Romanisme 16

Iesit-am ziua din casa pe lumina! Si-apoi daca am iesit pe lumina, cand era ocolul plin, e clar ca tre’ sa vin cu doua povesti, no?

Si cum eram eu dimineata calare pe… bicicleta (desigur) m-a luat cheful de alergat. Adica da, e logic. Si zic „Ma, daca tot ma duc sa alerg, sa fug putin in directia opusa, sa-mi fac si treaba de-o am pe la banca de vreo luna incoace”. Si ma imbrac eu total pitzi de cartier style: adidasi, niste blugi vai de capul lor, hanoracul lui Shosho pe mine, o geaca d-aia fara maneci… Cine m-a vazut vreodata stie ca e cam 100% opus fata de ce as purta eu, fie ca ma aflu in perioada tocuri, fie in aia emo. Adica na, eram stearsa rau, ca-mi trasesem si gluga peste ochi, sa nu mi se vada ochii.

Si cum alergam eu asa, tup-tup, trec pe langa o patiserie preferata. Si mi se face pofta de pateuri cu ciuperci. Intru, imi iau, si incep sa merg, cat sa mi le rontai, mai ales ca erau calde.

Primul flacau intalnit: „Pisi, ce faci?” (Iaca vin de la maica-ta ca am fost… In mintea mea, desigur)

Al doilea flacau intalnit: „Pisi… ceva”

In f ine, nu le-am dat atentie la ce zic, da’ cert e ca pana la banca si inapoi am agatat vreo 5-6. Nici cand sunt la fusta scurta nu agat atat de multi pe o distanta de o statie jumatate, ca azi, cand incercam sa fiu total anonima.

Ma flacai, voua va plac pateurile mele, asa-i?!

Ma rog, asta e funny mai mult in capul meu, ca pe blog incerc sa fac pe modesta si sa nu jignesc femeile sterse sau alea care poarta blugi, adidas, hanorace si geci fara maneci. (Na, ca nici azi nu mi-a iesit)

Apoi ajung la banca. Bla, bla, bla, jumatate de ora. Bla, bla, inca vreun sfert de ora. Ma uitam pe pereti,  trageam concluzii ca lumea, la banca, strange manerele scaunelor prea mult in maini, pentru ca erau roase doar intr-un colt, gagica de la birou avea un nasture desfacut la camasa si nu-si dadea seama, asa ca incercam sa ghicesc daca poarta sutien cu buretel sau nu… D-astea, pamantesti, cat tasta ea.

La un moment dat intra un bodyguard, cu un telefon in mana. „Buna ziua” zice gagica de la biroul alaturat. „Buna ziua” zice bodyguard-ul. Apoi se apuca sa ne tina pe toti in suspans, butonand la telefon, important. Dupa vreo 20 de secunde, binevoieste sa-i spuna gagicii care astepta continuarea cu sufletul la gura, de ce a venit.

„Pai am nevoie de 30.000 de euro…prima casa…stau cu matusa…” cam asta a fost discutia, in care el nu mai era atat de important, ba chiar ii simteam anumite tremuraturi pe voce cand atingea anumite subiecte.

Cand sa plece, incepe sa butoneze iarasi telefonul, important, in timp ce gagica vorbea cu el „dar trebuie sa va spun ca..” Aici am pierdut, ca m-a intrebat gagica mea ceva. Cu siguranta insa, daca trebuia, era important.

Si uite asa, se trezesc oamenii ca  au probleme cu banca, pentru ca atunci cand li se spun lucruri pe care trebuie sa le stie, sunt prea ocupati sa le auda, pentru ca au de parut importanti, butonand un telefon…

Anunțuri

0 Responses to “Romanisme 16”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: