Experimente, fara concluzii 1.

Stiti ce face un maniac dupa control atunci cand n-are controlul intr-o situatie? Intai o criza de draci. Apoi vrea sa fuga. Dupa, se intoarce, si mai are o criza de draci. Si ultima oara se enerveaza, se duce si-si creeaza o alta situatie, si o invarte cum vrea el. Eh, despre o alta situatie, asta, vreau sa povestesc. Mai ales ca pun pariu ca daca esti dintre cei care ma citesc de pe la inceputuri, deja ti s-a ridicat coltul buzelor intr-un zambet de cand ai citit titlul. Pen’ ca e o situatie de mind fucking. At its best. Si tu stii asta.

Concluzii n-am, ca scopul a fost sa imi creez eu iluzia ca am controlul. Oh, si ce control.

Cu ce sa incep? Cu faptul ca aseara m-am imbracat fix in ciuda Sfintei Papadii? N-ar fi anormal. Ce era anormal, aseara, era instinctul meu revoltat si gata-gata sa erupa vulcanic din mine. Aveam draci, aveam stress, aveam… Nici eu nu stiu ce aveam, stiu doar ca de o saptamana incoace nu se simte bine si ca trebuia cumva sa deschid o supapa cat sa iasa presiunea. O fi de la faptul ca m-am lasat de fumat.

Deci aveam asa: un corset, machiaj, sex appeal, chef de flirt si salbaticie. Ce-ar fi putut iesi decat multi barbati roind in jurul meu? Mai rau a fost ca le dadeam apa la moara tuturor. De-a’ dracu’, asa. Ca ei sunt vinovati ca ma simt eu de-an pururea in ultima saptamana. Trei? Patru erau aia mai privilegiati, cu care chiar discutam, la un moment dat. Fiecare dintre ei se simtea special, totusi, nici unul dintre ei nu reusea sa treaca granita si sa se apropie de mine, cumva. Eu eram fata cu „Nu” in brate. Daca situatia devenea periculoasa ma duceam la unul dintre ceilalti sa discut si astalalt ramanea singur. Daca nici acolo nu scapam, ma duceam la K. sau la Adi. Sau la baie. Cumva, alunecam tot timpul.

Iar la un moment dat am avut o reactie – clasica, de-acum, pentru prietenii mei- „I think I saw a pussycat! I did, I did!” In timp ce un nene incerca sa ma vrajeasca, vorbindu-mi la ureche, a trecut un Barbie prin fata mea. Care Barbie m-a vazut si el si m-a transformat instant din Tweety in Silvester, prin doua vorbe aruncate lu’ nenea de vroia sa ma vrajeasca. Si-apoi a plecat. Ce… Interesant mod de a-mi trezi interesul. Ma lasi ca plopul in soare, fara nici un admirator prin jur si pleci. I-a functionat, tre’ sa recunosc, da’ cu reactii adverse. Pai ce cauta el cu controlul in situatia mea? Nu era prost, nici n-arata deloc rau (mraw!) da’ totusi, aia era o situatie de reparare ptr mine, in care el s-a introdus de buna voie si in care a vrut sa-mi fure controlul. Pai stai asa, mami.

Vrajeala, ca la asta ma pricep cel mai bine. Discutat vreo ora pe un hol. Si mai multa vrajeala. Vroia sa se simta special, da’ stia ca fiecare se simte special in universul lui. Clar, nu era prost. Insa a insistat o secunda in plus pe subiectul asta, indeajuns incat sa ma prind eu ca e vulnerabilitate. Buton, deci! „Dar tu esti special, ca de asta sunt aici, cu tine, si nu acolo, cu ei.” Raspuns. „Iar ca sa vezi ca esti special, uite cum o sa facem: eu merg si dorm la tine si tu n-ai sa incerci sa mi-o tragi deloc.” (Vezi, dragul meu prieten imaginar, ca te-am mentionat si pe tine cumva p-aci? – se plangea Imaginaru’ ca n-am mai scris deloc de el de vreo 2 ani. Da’ eu am scris, nu m-a citit el indeajuns de bine sa se prinda.)

Ne-am intors in bar. El, in treaba lui. Eu, la flirturile mele. Flirt in stanga, flirt in dreapta, deja baietii se simteau pe terenul lor. Dupa vreo alta ora, vine S ( de la Special, nu i-am retinut numele, serios) si-mi spune „Eu plec acasa, vii cu mine?” „Stii ce ai de facut da? Esti constient ca am sa fac fix in ciuda Sfintei Papadii si are sa fie greu, nu?” „Da.” I-am intins mana si am plecat. In urma mea au urmat reactiile. Plecand, cu coada ochiului, vedeam cum universul fiecaruia din aia 4 li s-a oprit, o secunda, si cum se uita dezamagiti. „Cum? Noi ne chinuim de cateva saptamani si el apare, vorbeste 2 minute cu ea si ea pleaca de mana cu el..?” Mind fuck x 4. La legatura.

Apoi, ca sa fie numarul complet, chiar am dormit. Nu inainte de a avea grija sa ma tin de cuvant, cu ciuda. Si ca sa se simta si prietenul imaginar special, mnu, daca n-as fi fost eu in control, acolo, el n-ar fi reusit sa se tina de cuvant. Asa-i ca acum te simti iarasi mai bine?:P Da’ daca S ajunge vreodata sa citeasca postul asta – prin cine stie ce minune- ii multumesc ca a participat la eliminarea parerii ca n-am controlul total. Si pentru cafea.

Concluzii n-am, desigur. Poate doar ca, odata si odata, are sa mi se intoarca si mie. Da’ pana atunci, ma mai joc putin, vreo 2 luni, cat mai sunt lasata sa zburd libera. Stare de spirit? Maxima. 5 x mind fuck dintr-o singura miscare. Gang bang mental a fost acolo, nu alta. Adica na, deci am control cand vreau, poate ar trebui sa nu ma mai agit atat de situatia actuala si sa o las si pe ea sa zburde putin libera, nu?

Anunțuri

0 Responses to “Experimente, fara concluzii 1.”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: