Reset mental

O luasem razna rau, la un moment dat, atunci cand incercam prin diferite metode sa-mi revin din depresia in care eram. Am incercat sa evit cat mai mult sa stau singura, am sfarsit prin a pierde nopti intregi in locuri carora nu le acordam nici un interes pana atunci. Am incercat sa imi fac prieteni noi, care impreuna cu cei vechi sa imi ocupe timpul, am sfarsit prin a ma intoarce la cei vechi si a spune „pas” complicatilor noi. Am incercat sa comunic mai mult, am sfarsit prin a fi agresiva cu toata lumea. Am incercat sa-mi caut o metoda de scapare, am sfarsit… ma rog, asta n-a fost chiar atat de rea si si-a facut treaba. Incet, incet, m-am ridicat eu din mocirla mentala in care eram si m-am readus pe linia plutire. Mai aveam vreo doua pete de noroi pe creier, da’ ma descurcam eu, cumva, cu ele.

Si-apoi a venit caldura, iar pe mine ma linisteste sa stau pe scarile Fundatiei sa-mi beau cafeaua in timp ce ma uit la oameni. Am stat, mai mult, si pe bancile Pacurariului, ca niciodata. Mi-am mentinut in jur doar oamenii care traiesc un zen, asa cum imi doresc sa traiesc eu.  A mai aparut un om, care mi-a sporit starea de echilibru si a avut grija sa ma traga de maneca de cate ori ma vedea ca sunt in visele din mintea mea. De vreo 2 saptamani, tot are grija de zen-ul meu, si nu ma lasa deloc sa ma pierd in ganduri.

Joi, vroia un nene sa vorbeasca ceva cu mine.  Cica „nu mai am grija de mine cum aveam”, referindu-se la faptul ca in ultimele saptamani ma vede sport imbracata si nu cu fusta scurta si tocuri, asa cum era el obisnuit cu mine. Cica se intampla ceva rau cu mine. „Coix, nu tot acelasi om sunt, indiferent cu ce m-as imbraca?” Mi-am dat seama ca eu cu oameni d-astia, care observa ca ceva se intampla cu tine doar cand nu ti se mai vad cracii, tot mi-am pierdut minute bune din viata. A fost o revelatie. Nu putea sa ma traga de maneca si sa ma intrebe ce-i cu mine atunci cand ma vedea seara de seara in Under, stand singura, intr-un colt? Pai nu, ca atunci mi se vedeau cracii mai bine. In fine…

Si de vreo 2 ani tot ma invita Kirchoff la Badeni. Eu tot am refuzat, ce sa caut eu acolo? Nici macar nu e in Harlau. Miercuri m-am auto-invitat.  Aveam nevoie sa ies in natura ca de apa. N-a zis nu si chiar a fost bucuros sa ma gazduiasca. Atat de chill am fost in mijlocul naturii, acolo, incat acum mintea mea e moale ca un fund de bebelus. Eram un Yin si Yang mergator, nu alta. Am si lucrat, am si dormit vreo 18 ore, am si citit, m-am si bronzat, m-am si conectat mai bine cu omuletul de care spuneam mai sus. Am vazut si creveti pe-un nor care acoperea Apusul, pentru care urcaseram un deal pe branci si sarisem de pe o piatra pe alta peste Bahlui. Zen maxim. Si-a spalat Kirchoff toate pacatele, pentru vreo 3 vieti, pentru weekendul asta.

Asa ca multumesc celor care au vazut tumultul prin care treceam si nu cracii, intrebandu-ma ce-i cu mine, si imi cer scuze daca i-am respins in vreun fel. Restul nu conteaza. Si-acum hai, din nou la drum, ca avem treaba. Fresh, cu un reset mental care si-a facut treaba, si energie indeajuns de multa incat sa mut vreo 3 munti din loc. Numai saptamana asta.

Zen, dude. Zen.

0 Responses to “Reset mental”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: