As putea trai asa…

Eu eram fix ca nuca in perete acolo. Cunosteam vreo 2 oameni, mai bine, din toti cei 30 adunati la Vama si, colac peste pupaza, mai aveam si de muncit mult. Si initial chiar am avut o problema, ca nu stiam cum sa „ma bag si eu in seama”, ca omul. Na, asa e cand nu cunosti lumea si nu vrei sa risti sa faci o impresie proasta din prima ca nu se stie pe cine poate afecta impresia aia. Norocul meu ca bautura ii face pe toti prieteni.

Deci prima seara chef mare. Atat de mare ca a doua zi ne tineam toti cu mainile de cap. Si totusi, m-am simtiti perfect. Procesul de intrat in vorba cu lumea? „Dragos, hai facem niste shot-uri. Tine sticla asta de sirop de menta, eu tin sticla de vodka, ada 30 de pahare.. Haideti la shot-uri!” Dupa aceea eram cea mai buna prietena inclusiv cu persoanele mai sus puse de pe-acolo.

Am adormit pe la 7 dimineata cred. A doua zi m-am trezit mahmura, tremurand si…trebuind sa muncesc. V-am aratat pozele si v-am aratat si pagina goala. Aia e tot ce-am reusit sa fac week-end-ul asta la capitolul munca: un fisier word nou si gol. Ba nu, mint. Vineri, pe drum, am scris vreo 5 articole. Si, colac peste pupaza, in timp ce-mi strofocam eu mintea incapatanata sa scoata idei, s-au pornit tractorul si ATV-ul, langa mine. Cum sa mai stai sa muncesti cand altii vor sa mearga la stana..?

Asa ca am abandonat laptop-ul in foisor, m-am prins de remorca si hai pe munte/deal/ce-o fi ala. Douazeci de oameni, soferul conducand pentru prima oara un tractor, doua banci, ca doar na, cand mergi cu tractorul tre’ sa stai comod si multe, multe emotii: trece? Nu trece? Se rastoarna? Nu se rastoarna?

La un moment dat nu mai trecea nici tractor, nici ATV, nici nimic. Asa ca am mers la pas pentru ca, dupa ceva vreme, sa ni se spuna ca nu exista nici o stana si ca totul a fost o consipratie sa mergem in drumetie. Ei, daca tot suntem aici, atunci haidem mai sus…

Si mai sus:

Guess Who ar fi mandru de noi:

M-am deshidratat total pentru ca n-am avut decat niste vin dupa noi, pe post de lichid, si eu nu mai vroiam sa vad alcool in fata ochilor.

Cand ne-am intors, s-a scos arcul, sport de care m-am indragostit instant. Pesemne ca si-a spus cuvantul natura mea de Sagetator. Oricum, pe lista de „vreau sa fac pana mor” am adaugat si tirul cu arcul.

Aseara am aflat, teoretic, ca ar trebui sa ai permis de port arma sa tragi cu un arc de genul. Heh, asta-i mic copil pe langa ce-am facut mai tarziu.

Si uite asa, din sageata in sageata, am prins si noi ATV-ul pe mana. Eu la volan, direct pe strada, da-i maxim, cat duce. Imi intrau gaze in ochi ca nu luasem casca, plangeam de nebuna si-mi fluturau lacrimile in vant si de-a dracu’ nu luam mana de pe acceleratie. Cand s-a urcat Tudor in fata ii spuneam incontinuu „Las-o mai incet”, de a fost omul nevoit sa se dea jos si sa-mi dea mie fraiele ca sa putem sa ne bucuram si noi un pic de viteza.

Numai un zambet, toata. A doua zi mi-a pierit, ca am aflat ca-mi trebuia permis de conducere pentru ce trece de 50 cm3 si ca nu se pedepseste decat cu dosar penal. Iar ala avea cam 250 cm3 si eu mergeam cu aproximativ 80-90 la ora. Heh, la prima abatere, scapam ieftin…

Seara lautari, gratar facut de Dragos, a carui fan infocat m-am declarat si cand am mers la mare si Jagger. Mult Jagger si restul de sirop de menta care mai ramasese. Macar am fost consecventa si am tinut-o doar pe tarie. A doua zi nu m-a mai durut capul da’ tremuram ca dracu’ de-mi sareau clatitele din furculita.

Dar pana la episodul cu alcoolul am facut un tur al pensiunii unde am descoperit niste prieteni buni:

Si-apoi dans si petrecere pana pe la 3 cand „m-am dus sa ma intind o ora” si m-am trezit pe la 11 a doua zi, irascibila si pusa pe harta. In jurul nostru pensiunea goala: toata lumea plecase pe Rarau, noi n-aveam masina sa ne ducem dupa ei, ATV-ul nu mai avea benzina. Atunci am aflat si ca mi-ar fi trebuit permis, pentru ca-mi faceam probleme daca pot tine ghidonul 38 de kilometri… Asa ca am stat relax prin foisoare, incalzindu-ne la soare pana cand a venit Tap la o cafea si o vorba. A plecat el si dupa ce-am mancat, ne-am gandit sa plecam si noi.

Concluzia finala? As putea trai asa, mai mult ca sigur… Trebuie doar sa-mi mai fac pensiunea proprie intr-o zona la fel de frumoasa ca Vama, sa-mi iau permisul de conducere si cel de port arma si viata ar fi superba… Daca va place locul, gasiti detalii despre el pe aici. Vi-l recomand, cu caldura.

Anunțuri

1 Response to “As putea trai asa…”


  1. 1 TAP Octombrie 4, 2011 la 11:03 pm

    grrrrrrr, fa-ti pensiune la humor, nu la vama 🙂 )

    NU UITATI CE ATI PROMIS CAND V-AM VIZITAT!!!!

    aici trebuia pus 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: