Amintiri

Sunt o colecţionară de fel. Colecţionez orice îmi poate aduce aminte de oamenii şi momentele pe care le-am trăit, pentru ca uit uşor. Aşa se face că azi, stând întinsă, cu căştile pe urechi şi ascultând ultimul album de la Second Person, mi-am dat seama că mi-am transformat camera într-un altar al vieţii mele, plin cu obiecte care să-mi aducă aminte de oameni. Şi acum am să încerc să povestesc…

Şi-avem aşa aici, fiecare obiect, cu povestea lui:

Desenul – desenul l-am făcut după o călătorie la Bacău, inspirată de luminile care cădeau pieziş pe peretele unei camere şi de un om cu care m-am contrazis încontinuu şi încă o fac, dar pe acre îl respect la fel de mult.

Oala de lut – are undeva la 100 şi ceva de ani şi e furată. Nu de mine, ci de un om care a murit, dar care mi-a fost ca un tată. La 80 de ani s-a dus cu maşina în grădina unui om şi a luat două oale de genul ăsta. Cealaltă e tot la noi. Pe asta mi-am pus amprenta tot cu acuarelă, într-o seară în care încercam să scap de depresie reamenajând prin cameră. Am vrut să-i fac egipteni, dar m-am plictiit înainte să încep.

Florile din oală – fiecare are povestea ei, dar am să o spun pe cea mai recentă. E omul ăsta, cu care de câţiva ani ba mă înjur, ba mă înţeleg. Şi într-o seară ne plimbam prin ploaie, bându-ne cafeaua şi încercând să ne fim prieteni reciproc. La un moment dat un florar îl salută şi ii spune să stea două minute. Vine cu un trandafir superb şi i-l dă. Apoi salută şi pleacă.

Biciul – în spatele oalei, pe care l-am furat dintr-o căruţă din Piatra Neamţ, acum două săptămâni.

Coşuleţul cu bijuterii – îl am de la bunica mea, care a murit când eram eu în clasa a 8-a şi de care am avut grijă, care m-a crescut şi care n-a reuşit să închidă ochii până când am plecat eu din cameră. Coşuleţul ăsta stătea deasupra capului ei, pe noptieră, având papiote de aţă şi ochelarii în el.

Felinarul – era uitat într-un frantoi părăsit (o fabrică veche de ulei de măsline). L-am luat când am fost în vacanţă, l-am curăţat, mai trebuie vopsit şi schimbate geamurile, dar nu mă îndur să-i stric farmecul.

Suportul de beţişoare – l-am primit cadou de la Măriuca şi Răzvan, doi oameni ce au fost odată prieteni buni, dar care între timp au dispărut. Tot aia a fost şi seara în care Mircea a dispărut din viaţa mea ca iubit.

Evantaiul – L-am luat din gară de la Bucureşti, pentru că muream de cald. eram de 2 zile pe drum, obosită şi cu nervii la pământ.

Lumânările de jos – cea mare e de la Paştele ăsta, care a fost petrecut cu nişte oameni care-mi sunt străini. Cele mici sunt primite de la ultimul prieten, Ionuţ, în perioada în care alţii nu aveau nici un rol în relaţia noastră şi camera mea era un loc de basm, de pe altă lume.

Semnul de la BMW – BMW-ul este maşina mea preferată de când mă ştiu. e luat de pe unul, de un nene care lucra odată în FX şi care făcea parte din gaşca mea de atunci. Nu ştiu ce mai e cu el, nu ştiu unde a ajuns sau dacă a ajuns, dar amintirea lui a rămas.

Lumânarea – e de la mama şi mi-a trimis-o imediat după ce am ieşit din spital. e felul ei de a spune că îi pare rău. Cumpărându-mi chestii.

Omuleţul de zăpadă – e luat de la un nene care făcea parte din aceeaşi gaşcă a fostului FX, după o noapte de petrecere. Acum el e în Braşov, însurat, pescuind. Un bun prieten pe care viaţa l-a dus departe.

Shiva – e luată din Constanţa, în perioada în care încercam să repar o relaţie care era moartă de mult. E unicat şi lucrată manual. Toată săptămâna am făcut economie ca să pot să o iau şi nu-mi pare rau deloc. E cel mai de preţ lucru care-l am.

Statuetele din spatele SHivei – sunt luate de când am vizitat Roma a doua şi a treia oară. M-am tocmit pentru unele şi chiar a fost simpatic să fac asta ţinând cont că şi eu şi vânzătorul cunoşteam italiana doar pe jumătate.

Cărţile – le-am cumpărat întotdeauna în momente de cumpănă. Unele din gările prin care fugeam atunci când vroiam să scap de oameni, altele din plimbările mele singură printre anticariate. Fiecare este bună şi fiecare e specială în felul ei.

Ceasul mecanic – a fost al lui Ciccio, acel om special de care spuneam mai sus. Îl purta în tinereţe, fiind un mic Casanova de fel. Câte poveşti ar avea ceasul ăsta de spus dacă ar putea. O zecime le ştiu din gura lui Ciccio, care cu siguranţă ar fi putut scrie o carte bună dacă ar fi vrut.

Poza cu Aky -Aky este o amintire dintr-una din relaţiile pe care le regret cel mai mult (care-s două la număr). O ţin acolo ca să-mi aduc aminte să nu mai repet greşeala vreodată şi să nu mai accept în jurul meu persoane care nu mă acceptă exact aşa cum sunt. Mai ales îmi aduce aminte că nu tre’ să mă schimb pentru nimeni, pentru ca nimeni nu merită să renunţi la tine.

Anunțuri

6 Responses to “Amintiri”


  1. 1 kOoDoO Iulie 14, 2011 la 6:07 pm

    nice thoughts, romantico.

  2. 2 d3vilbabe Iulie 14, 2011 la 6:08 pm

    nu recunosc nimic:)))

  3. 3 Tudor Iulie 15, 2011 la 8:51 pm

    Daca ajung vreodata prin Iasi, poate imi esti si mie ghid, ca am tot auzit de Fundatie si alte locuri in povestile tale. Plimbarea is on me 🙂

  4. 4 d3vilbabe Iulie 16, 2011 la 9:49 am

    Ce ştii să faci pentru asta?:)))) Glumesc, cu cea mai mare plăcere, numai că ce frecventez eu nu intră în categoria „obiective turistice” 🙂

  5. 5 Tudor Iulie 16, 2011 la 10:46 pm

    Pai stiu sa fac de toate, dar nici nu cred ca ajung prea curand. Nu am fost niciodata, ciudat… hmmm. Dar cum spuneam, dau plimbarea macar cu semnul preferat. Iar obiectivele cred ca sunt exact ceea ce caut in general :))…

  6. 6 TAP Iulie 17, 2011 la 4:07 pm

    ce frecventeaza d3v se numesc „muzee” 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: