Dulce depravare

…sau despre cum nu înţeleg unii până unde şi cum pot să judece.

E un cerşetor prin Fundaţie. Am mai spus eu despre el pe aici, cum că ar munci şi că n-ar cerşi. Asta se întâmpla anul trecut. Anul ăsta cerşeşte şi nu mai munceşte. Ceva s-a întâmplat între timp, probabil, sau poate doar l-a stricat strada şi dormitul prin canale.

Şi aseară s-a nimerit pe lângă grupul nostru Florin ăsta, că aşa îl cheamă. Iar alţii s-au gândit că e un bun prilej să pară ei superiori. Trec peste faza în care m-am scârbit total de moment şi în care ştiu sigur că cine încearcă să-şi dovedească supremaţia e nesigur de ea, deci n-o are, şi ajung la discuţia de după, în care vorbim despre respectarea alegerii oamenilor.

Cum stă treaba cu respectarea alegerii? Eu, de exemplu, aleg să fac anumite sacrificii, pe care alţii poate nu le-ar face, şi să câştig anumite avantaje din treaba asta. Bună, rea, e alegerea mea şi lumea ar trebui să mi-o respecte, să nu o considere inferioară şi mai ales, să nu o critice. Eu, de exemplu, iar, am ales un stil de viaţă pe care unii l-ar considera depravat. Eu îl consider liber şi natural. „Dacă asta simt, asta fac” e motto-ul meu în viaţă. Şi sunt singura persoană într-adevăr fericită pe care o cunosc şi într-adevăr mulţumită cu mine. Că-mi place mie să mă mai plâng câteodată, cât să mă descarc, e partea a doua. Dar per total, sunt fericită cu viaţa mea din momentul ăsta, pentru că trecutul sau viitorul nu mă interesează decât, poate, când mai stabilesc planul de bătaie.

Aşa pare să fie şi Florin. Fericit cu viaţa lui. Că cerşeşte, că doarme prin canale, că bea, poate însemna pentru mulţi o viaţă inferioară. Dar el şi-a făcut alegerea şi a considerat că asta e cea mai bună pentru el. Nu e inferior ba chiar s-ar putea să fie mai superior decât alţii care trăiesc în viaţa altora şi nu a lor.

E o simplă chestie de nuanţe aici, pe care am încercat să o explic multora şi, deşi e imposibil să nu fii de acord cu mine, foarte puţini ştiu să o respecte. Binele meu s-ar putea să fie răul tău. Inferiorul meu s-ar putea să fie superiorul tău. Negrul meu poate fi rozul tău. Etc, etc, etc. Şi deşi chestia asta o poate înţelege şi un copil de 8 ani, zilnic aud de cazuri în care oamenii nu ştiu să respecte viaţa şi alegerile celorlalţi. Că e despre un om care şi-a abandonat facultatea iar fratele lui îi ţine încontinuu morală, că e despre o fată care la 20 de ani nu are voie să iasă din casă, că e despre o femeie care-şi bate copilul la cap ca trebuie să-şi ia o „slujbă de 8 ore” la o firmă, că e despre o relaţie în care unul vrea să schimbe ceva la celălalt, toate sună la fel şi au exact aceeaşi problemă: neînţelegerea universului şi greşelilor proprii.

Or fi alegerile mele de viaţă depravate pentru alţii, ciudate, inferioare poate, dar pentru mine ele sunt cele mai bune. În lumea mea, care e pe dos faţă de a altora, totul are alt ritm, alte reguli, alte culori. Pentru mine „a mă linişti” înseamnă să mă duc dimineaţă acasă, la fel cum alţii se duc seara, şi să dorm 5 ore. Pentru alţii înseamnă o viaţă terminată, în care vin de la servici, se uită la televizor şi dorm până a doua zi. „A bea” înseamnă să beau exact atât cât ştiu că pot duce şi să mă menţin acolo, de dragul stării de psihic maleabilă care apare. Pentru alţii înseamnă să îşi bea minţile, să facă scandal şi eventual să arate cine-i bărbatul în casa în faţa unui copil de 5 ani. „A fuma” înseamnă să-mi eliberez inconştientul şi să dau drumul ideilor care zac acolo, uitându-mă pe o baltă şi ascultând o muzică bună. Pentru alţii e un mod de a arăta cât de cool sunt, de solidaritate între prieteni sau de a da drumul frustrărilor acumulate în momentele de tăcere. „A fuma” înseamnă să îmi ating „totemul” pentru 10 minute, numai bine cât să mă calmez şi să zbor puţin cu rotocoalele de fum. Alţii se uită la un film sau se scarpină în cap. „Noaptea” pentru mine e zi. Şi tot aşa. Pentru Florin înseamnă altceva toate astea.

Şi-atunci cum să le judeci dacă definiţiile sunt diferite? Să le zicem doar vieţi paronime şi să trecem mai departe dacă nu reuşim să le acceptăm. Lumea e largă şi loc avem toţi în ea.

Anunțuri

12 Responses to “Dulce depravare”


  1. 1 cl Iulie 14, 2011 la 1:56 pm

    Eu cred ca esti superior unui cersetor prin faptul ca nu vrei sa stai la mila altora. Pe de alta parte e interesanta ideea ca cine incearca sa isi probeze suprematia, nu e sigur de ea. Pentru chestiile de genul imi place sa mai arunc un ochi pe blogul tau 🙂

  2. 2 d3vilbabe Iulie 14, 2011 la 2:33 pm

    depinde din ce punct de vedere privesti. ca stai la mila sefului sau a celorlalti, tot pe-acolo iesi. ba cred ca iesi un pic mai bine ca cersetor chiar. faptul ca el a gasit o modalitate sa exploateze natura omeneasca, empatia, nu e deloc inferior. in lumea cersetorilor s-ar putea ca el sa fie superior ca face mai multi bani. poate chiar si fata de tine.

  3. 3 cl Iulie 14, 2011 la 2:39 pm

    Ma indoiesc. Pana la urma nu banii sunt asa importanti. Pentru mine e important sa stiu cat mai multe chestii, sa invat chestii noi, etc.
    Eu nu vad rostul oamenilor de genu’. Si nu vreau sa par superior. Dar lumea asta e prea populata ca sa avem persoane care ii fac umbra degeaba. Parerea mea,

  4. 4 d3vilbabe Iulie 14, 2011 la 2:45 pm

    La ultima parte sunt de acord. Da’ nu înseamnă ca cineva care cerşeşte face umbră degeaba. Uite Fanfan, care lasă artă în urma lui. uite omul ăsta, care mi-a inspirat un post. Acelaşi om care îi ajută pe alţii să-şi confirme superioritatea. E un…lanţ trofic aici. Şi ca să explic rolul cerşetorilor şi cum lumea ar fi un loc mai trist fără ei: nu există acte de altruism. totul e bazat pe egoism. Cred că am mai zis asta pe undeva pe aici. Când dăm bani unui cerşetor o facem ca să ne simţim noi mai bine/mai împăcaţi/apreciaţi de dzeu/etc/fiecare cu motivele lui. în nici un caz ptr că ne e într-adevăr milă de el.
    Plus că şi el învaţă chestii noi zilnic, doar că nu-s aceleaşi cu ale noastre. Exact ideea din postul ăsta: nu putem să comparăm viaţa lui cu a noastră. Trebuie doar să o acceptăm.

  5. 5 cl Iulie 14, 2011 la 2:52 pm

    Adevarat, cand eram mai mic dadeam bani. Si culmea, nu ii prea aveam. Acum nu as da nici 10 bani unui cersetor. Daca chiar ar fi sa ajut cu ceva, l-as angaja/ da ceva de munca. S-a mai incercat chestia asta, dar fugeau de munca ca dracu de tamaie! Preferau sa cerseasca.
    P.S. : Actele de altruism nu le faci cu cersetorii, le faci cu prietenii adevarati. Dar poate nu exista, niciodata nu am stat sa analizez daca ce fac, fac din egoism sau altruism. O sa fiu mai atent pe viitor 🙂

  6. 6 EsCa Iulie 14, 2011 la 3:22 pm

    Ai dreptate cl…citisem acum un an sau doi o faza cu un impresar (constructii clar ,ca sigur nu sunt academicieni aia de pe strada) care avea nevoie de oameni si s-a gandit omul sa faca un bine si sa dea de munca la cersetori.Din 20 cu cati a vorbit,10 l-au trimis pe la maica-sa la origini cand au auzit de munca ,2 au zis ca nu-i intereseaza iar restul 8 au zis ca vin la interviu .
    A 2-a zi au aparut doar 3 la firma …cand au vazut cat este salariu 2 s-au tirat ,doar unu a ramas sa munceasca.

    P.S. Si omul nu a ales de pe strada chiori ,orbi ,ciungi ,ologi etc etc ….a vorbit cu barbati in floarea varstei ,apti de munca.

  7. 7 d3vilbabe Iulie 14, 2011 la 3:49 pm

    eu totuşi susţin ideea că nu suntem noi în măsură să le judecăm gesturile. nu suntem nici cei mai muncitori, nici cei mai corecţi, nici cei mai perfecţi. e viaţa lor şi e strict treaba lor ce fac cu ea. ne place, nu ne place, ne vedem doar şi doar de a noastră. 🙂

  8. 8 cl Iulie 14, 2011 la 5:21 pm

    Stiu. Acu vreo 2 ani am fost in gara din arad si am ramas socat ca un tip mult mai bine facut decat mine era la cersit. Cred ca de atunci am inceput sa fiu un pic mai rau … 😛

  9. 9 d3vilbabe Iulie 14, 2011 la 5:23 pm

    Fiecare se descurcă cum poate. Deşi eu nu aş face asta, pen’ că am o mândrie a dracu’ de mare, totuşi nu pot să mă abţin să nu apreciez că au puterea mentală să profite de slăbiciunile oamenilor. Tre’ să recunoşti că nu oricine poate face asta.

  10. 10 cl Iulie 14, 2011 la 5:25 pm

    @d3v: din pacate ai dreptate… nu suntem perfecti. Ce fain ar fi sa fim!

  11. 11 EsCa Iulie 14, 2011 la 7:53 pm

    „Putere mentala ” :))) si rabdarea lui Master Yoda sa stai toata ziua in acelasi loc,in aceeasi pozitie si sa repeti aceeasi fraza : Va rog ajutati-ma ca am un carcel la testicolul stang si nu pot munci ,dar am avut totusi putere sa fac 10 puradei care-mi mor de foame.

  12. 12 kOoDoO Iulie 15, 2011 la 6:45 am

    Diogene stă cu palma întinsă în faţa unei statui.
    “De ce cerşeşti de la o statuie?”
    “Ca să mă obişnuiesc cu refuzurile.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: