Facerea de bine e… not ok!

A n-aspea oara cand am vrut sa fac un bine si mi s-a dat peste nas. Si a dracului, ca niciodata nu ma invat minte din experienta, de parca as fi un copil retardat caruia i se explica de 10 ori si tot ca el face. Asta e, „daca am suflet de mama”…

Da’ de data asta am ajuns la o concluzie: oamenii care au nevoie de ajutorul altora sunt, in general, niste pramatii ordinare. Si argumentez dedesubt:

Un om care are niste principii sanatoase – asa cum s-ar cuveni sa fie ala caruia vrem noi sa-i dam ajutor, pe stilul „ia uite mai, ce om bun si fara noroc in viata”, NU ARE NEVOIE DE AJUTORUL NIMANUI SI NICI NU IL ASTEAPTA!!! Pentru ca omul ala se ajuta singur si, intr-un final, prin cinste, munca multa si seriozitate iese la liman! Solutii sunt pentru orice si numai prostii se lamenteaza ca nu le gasesc sau ca nu exista. Omul serios si care vrea, intr-adevar, sa faca ceva, da din coate pana in panzele albe si nu asteapta mila din stanga sau din dreapta.

Si poate am sa fiu acuzata de rautate, da’ nici copiilor si nici batranilor nu consider ca merita sa li se intinda o mana. Pentru ca da, copiii or fi ei nestiutori, da’ poarta 100% genele unor parinti cu rol de pramatii, asa ca sperante prea mari de la ei nu sunt. Si batranii aia, cat de prost sa fii, sa traiesti o viata intreaga si la finalul ei sa astepti ajutor de la niste oameni care si-au trait abia jumatate?! Ca l-a lasat copilul si i-a luat tot: de bun parinte ce a fost s-a intamplat asta. Ca are pensia mica: pai de ce nu vinde toate rahaturile alea pe care le are adunate prin dulapuri? Ca ia luat foc casa si a ajuns pe drumuri: pai pana si copiii stiu ca nu trebuie sa lasi un foc nesupravegheat. El pe ce planeta a trait?!

Si ca sa am un argument solid pentru ce spun eu aici, am sa dau doua cazuri: unul bun si unul rau, ambele reale.

Cazul 1:

In chirie am un baiat care a crescut la casa de copii. Pe flacaul asta, la 18 ani, l-au dat pe poarta afara, avand numai hainele de pe el si fara a avea nici un punct de pornire. Fie si o saptamana, pana iti gasesti ceva de munca, n-ai bani, n-ai unde dormi, n-ai unde te spala. Deci flacaul asta, prostut si needucat cum e el, asa, la 23 de ani isi permite sa stea in chirie, sa fie cu toate datoriile la zi, sa aiba un laptop si un serviciu stabil si sa aiba o viata cat de cat normala. Fara sa fi avut nici un sprijin, de nicaieri! O data nu mi s-a plans ca n-are bani sau ca nu poate plati si, mai mult, daunazi mi-a spus ca daca vreau sa vand locuinta, o cumpara el. Deci bre, se poate, da?!

Cazul 2:

O fata cu anumite probleme, traume, etc, in varsta de 33 de ani. Familie de intelectuali, insa maica-sa are niste complicatii de fereasca-ma, cu cancer, cu chimioterapie, cu etc. Fata asta n-a lucrat o singura zi, in toata viata ei! N-are experienta in nimic, nu stie sa se comporte in societate, iti trebuie o rabdare de otel ca sa o suporti fie si jumatate de ora! S-a apucat anul asta de facultate, ca poate-poate o termina.

Si apeleaza maica-sa la pile, ca sa o bage undeva, sa lucreze: ca daca moare ea, fiica-sa moare de foame intr-o saptamana, ca nu-i capabila sa se descurce singura. Macar pe ultima suta de metri sa invete sa se descurce. Prin cunostinte care isi pun cuvantul pentru ea, ajunge la mine. N-as fi vrut, ca am simtit din start ca nu-i a buna, da’ de mila, de obrazul doamnei care si-a pus cuvantul, din viitoare curiozitate profesionala, am zis ca „hai, ca depun un plus de efort si-i explic de la zero totul”. Ca sa se inteleaga, fata asta nici nu stia ce e ala browser initial sau minimul gramaticii. Ce dreq o fi facut 15 ani in casa nu pot sa-mi dau seama…

Timp de o luna mi-am batut mintea si am explicat de cate 5-6 ori fiecare chichita. 5-6 ori! Si ea tot ca ea facea… „Las-o pe Oana, ca ea e proasta si eu stiu mai bine!”. Si stai la dispozitia ei si trezeste-te din somn sa ii raspunzi la telefon, dupa ce ai dormit 2 ore in 40, ca insista de 10 ori, si ia si-i spune sa nu foloseasca diacritice de 5-6 ori, si, pe ma-sa, ca azi am cedat nervos!

Intr-un ultim mail, imi spune, cu o nerusinare crunta, ca eu nu i-am spus nimic de diacritice si ca „e mult pentru primul serviciu”. De parca datoria mea era sa-i zic „Hai puiul mamii, tu stai si o freaca la rece inca 15 ani, cum ai facut-o si pana acum, ca eu te platesc, nici o problema”. Ma jur, atata lipsa de seriozitate si dezinteres n-am mai vazut decat la alte pramatii, ca si ea, carora am incercat sa le intind o mana. Loredana Salavastru era mic copil pe langa ea – si aia, alta de care mi s-a facut mila.

Si incerca sa ma prosteasca fix pe fata, in speranta ca eu nu vad. Pai normal ca vad, ca de aia sunt unde sunt, nu? Ca am interes.

Deci toate conditiile acasa, un sef dispus sa o invete de la 0 totul, ea pla interes. Lasa ca ma tine mama acasa, pana mi-o iesi par alb la… Si si-a mai pus si femeia aia obrazul pentru ea.

Nici nu merita sa-i dau numele, ca oricum nu o angajeaza nimeni la 33 de ani fara experienta si cand se prezinta in halul asta. Plus ca mi-e mie jena de cunostinta comuna, o femeie pe care o pretuiesc mai mult decat familia mea.

Asadar si in concluzie, invatati de la mine daca eu nu pot: nu intindeti mana nimanui, ca nu se merita. Da, va simtiti o secunda mai bine, mai Maica Teresa, da’ in final, tragand linie dupa toata dezamagirea si toti nervii creati, chiar nu se merita, sub nici o forma. Aia corecti, n-au nevoie nici de noroc si nici de mila, asta e sigur!

5 Responses to “Facerea de bine e… not ok!”


  1. 1 Stefan Noiembrie 1, 2012 la 12:54 pm

    Partea aia cu : ” Ca ia luat foc casa si a ajuns pe drumuri: pai pana si copiii stiu ca nu trebuie sa lasi un foc nesupravegheat. El pe ce planeta a trait?! ” e putin cam dura.

    La naibi, uitam noi cafeaua pe foc de 3 ori intr-o zi si poti avea pretentii de la un batran? Trebuie atentiei intradevar, dar accidente se pot intampla oricand.

  2. 2 d3vilbabe Noiembrie 1, 2012 la 12:55 pm

    Yep, si d-aia exista asigurari pentru locuinta.

  3. 3 mephala Noiembrie 5, 2012 la 1:19 pm

    n-ai pus seo pe ” Loredana Salavastru”🙂

  4. 4 d3vilbabed3v Noiembrie 6, 2012 la 1:34 pm

    Mai mult de prima pagina n-are unde sa se duca. :))

  5. 5 Marian Noiembrie 9, 2012 la 10:27 pm

    offtopic – la fel ca reflexivul meritous🙂 tot pe prima pagina.
    ontopic – cei tinuti in puf mereu asteapta sa primeasca. altceva nu stiu pana cand nu ii loveste soarta (interesanta comedia from prada to nada)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: