Retrospectiva

sau grea e viata de om mare…

Mi-am cam incheiat nevoia de a defula in blog, de ceva vreme, lucru vizibil in raritatea posturilor si in subiectele abordate. Intre timp, am ajuns la concluzia ca invataturile din experiente de viata sunt lucruri rare si eu n-ar trebui sa arunc, asa, cu ele, spre oameni care poate prind, poate nu, dar carora oricum le sunt nefolositoare, pentru ca eu sunt eu si am perceptiile si universul meu, iar ei sunt ei si daca la mine se aplica ceva, la ei e putin probabil.

Ca de exemplu, nu pot cere unui om sa isi pastreze sangele rece si sa fie obiectiv, daca el nu a trecut prin niste experiente care sa-l fi „intarit”. Sau nu pot explica unui om ca munca, 10 – 12 ore pe zi, e o placere, cand el nu stie cum e sa ai o pasiune din care sa iti castigi banii. And co.

Astfel incat, acum, ma vad cazand in banal, si avand impulsul de a scrie, pe blog, sfaturi mediocre, precum „gagici, daca tot vreti sa mergeti pe tocuri, e regula elementara ca intai se calca pe varf si nu pe calcai” sau „flacai, daca vreti sa va impresionati prietenele prin dans, ritmul se tine pe bass si nu pe inalte”. Asa ca mai bine prefer sa ma abtin. Nu? Ca asa-i frumos, iar eu mi-am dorit intotdeauna sa fiu aia mai speciala.

Ce-am mai facut, poate va intrebati? Nimic, am scris, am corectat, am dormit, in weekend am iesit cateva ore si am incercat sa inghesui in ele cat ar fi trebuit sa fie timpul liber pe restul saptamanii. Am terminat doua carti, una cititnd-o a doua oara, dar pe care am sa o mai citesc inca o data, cred, pentru ca este prea frumos scrisa si are efectul ca ma introduce vizual intr-o lume aparte. E vorba de Cele doua Diane, a maestrului Dumas. Am vazut si un film bun, dar bun tare, cum n-am mai vazut de mult, si anume Killer Joe. Nu stiu daca v-am mai spus de el, dar mi-a lasat o impresie foarte buna. Mi-am gasit rochia de mireasa perfecta, daca va gandeati ca eu am sa ajung la momentul in care sa rasfoiesc forumuri de mirese si sa imi fac astfel de planuri (apropo, 3 sf dintre miresele romance sunt tiganci: tin sa faca nunta de boieri, cand ele trebuie sa faca rata la banci ca sa-si cumpere un voal, dar, despre asta, cand voi capata mai multa experienta in domeniu).

Am… ce-am mai facut? Am crescut si mi-am acceptat maturitatea cu bune, cu rele, cu o detasare totala de regulile celorlalti si de principiile, sau mai bine zis, lipsa lor de principii. Atat de rar am intalnit oameni exceptionali, incat ii pot numara pe degete. Totusi, un citat din Dumas: „cand intalnesti un om exceptional, trebuie sa te porti exceptional”. Ei, totusi, exista, desi se arata rar si nu oricui, asa ca e bine sa ne pastram speranta, in continuare. E o lume mai buna: cea pe care ne-o construim noi, formata din oamenii pe care ii acceptam noi in ea. Si iar cad in latura cu sfaturi si invataturi, si iar nu-i bine. Ah, si am terminat de scris una dintre cele doua carti. Aproape. Inca un pic sa revizuiesc si sa mai scot si sa mai introduc ce vreau si ce nu vreau, pe acolo, sa gasesc o editura si apoi aveti liber la sfaturile mele de viata.🙂 Din pacate nu, nu e Maya, pentru ca Maya mea e o alta viata si eu, spirit reincarnat, poate ca n-am putere, poate ca nu vreau sa mi-o reamintesc. Totusi, are sa fie si ea, odata si odata, terminata. Hei, Pe aripile vantului a fost scrisa in 10 ani. Cartile sunt ca vinul, le trebuie timp ca sa devina pretioase.

Asadar, numai de bine, pana acum. Viata e calma, e frumoasa, e relaxata si facuta din ghiocei, adapostiti la mine in Univers de frigul de afara. La voi cum e?

4 Responses to “Retrospectiva”


  1. 1 kOoDoO Noiembrie 24, 2012 la 4:00 pm

    Oh, in sfarsit, un post „de-al tau”. Place gandirea „fiecare e in universul lui”😛
    Partea cu tine mireasa e interesanta, cel putin in mintea mea🙂

  2. 2 Tudor Noiembrie 24, 2012 la 5:21 pm

    Wow, ai crescut. Ce interesant, sa urmaresti un om cum evolueaza, se revolta, vrea sa schimbe tot si in final… intelege.

  3. 3 d3vilbabe Noiembrie 24, 2012 la 10:19 pm

    Nu, Tudor? uneori mai stau si eu si-i mai citesc in urma si vad cum am evoluat. E fascinant, totusi. Acum nu stiu daca ai fost sarcastic, da’ pe mine ma pasioneaza chestiile astea.
    Heh, Koodoo, fiecare cu imaginatia lui. :)) Eu tot nu reusesc sa ma imaginez in pozitia asta. :))

  4. 4 mephala Noiembrie 26, 2012 la 12:51 am

    as adauga la ce spune tudor, adaptand bineinteles🙂
    – sa te obisnuiesti sa ti se vorbeasca cu dumneavoastra de „pusti” la 22-23 de ani pe care doar inocent nu ii privesti si te intrebi daca gresesti gandind asa.

    – aceeasi pusti care se uita nedumerit la tine, un fel de admiratie amestecata cu uimire, abia balabaind: „cum si dumneavoastra va place alternosfera?”

    – sa te trezesti in incercarea de a te bucura de hobby-uri inconjurata de generatia tanara si de la care vei invata lucruri pe care la varsta ta trebuia sa le fi stiut deja.

    ar mai fi si altele, dar devine postul prea lung si prea melancolic asa ca iti urez bun venit printre „intelepti”🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: