante ,250 in jocuri de noroc si restul in bautura :))

  5. 5 JajaBinks Decembrie 21, 2012 la 7:36 pm

    cred ca as cumpara spatii cat mai aproape de centre comerciale sau zone situate in centrul orasului in care as amenaja spatii de inchiriat ,magazine ,birouri, etc in functie de zona si de cerinte


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: