Aboneaza-te vs. Doneaza

La un articol de-al lui Zoso, am lansat ideea ca un abonament la un blog n-ar functiona niciodata, din simpla problema de mentalitate, si ca, daca tot vrei sa monetizezi, in vreun fel, un blog, pe metoda asta, mai bine te orientezi spre donatii. El mi-a spus ca donatiile n-au sa mearga niciodata si ca o sa inteleg eu cand am sa cresc mare.

Acum, eu vreau sa inteleg inainte de a creste mare. Pen’ ca am pretentia ca in vreo 5 ani vreau sa descopar misterele psihicului si sa devin Micul Freud al Romaniei (care sunt deja, da’ doar astept sa imi fac intrarea in societate, de fapt).

Care e diferenta intre „a dona” si „a te abona contra unui cost”, in mintea romanului?

Cel care se aboneaza e, intr-un fel, obligat sa plateasca, pentru a citi. E ok, teoretic, si omul care scrie trebuie sa manance ceva. Problema e ca multi nu inteleg asta, drept dovada zecile si sutele de comentarii care se nasc contra bloggerului (in general) atunci cand scrie un articol. Spun contra bloggerului si nu contra articolului – ideei – asa cum ar fi logic, de altfel. Contra comentatorilor unui articol. Contra sistemului si a karmei negative. Adica un maximum de 20% dintre cititorii unui blog sunt cei capabili sa inteleaga ca, daca nu iti place de omul care scrie, in sine, ai libertatea de a inchide pagina, asa cum si el are libertatea de a scrie absolut tot ceea ce doreste.

Revenim putin, pentru ca ce am scris mai sus a fost o paranteza. Se presupune ca omul care se aboneaza, intelege ca el beneficiaza de un serviciu de informatie si ca nu este ceva ce ii vine de drept si ca, tocmai de aceea, trebuie sa plateasca pentru el.

Omul care doneaza, intelege, de asemeni, lucrul de mai sus. Diferenta consta in faptul ca, in primul caz, cineva te obliga sa dai niste bani, iar in al doilea ti se spune ca „doar daca vrei tu sa-i dai”.

Or, avem doua puncte de vedere, in ecuatia asta. Ba chiar 3, daca luam in calcul si tehnicile de vanzare.

1. Psihicul oamenilor este construit in asa fel incat, in momentul in care obligi pe cineva sa faca ceva, apare o rezistenta instinctiva la aceasta idee.
2. Posibilitatea de a alege, din mareata ta bunavointa, sa il ajuti pe cel care spune ca are nevoie, te face sa te simti mult mai bine (vezi un tratat care studiaza adevaratele motivatii pentru care dam bani bunicutei de la colt) si, atunci, in cautarea starii de bine, exista o sansa sa alegi sa o si faci. Desigur, tu nu il ajuti, platesti, de fapt, un serviciu oferit, da’ inconstientul nu stie carte.
3. Si pentru ca spuneam ca ar fi si asta, care ar fi un pas foarte inteligent si, sa fiu sincera, nu m-ar mira deloc daca ar functiona, e tehnica „Usa in fata”, care implica o cerere mare initiala, apoi una mai mica. Asa da, zic ca ar functiona un buton cu „Aboneaza-te”, pe un blog, daca, dupa o luna, sa spunem, ar fi scos si inlocuit cu un „Doneaza”.

Pentru ca hai sa luam un alt caz. Sa facem portretul mediu al cititorului de blog (e posibil sa nu fie chiar asa, nu stiu rezultatele chestionarului facut recent, sau le stiam, da’ le-am uitat). Ar fi cititorul cu venit mediu, poate putin peste medie, de profesie corporatist, tanar intreprinzator sau mancator din banii parintilor. Sau blogger.

Or, dintre oamenii astia, nu ca o suma infima, de 3 euro, ar fi prea mult, da’ cati ar fi tentati sa plateasca – obligati – suma asta, doar pentru a afla inaintea altora niste informatii? Pentru ca toate informatiile vor iesi, la un moment dat, la lumina. Eventual se aboneaza un Gog si vine si prezinta el informatia, intr-un alt fel, apoi o preia altul si tot asa. Treaba de maxim o saptamana.

Tricky q: Ai plati, in conditiile financiare pe care le ai acum, sa inchiriezi un DVD, cand stii ca intr-o saptamana sau doua apare pe torrente? Da, poate tu da (doar stim ca psihicul vrea sa ne faca pe toti sa pozam bine), da’ daca mentalitatea asta ar fi cea majoritara, atunci nu ar mai fi site-urile de torrente, nu?

Asa ca, stand in pozitie turceasca si judecand din aia romaneasca, eu zic ca exista mai multe sanse sa monetizezi un blog prin donatii decat prin abonamente. Poate, in alte tari, cu alte conditii, asta ar fi solutia isteata. Totusi, sa nu uitam ca, daca nu avem neaparata nevoie de un lucru (ca e necesar, ca simtim ca fara el nu putem accede spre scara sociala pe care o dorim, ca are colegu’ si ne simtim mai prosti daca nu avem si noi, etc. – motive d-astea psihologice), putini sunt cei care ar plati pentru el. Or, se stie cam care e dorinta romanului de a avea acces la informatie: numai uita-te, putin, si vezi cati profita de posibilitatile pe care le ofera internetul in domeniul asta.

Solutia ar fi ca toate blogurile de informatie sa aplice metoda asta si atunci da, vrand – nevrand, romanul ar plati. Desi am unele retineri si in cazul asta. Dar asa, cand doar un blog, al carui singur aspect unic e ca aduce unele informatii noi, vrea sa vanda continutul sub forma asta… Dati-mi voie, in copilaria mea, aici, sa cred ca e un mare fiasco si cam atat. Au mai incercat si altii si mi-au confirmat si ei teoria.

Am vorbit despre bloguri, in general, pentru ca asta e o problema actuala in sfera asta: cum sa fac bani din bl0g, si nu doar a unui singur om. Si pana cand are sa se ajunga la un nivel de educatie mai ridicat, eu zic sa se profite de faptul ca unii sunt capabili sa inteleaga necesitatea unei plati si sa nu se riste sa se activeze unele mecanisme de aparare. Dar na, am sa mai revin asupra teoriei asteia dupa ce am sa mai cresc si, intre timp, am sa studiez cateva exemple concrete. Asa ca, va rog, faceti-va continut platit, ca sa am material de lucru.

4 Responses to “Aboneaza-te vs. Doneaza”


  1. 1 luvieere Septembrie 26, 2012 la 8:35 am

    Mă atrage subiectul, așa că am să adaug câte ceva din propria experiență și din ce mi-au mai spus alții pe tema asta atunci când au fost implicați în situații similare.

    1. Sunt în lumea asta mare pachete software care mi-au adus de nenumărate ori beneficii, începând cu a-mi ușura munca pentru anumite inițiative personale și ajungând la a contribui la câștigul unor sume semnificative.

    De multe ori mă gândesc să las o donație câtorva din aceste proiecte, însă niciodată nu o fac. Ori uit, ori amân, ori mă las prins de alte probleme mai urgente. Nu e o prioritate. Nu e important.

    Mi-am dat seama însă că atunci când un producător de soft m-a convins să mă abonez lunar la un serviciu, fie că într-o lună aveam nevoie de el, fie că nu, banii îi ajungeau fără probleme. Aceeași inerție care mă împiedică să fac o donație, mă împiedică totodată să opresc o mică plată recurentă, al cărui impact nu îl simt.

    2. Atât eu, cât și alte persoane cu care am discutat de-a lungul timpului, nu plătim decât pentru acele lucruri din online care ne aduc bani într-o formă sau alta.
    Nu plătim pentru informație, nu plătim pentru acces prioritar, decât dacă beneficiile financiare ale muncii pe care o depunem folosind acele informații, întrec suma plătită de câteva ori.

    Întotdeauna, decizia achiziției am privit-o ca pe o investiție în ceva, chiar dacă în timp, prin mecanismul plăților recurente și al inerției personale, am continuat să fiu abonat și după ce produsul respectiv nu mai contribuia la veniturile curente.

    3. De multe ori întâlnesc în online ideea conform căreia informația neprelucrată și conținutul care se adresează maselor ar trebui să fie gratuite. Multă lume plătește însă pentru conținut promovat a fi exclusiv, particularizat pe nevoile clientului, indisponibil sau disponibil la un preț mai mare în altă parte.

    Ipoteza pe care o formulez în urma acestor idei este că lumea nu este, în general, sensibilizată de donații, decât în situația unui „call-to-action” clar, un proeminent buton „Donează!”, sau o restricție prin care fără o donație, indiferent de valoarea acesteia, nu ar putea accesa conținutul.

    Mulți ar plăti însă pentru ceva care li se promovează ca fiind unic, particularizat și adaptat nevoilor clientului, un serviciu activ care să li se adreseze lor ca indivizi, nu lor ca o generică, indivizibilă și ambiguă masă de consumatori.

    Mă gândesc, de exemplu, la o platformă unde un număr importat de creatori de conținut produc zilnic articole din domenii diferite, iar un algoritm de catalogare și asociere pe bază de preferințe pune în „coșul de lectură” al clientului doar articolele din domeniile care l-ar interesa. Clientul ar putea exprima în mod direct preferințe, sau acestea s-ar putea determina în timp, din selecțiile sale, într-un stil asemănător cu Pandora radio.

  2. 2 d3vilbabe Septembrie 26, 2012 la 8:55 am

    da, si asta-i drept. la exemplul cu sofware-ul nu m-am gandit. da’ cum spui si tu, si eu m-as abona doar la chestiile care imi aduc bani, nu la un blog. din punctul asta de vedere ma gandisem:/
    foarte buna ideea ta cu platforma. si sa fie din varii domenii si sa ai un nr de articole pe care le poti citi, zilnic. si daca ai depasit si mai vrei sa citesti, atunci platesti. da’ ma gandesc ca ar functiona doar pe domeniul stiintific. ca in rest, cine da bani sa citeasca despre ponta..?😐

  3. 3 mephala Septembrie 26, 2012 la 10:57 am

    Poate nu despre ponta da…. stii ca libertatea e ziarul nr. 1?

  4. 4 d3vilbabe Septembrie 27, 2012 la 5:31 pm

    habar n-aveam. intru atat de rar pe ziarul ala incat de multe ori uit ca exista : – ??


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: