Un purice isi cauta locuinta

Am eu vreo 3 catei prin fata blocului. Bine, am vreo 5, poate si mai multi, da’ numai astia 3 sunt proprietari de scara, restul vin in vizita. Si pe cainii astia ii cheama pe toti Ursache: sunt 2 masculi si o femela, da’ nu pare a fi deranjata de discriminarea sexuala pe care i-am acordat-o, ca de fiecare data cand strig Ursache, ea e prima care da din coada. Poate crede ca strig dupa niscai masculi alpha sau ceva. In fine.

Si Ursache astia trei vin si ma saluta de cate ori ma pitesc eu dupa copacul de langa scarile de la Inproiect, ca sa-mi beau cafeaua. Intai vine Ursache ea, agitata si fericita ca o mireasa inaintea nuntii, dand dintr-un ciot de coada de 10 centimetri de uneori ma intreb de ce n-o iau sa o pun pe post de mixer in bucatarie. Parca si zambeste Ursache asta. O termin p-asta de mangaiat, care, desigur, ca orice catea adevarata, e nesatula, apare apoi Ursache Sef.

Ursache sef e clar masculul alpha din orasul Ursache. Se vede asta dupa cum il scarpina ceilalti, dupa cum merge 2 pasi in fata lor si dupa cum priveste lumea cu o aroganta demna de un conducator de talia lui. Un fel de Basescu, asa. De fapt, pe el l-am botezat initial Ursache, da’ cum tot timpul umbla impreuna, inevitabil au inceput toti sa-mi raspunda la numele asta. Uneori Ursache isi face mendrele peste strada, e o catea acolo pe care am botezat-o Arlechino (nici ea nu pare sa se simta discrimnata, ba chiar pare fericita sa poarte un nume), da’ in marea majoritate a timpului e prezent la salut.

Apoi Ursache Sef se tolaneste in coltul opus al scarilor si isi face intrarea Ursache Mana Dreapta, un fel de asasin rezervat si secretos de pe la curtile domnesti de demult, pen’ ca el n-are nevoie nici de mangaierea si nici de salutul nostru. Doar sta pe mijlocul scarilor, pazindu-le, si asteptand un semnal ca sa latre, venit de la Ursache Sef.

Iar eu am un mare drag de animale. Daca ar fi dupa mine, as lua orice vietate si as tine-o in casa. desigur, pana ma plictisesc de ea. Da’ cum, momentan, in 2 camere nu-mi permit sa-mi fac azil de animale, prefer sa-i las acolo si sa-i mangai de cate ori ii vad.

Asa se face ca aseara, in minunata pauza de 15 minute de cafea de la munca, m-am intalnit cu grupul Ursache. Mangaieri, saluturi, „vai, tu ce ai mai facut”, alea, alea, dau si eu sa plec in casa. Mai stau vreo cateva (mii?) ore bune la munca, de simteam ca imi bubuie creierii si viata de apoi in acelasi timp, dau sa ma bag la somn. „Oh, slavita fie imparatia Sfantului Cearsaf, ca de-acolo vine mantuirea si pacea suprema!”.

Bag un episod din Grimm, in speranta ca adorm. Ioc. Ma foiesc putin, ma asez confortabil, nimic. Deja simteam ca ma scurg prin protonii din arcurile patului de oboseala, abia mai reuseam sa ridic un deget si clipeam doar cu ajutorul gravitatiei. Da’ deloc nu reuseam sa adorm. Asa-s eu, ciudatenie a naturii: atunci cand sunt rupta de oboseala, nu mai pot sa adorm neam. E ca si cum un dracusor mi-ar sta intre cearsafuri, mi-ar suge printr-un pai toata energia, da’ din cand in cand m-ar mai impunge cu paiul ala, ca sa nu reusesc sa adorm deloc.

Si intr-un final se intampla minunea, incep sa-mi apara primele imagini cu supereroi si batalii prin fata ochilor. Nu adormisem inca, da’ semnele erau bune rau. Si-atat de frumos se simtea starea asta, ca o eliberare din regatul oamenilor mari, in care tre’ sa tragi de tine ca boul de plug, pen’ 2 lei in plus, si ca o intrare in universul copiilor din patutul lor, cand singura grija e ca daca te pisi pe tine are sa se simta ud pana vine tanti aia sa-ti schimbe scutecul. Frumos, dom’le, ce mai…

S-apoi cum stateam eu asa si ma minunam de imaginile de sub pleoapele mele si din mintea mea bolnava, simt cum ma rontaie un purice de-un sold. Ma, si rodea animalul de parca as fi fost ultima aripioara crocanta din lume si n-ar mai fi putut gasi alta. Ca sa ajung sa-l alung trebuia sa ma intorc, sa-mi misc mana, sa deschid pleoapele eventual, adio somn. Zic „Las’ ca se satura acusi… cat poa’ sa manance un purice..?” Trec 2, trec 3, trec 5 minute, si asta rontaia si se scobea intre dinti cu foliculuii mei de par, si dupa iar rontaia.

Imi iau inima in dinti, risc sa pierd bunatate de picior de somn pe care-l prinsesem, si fac miscarea de yoga prin care vroiam sa il alung. 5 minute liniste, eu mai ramasesem cu un degetel de somn in brate, lumea era frumoasa. 10 minute, 15… Si cand ma musca o data puricele, zic ca mi-a infipt dracul din pat furca in coaste, nu alta. Mi-am bagat piciorul, asa-mi trebuie daca imi plac animalele: sa ma rontaie puricii cand mi-e lumea mai draga, ca pe un meniu de la McDonalds!

Eu acum ma gandesc: o fi fost si aia femela, de era asa de nesatula?

0 Responses to “Un purice isi cauta locuinta”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: