Calator prin mintea mea

E dificil sa-ti fii propriul psiholog/prieten/confident, pentru ca, atunci cand vrei sa te convingi ca gresesti, trebuie sa te lupti cu propriul gand ca ce faci e bine. Sa fii obiectiv si sa-ti dai sfaturi atunci cand esti cu mintea vraiste e si mai greu. Probabil d-aia mi-am format eu 15 prieteni imaginari.

Acum serios vorbind, m-am plimbat, astazi, prin aer curat. Nu mult, cat sa ma duc sa cumpar o sicla de apa minerala si sa beau un energizant pe o banca. Indeajuns incat sa ma pot detasa, insa, si sa reusesc sa imi fiu prieten, pentru o secunda. Daca te intrebi unde imi sunt prietenii, cei multi, si eu ma intreb asta. Au mucegait, vorba lui Page. Bine, si eu am dat oamenii la o parte din jurul meu, da’ asa ma manifest eu atunci cand sunt in perioade critice: fug, ma razvratesc si ma cert cu toata lumea, nu le las nici o sansa sa-mi poata fi alaturi. Diferenta a facut-o, intotdeauna, cine a ramas dupa furtuna si cine s-a tinut cu dintii de mine, oricate miscari de respingere as fi facut eu. De data asta, insa, fiecare a fost prins cu viata lui si n-au mai avut timp de mine si micile mele drame…

Mici… Mici… De fapt, de 5 luni incoace e cumplit. Pentru altii a fost mic, pentru ca singurele manifestari exterioare pe care le aveam erau rabufniri de draci fata de diverse variabile, dar care se stingeau la fel de repede cum apareau. Mai erau mici momente in care imi pierdeam privirea pe geam sau in care puneam pe repeat o melodie cate doua zile. N-o auzea nimeni, in schimb. Eu, in fapt, m-am prabusit si m-am ridicat de zeci de ori, in interiorul meu, in astea 5 luni. Am trecut prin foarte mult stres legat de munca – mult, mult- dat fiind ca am trecut la un nou nivel si a fost necesara implicarea mea fizica si psihica totala. Dormeam 4 ore, lucram 20, iar dormeam 4 ore…Si tot asa. Pe partea cealalta, in plan personal, era iarasi stres. El cicalitor total, ea nemultumita, ca intotdeauna, ei spunandu-mi ca „m-am schimbat”… Nimeni nu era multumit.

Doua luni am rezistat asa, pana cand am avut prima prabusire. Cand am cazut si am plans atat de mult incat am avut ochii rosii doua zile. Incat am simtit ca-mi iese sufletul prin glandele lacrimale si ca imi arde obrajii lasand in urma dare de sare. Nu i-a pasat nimanui, stresul a continuat.

A doua prabusire a fost in decembrie, atunci cand am decis ca trebuie sa elimin cel putin un factor de stres ca altfel dadeam naibii cuiva cu ceva in cap. Mint, chiar am ajuns la punctul ala. Doar ca, spre bafta lui, era un clopotel din brad, care a fost prea usor sa isi ia viteza necesara. Si uite asa am trecut printr-o despartire. Prin ianuarie deja eram hotarati. Si-apoi mi-am mutat bagajul emotional in bratele altcuiva. Si am pierdut controlul situatiei. De fapt, nici nu-l aveam. E imposibil sa ai controlul langa un om de genul lui, si asta nu e deloc bine pentru o maniaca dupa control ca mine, care tre’ sa bea vreo 5 beri sa poata si ea sa danseze un pic si sa se simta bine.

Apoi m-am lasat de fumat, deci mi-am pierdut totemul. De-aici am dat frau liber emotiilor. Am mai clacat o data, m-am uitat in jur si eram singura. Ma uit si acum si tot singura sunt. Si nu ca e ceva gresit, pentru ca surogate de relatii sociale se pot construi intotdeauna. Sau surogate de iubiri sau orice altceva ce implica oameni. Am sute de exemple in jur. Puteam sa agat aseara pe cineva si sa-l rog sa ma tina in brate pana dimineata cand l-as fi rugat sa plece. Uite asa imi „surogam” o prietenie buna si un iubit. Ce ti-e daca pleaca dimineata, ce ti-e daca pleaca dupa un an? In primul caz exista o sansa destul de mare sa ramana o amintire frumoasa.

Ma simt oarecum dezamagita. Desi ma astept, intotdeauna, de la ce e mai rau de la oameni, in sinea mea sper, cumva, sa fie ei aia speciali, care nu dezamagesc. De fapt, ei se conformeaza. Eu dezamagesc, pentru ca eu sunt cea care crede ceva si se asteapta la altceva.

Am incercat sa evadez putin, in ultimele doua luni, da’ nu asta a fost solutia. Mai rau am complicat lucrurile si s-a amplificat putin stresul. Ei, asta e, om sunt, nu pot avea intotdeauna solutia corecta. Si ma concentram pe mintea altora, ca sa uit de a mea. Pentru ca daca stateam o secunda, singura, cu ea, deja eram in alta lume. Si azi n-am avut pe nimeni la dispozitie sa-mi incalcesc gandurile prin capul lui. Asa ca am mai fost aproape de un colaps…

De frica lui am fost la un pas sa-mi cumpar tigari. Orice, numai sa ma calmez. N-am facut-o, e ok. Mai agat cate un fum, doua, prin cluburi, o data pe saptamana, nu fac nici un rau, nimanui. A doua zi e ca si cum n-ar fi fost. Raman tot nefumatoare. Daca-mi luam tigari, insa, ma calmam si imi aduceam aminte cum e cu ele, cand reusesc sa ajung instant la indiferenta, fara sa trebuiasca sa trec, inainte, printr-un amalgam emotional. Sunt tare mandra de mine ca am reusit sa nu-mi iau. N-a fost deloc usor.

Si-acum stau eu si ma gandesc ca, undeva, cumva, trebuie neaparat sa gasesc solutia. Pentru ca usor, usor, in ritmul asta, o iau razna. Si daca acum reusesc sa imi fiu propriul psiholog si sa ma zmulg de pe marginea prapastiei, nu se stie cat o sa mai pot face asta. Ar fi cazul sa imi aplic propriile sfaturi – suntem stapanii propriei vieti si nu exista coincidente – dar trebuie sa imi regasesc, intai, echilibrul. Asa ca am sa spun pas, de-acum, oricarei provocari, la orice. Stiu ca nu e funny, stiu ca „nu mai tin la gluma” si stiu ca eram „mai simpatica inainte” da’ azi e azi si omul care era odata e total diferit de omul de-acum. Atunci eram fumatoare, acum am reusit performanta sa sar la bataie in timp ce fumam. Sunt singurul caz de violenta pe fum de care am auzit. Pai va dati seama ce stres am eu in mine daca am facut d-astea?

Asa ca time out, ma ascund in casa. Revin cand sunt ok, ca de data asta n-a mai trecut prin chinuit oameni si depravare, cum trecea odata.

Anunțuri

8 Responses to “Calator prin mintea mea”


  1. 1 Cristian Februarie 26, 2012 la 8:58 pm

    De ce nu revii la un hobby de al tau sa te relaxezi putin, daca stai si te intrebi ce hobby atunci iti spun ca ai un talent in a captura ceva in poze sau cel putin asta am observat in cele care le-am vazut mai demult.

  2. 2 d3vilbabe Februarie 26, 2012 la 9:01 pm

    ieri am desenat:)) nu te intreb ce hobby. mi le stiu pe toate, mi le-am pastrat pe toate,n-am renuntat la mine, e ok. Unul dintre hobby-urile mele, de exemplu, e sa ma ascund de lume, la intervale regulate. Ceea ce am de gand sa fac.

  3. 3 Cristian Februarie 26, 2012 la 9:11 pm

    Poti sa te ascunzi de lume dar sa speram ca lumea n-o sa se ascunda si de tine, atunci, oarecum, iti recunosti ..ca sa zic asa… adevaratii prieteni, cand la greu te ajuta indiferent in ce stare esti, cum reactionezi etc etc.
    E si bine cateodata sa te ascunzi de lume, ca sa zic asa si eu momentan ca sa zic ma „ascund” dar mai pe fata :P, important e sa nu devina ceva regulat pentru ca nu-i de bine.
    Iti mai zic ceva, faptul ca trebuie sa te ascunzi de lume (banuiesc prieteni etc etc) nu inseamna ca trebuie sa stai in casa, poti sa pleci (daca n-ai treaba etc etc, cam obsedat sunt cu etc’ul asta) undeva pentru o plimbare sau intr-o cafenea undeva sa citesti (eventual cu laptop’ul niste bloguri … nu mai zic etc:)) ).

  4. 4 Cristian Februarie 26, 2012 la 9:12 pm

    M-am grabit sa postez si am uitat ceva sa zic, ce ai desenat ? 🙂

  5. 5 d3vilbabe Februarie 26, 2012 la 9:13 pm

    2 gagici goale si una care si-o trage=)) stiu ce amd e facut, merci de sfaturi :P. nu e nici prima nici ultima oara cand incerc sa schimb ceva pe aici.

  6. 6 d3vilbabe Februarie 26, 2012 la 9:14 pm

    buna idee, ia sa fac o poza, doua:P

  7. 7 Cristian Februarie 26, 2012 la 9:22 pm

    2 gagici goala si una care si-o trage… hmmm sper ca desenezi bine 😀 :))))

  8. 8 Stefan Februarie 26, 2012 la 9:41 pm

    WaTzaP : nu eram fumat, baut, drogat
    WaTzaP : si nici nu intrasem in depresie
    Victor : Păi aici e pericolul…. NU te anunță nimeni ” ATENȚIUNE NAȚIUNEEE !! Pe data de 27 februarie LOMBADĂ ȘTEFAN se va duce pe pulă… Biletele se găsesc la….

    Deși e din arhiva personală, cred că înțelegi unde bat.
    Am ajuns la concluzia că, dacă nu-i ceri mai mult decât poa’ să-ți ofere, psihicul rămâne totuși un pilon pe care să te sprijini.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: