Spectacolul macabru al fericirii… altora

Imi pare ca toata lumea e in cautarea macabrului, a nefericirii, a nelinistii si a evenimentelor disperate. Sau poate doar am citit asta, undeva, iar apoi am observat-o atunci cand admiram norii. Sau cand ma uitam la un film. Sau poate cand traversam strada, si mi se parea ca lumea se uita urat. Oameni care nu ma stiau, n-aveau nici un motiv sa se uite urat. Poate ca nici nu ma vedeau. Dar eu AS FI VRUT, in sinea mea, ca ei sa se uite urat.

O fi media de vina, sau poate propria nefericire si mizerie, ca parca ne dorim ca altii sa fie macar la fel de nefericiti si mizeri ca si noi. Daca stau sa ma gandesc mai bine, poate am citit in paginile cartii pe care o rasfoiam aseara…

Si ce e mai ciudat e ca, desi toata lumea e profund nefericita, starea asta de spirit devenind o mare banalitate, toti se asteapta sa le plangi de mila, ceea ce, desigur, nu se intampla. Pentru ca lumea abia asteapta sa vada exoticul spectacol numit nefericirea altora.

De aceea, probabil, toata lumea iti va plange de mila cand iti moare pisica sau cand bei de suparare mai multe beri decat poti duce, dar nimeni nu va observa cat de bine te simti si cata fericire iti zace in ochi si zambet, atunci cand zace. Pentru ca, desi fericirea este atat de rarissima, macabrul si depresia au devenit „evenimente soc” si „exclusive”.

Ca un comentator mai vechi, de pe blog, care s-ar fi bucurat ca el sa aiba dreptate cand a citit disperarea in randurile mele. Asta vedea el. Nu a remarcat linistea, nu a remarcat evolutia, nu a remarcat rasaritul de soare sau noul nivel de maturitate, de care, uneori, si eu ma mir, cand imi aduc aminte sa-l remarc. Tot ce a vazut a fost disperarea, pentru ca astfel, i s-ar fi confirmat lui ca cineva e mai nefericit ca el. Si ca el este mult mai sus, astfel incat e capabil sa vada nefericirea acolo unde nici cel care o traieste nu poate sa o vada.

Cand vezi un om, ii cauti, pentru prima oara, defectele. De fapt nu. Ii cauti sanii, ochii, fundul si alte semne ale masculului sau femelei alpha, dictate de instinctul sexual mostenit de la infamele maimute. Un pic mai sus decat amibele, pentru ca ele n-aveau nevoie de jumatati. Cand iti gasesti o jumatate, ii cauti, in primul rand, lipsa defectelor, uitand ca omul e format din mai mult decat etichete si actiuni concrete. Iar daca ii gasesti defectele, mai stai putin, ca apoi sa-ti planga cineva de mila de cat de magar, vaca sau alt mamifer, de pe langa maimute, era.

Well, de data asta chiar sunt fericita si asa sunt de ceva vreme. Doar ca „lor” nu le place sa citeasca despre fericire. Ce romane, despre fericire pura, fara drame, ati citit? In afara de cartile motivationale. Asa ca iata, va anunt o tragedie, pentru propria voastra fericire, in timp ce eu mi-o rumeg incet, de 2 ori, pe-a mea: mi s-a terminat cafeaua si acusi, au sa mi se termine si tigarile. E indeajuns de siropoasa pentru voi, oamenii mereu in cautarea a ce e rau, fara a va opri, o secunda, sa vedeti ce e bine?

3 Responses to “Spectacolul macabru al fericirii… altora”


  1. 1 Stefan August 20, 2012 la 11:37 am

    ramai fara tigari/ traiesti mai mult. Asta-nseamna sa vezi partea plina a canii, tocmai golite…

  2. 2 tagore6699 Septembrie 4, 2012 la 9:52 pm

    De aceea nimeni nu știe ce este fericirea și nici n-o observă când o are. La fel cu binele și răul. Nu ne amintim binele făcut, doar răul suferit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: