Acea data din an cand…

M: si oricum, prima data cedezi
M: dar dupa aia esti mereu pe picior de plecare
M: pentru ca nimeni nu se schimba

Asa e. Un om care ma cunoaste, se pare, chiar mai bine decat ma cunosc eu pe mine. Eu chiar credeam ca se poate sa fie si o a doua incercare, dar, asa cum stie si M si asa cum nu vroiam sa-mi recunosc eu, odata ce am incheiat primul drum, ma feresc sa mai pasesc pe al doilea si caut constant motive ca sa ma intorc de pe el, oricat as vrea sa n-o fac.

De aceea, se pare, nu e bine sa te joci cu sufletul si visele mele, decat daca esti ferm convins ca aici trebuie sa se incheie orice drum. Eu inca am acea calitate rara, care m-a diferentiat de atatea ori de ceilalti: eu inca pot sa ma feresc de dezamagiri, punandu-ma in locul Observatorului, la distanta, unde nici o emotie sau sentiment nu ma afecteaza. Si odata ce m-am pus acolo, la prima adiere de vant a unei dezamagiri, de intors nu ma mai intorc in mijlocul actiunii. Raman pentru totdeauna Omul de pe margine, oricat as vrea sa fiu in interior din nou.

Si am un deja-vue. Nu cumva si anul trecut, pe vremea asta, scriam idei de genul asta? Parca si acum doi ani. Si trei…

Efectul iernii. Cred ca si in Iasi trebuie sa vina ninsoarea de-acum…

Anunțuri

0 Responses to “Acea data din an cand…”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: