Ploua peste Moldova

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2011.

-Cat de frumos se aude ploaia de aici, am spus eu, ghemuindu-ma mai bine in patura calduroasa si apropiind cana de cafea fierbinte de nas ca sa-i pot simti mirosul.
-Pe mine ma enerveaza sunetul asta, mi-a spus el pufnind.
-Ma linisteste. Ar trebui sa-ti placa si tie.

Discutia asta am purtat-o azi, in timp ce ma bucuram de noul aspect al biroului meu, facut in balcon. E atat de liniste aici si doar sunetul ploii care se loveste de geam se aude in jurul meu. Am inchis si muzica, sa pot sa ma bucur de el. Din cand in cand se aud rotile unei masini care trece incet, pe strada uda, pentru ca mai apoi sa dispara in noapte. Sunt o melancolica din fire, desi de cele mai multe ori incerc sa par greu de impresionat. Ploaia scoate la iveala latura mea romantica, a carui existenta sustin cu tarie, de multe ori, ca nu exista.

Intotdeauna a fost asa. Prima oara cand am scris am facut-o pe ploaie. Acum multi, multi ani. A fost o incercare stangace de a imi exprima cateva sentimente depresive. Plangeam si scriam. Ma mai opream din cand in cand si ma uitam pe geam, incercand sa prind firmituri din sunetul ploii. Apoi scriam. Am scris o noapte intreaga, pana cand mi-am varsat toata dezamagirea si furia pe care o tineam de ani buni in mine. Apoi m-am indragostit de scris, pentru ca a  fost primul moment in care m-am simtit libera si linistita. Da, cu siguranta pot spune ca ploaia a fost o forma prin care copilul introvertit din mine a gasit o modalitate sa comunice.

De atunci, de cate ori ploua, imi lipesc nasul de geam si o admir, ii multumesc. Imi place sa vad cum lumea dispare grabita, la adapostul caselor, lasand in urma strazile goale. Iar mai apoi linistea intrerupta de sunetul ploii, pe care o iubesc atat de mult si momentul cand imi eliberez sentimentele incatusate in sufletul meu.

Acum, desi am crescut, intotdeauna cand ploua simt o foame de exprimare, pe care mi-o manifest prin scris. De parca ploaia mi-ar sopti, prin sunetul picaturilor „Scrie, Oana, scrie! Scrie despre tine, povesteste-mi ce simti!” Si eu ascult, ca un copil cuminte, indemnurile ei.

Dar nu intotdeauna ploua si eu, romantica si introvertita Oana, adun sentimente si emotii, pe care cu greu le pot lasa afara. Asa ca am gasit solutia sa retraiesc aceeasi senzatie de eliberare, ca prima oara: sunetul ploii auzit din boxele laptop-ului meu, un prieten bun, care ma asculta de cate ori am ceva de zis dar care, din pacate, are o voce prea inceata. Dar Asus imi spune ca exista solutie si ca as putea sa imi gasesc un prieten si mai bun, special facut sa ma ajute sa-mi reamintesc: noua generatie de laptopuri N55 si N75 care au o puritate a sunetului mare.

Imi si imaginez momentul: imi iau laptopul N55 sau N75, ma duc pe cel mai apropiat si mai izolat petic de iarba, ma las mangaiata de razele soarelui, dau drumul melodiei in Winamp si scriu. Scriu despre mine, despre lume, despre muzica, scriu pana cand sufletul meu ramane la fel de curat si linistit ca sunetul ploii ce se aude din difuzoarele laptop-ului meu N75.

Anunțuri

2 Responses to “Ploua peste Moldova”


  1. 1 EsCa Octombrie 9, 2011 la 1:19 pm

    Nice ….dar tu introvertita ? :)) muhahahaha .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: