Diferenta de mentalitati

De la inceput imi proclam pozitia, ca sa nu existe dubii: iubesc oamenii din Constanta (nu pe toti) si ii urasc pe cei din Bucuresti (nu pe toti). Deci nu pe toti, ca sa am sustinere in logica de mai incolo, dar e o mare sansa ca cel pe care il intalnesc si apartine unuia dintre astea doua orase, sa se conformeze regulii.

Doua povesti, pentru inceput:

Sofer de maxi-taxi din Bucuresti, in timp ce ne indreptam spre Constanta. Pe langa ca a dat drumul la AC doar cand a coborat si ultimul pasager, a facut o faza de am ramas „:|”.

Cu noi, in maxi, era o tanti, la vreo 20 si ceva de ani, rochie mulata-leopard, tocuri cui, blonda, tatuaje pe san si pe brat. Ok, nu era tocmai o tanti model, insa cu ea era o minunatie de fetia, mulatra, de vreo 3 anisori, la care ea tinea ca la ochii din cap, aspect ce se vedea dupa felul cum o corcolea si ii vorbea. Mie nu-mi plac copiii, da’ pe fetita aia am luat-o in brate si am si pupat-o, atat de lipicioasa si draga mi-a fost. In plus, tanti era cu bun-simt, nu deranja pe nimeni.

La un moment dat, probabil siti, maxi-ul a oprit la o benzinarie, pentru 15 minute. Am iesit toti, ne-am facut treaba, cand sa plecam, se uita soferul prin maxi-taxi si (desi stia ca a plecat plin din Bucuresti), locul femeii respective era gol. Da sa plece soferul. Ii spun oamenii dn maxi taxi ca lipseste respectiva tanti, el se face ca nu aude. Tipa lumea la el, opreste obligat. Nerabdator. In alta parte a benzinariei. Intr-un final s-a dus cineva dupa dansa, ca soferului nu-i trecea prin cap ca daca a schimbat locul masinii, femeia s-ar putea sa nu il gaseasca.

Ce mentalitate bolnava si retardata sa ai ca sa lasi o femeie cu un copil de 3 ani in mijlocul nicaieriului, pe autostrada, fara bagaje?!

Aproape de Constanta l-am intrebat (pe sofer) daca intram in oras prin Palas sau nu. El zice „Nu stiu, nu cunosc” (care, fie vorba intre noi, pare a fi dictonul bucurestenilor). Cum sa nu stii pe unde intri in oras? Pai ce fel de sofer de maxi taxi esti?

Si intamplarea nr 2:

In Navodari, dupa The mission, dimineata, am luat, iarasi, un maxi taxi spre Constanta. La care, la un moment dat, soferul zice „ia uite, nu mai are benzina”. Opreste, si urca un baietel la vreo 20 de ani, cu un bidon gol de plastic, in mana. „Nu mai ai benzina, nu?” intreaba soferul. Flacaul confirma si scoate 25 de lei din buzunar, ca sa numere 2 lei sa-i dea de bilet. La care soferul, cand vede cati bani are, zice „Lasa, nu mai imi da”.

Da. Mentalitati diferite, de la cer la pamant. In timp ce in Bucuresti trebuia sa intreb 10 oameni ca sa aflu unde e o locatie sau un lucru (mergi cu acelasi tramvai si spui „Nu stiu, nu cunosc”), in Constanta, la 11 noaptea chiar, mi se explica de doua ori, cu zambetul pe buze. Am intalnit si cazuri de „nu stiu, nu cunosc”, in Constanta, insa au fost urmate de un „dar, puteti incerca in statia aia pentru ca eu cred…”. Amabili, dom’le, amabili si deschisi.

Sa nu mai spun de aspectul general. In timp ce, in Bucuresti, vezi numai oameni incruntati si grabiti pe strada, dincoace, e un maxim zambet si o relaxare totala, oriunde ai intoarce capul.

Si sa nu spuneti ca sunt partinitoare, sau ca exclud Iasul din lista „etichetelor”, si asta, in comparatie cu Constanta, e varza. Aici sunt oamenii atat de snobi si atat de preocupati de „grija lumii” incat uita sa isi traiasca propria viata.

Iar, asa cum spunea var’mea cand i-am spus ca la anul cred ca am sa vin in Constanta ca sa stau vreo luna sau doua, mi-a spus „Daca vii aici, are sa-ti placa atat de mult ca nu ai sa mai pleci”. Ceea ce tind sa cred si eu ca e adevarat.

Oricum, de cand am ajuns in Iasi am descperit ca si Adrian Nuta si Iolanda Mitrofan predau masterul pe care-l vreau eu, in Bucuresti. Doi oameni pe care-i „divinizez” in materie de psihologie. Asa ca s-ar putea sa mi se aplice proverbul „de ce ti-e frica, de aia nu scapi”. Tot ce sper e sa nu ma las prinsa in vartejul si mentalitatea celor din orasul ala. Iar daca mai vad vreun bucurestean ca se uita urat la mine cand vorbesc cu accent moldovenesc (care nu e intr-atat de pronuntat, da’ totusi – plus ca, pe langa ei, noi vorbim corect gramatical) am sa-i spun ca eu, personal, cred ca i s-a atrofiat creierul de la lipsa de oxigen din orasul ala si ca, probabil, iq-ul meu de moldoveanca e de 3 ori mai mare decat a lui si a tuturor prietenilor lui adunat la un loc. Desigur, nu ma astept ca un om care nu intelege nici macar primul principiu al logicii sa priceapa, da’ cand o creste mare, s-o prinde el ce-am vrut sa zic. Ca dupa o singura zi mi se acrise sa imi corectez vorba doar ca sa nu ma trateze un rahat de vanzator sau taximetrist cu dispret.

3 Responses to “Diferenta de mentalitati”


  1. 1 mephala August 12, 2012 la 12:38 pm

    curios…toti constantenii pe care-i cunosc sunt foarte infumurati. Aveam un coleg in facultate din Constanta a carui fata cerea palme. Nu trebuia sa zica nimic, era suficient sa-l privesti si iti venea sa’l pocnesti.

    Sau poate oi fi eu de vina … cine stie

  2. 2 d3vilbabe August 12, 2012 la 2:32 pm

    sunt ei mai negriciosi, asa… :)))

  3. 3 .miss bee August 12, 2012 la 3:46 pm

    Şi eu am urât Bucureştiul… am stat 5 zile pt examen şi au fost decisive: nu vreau 3 ani de facultate acolo.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: