Ursus Evolution, partea a 2-a

Când eram puştoaică îmi plăcea la nebunie să merg la concerte din astea. Mă îmbrrăcam cu cele mai mişto haine, mă întâlneam cu 3 sferturi din cunoscuţii mei acolo, trăiam fiecare melodie… dar, aşa cum i-am spus şi lui răzvan aseară, mi s-a întâmplat şi mie maturizarea, ca tuturor, şi nu le mai trăiesc aşa intens. totuşi, când n-am ce face şi-mi place cine e pe scenă, mai ajung şi eu prin preajma câte unuia… Aşa am ajuns aseară la Ursus Evolution, a doua zi, din motive gen „nu vreau să adorm încă”.

Mulţi puştani şi puştoaice. Da’ mulţi în draci.  Ca şi paranteză: ce mănâncă fetiţele astea acasă de-s aşa dezvoltate? Adică mă făceau să mă simt prost de-acum. Eu pe la 15 ani îndesam diferite în sutiene ca să nu fiu chiar platfus şi ele aveau sânii sugrumaţi până în gât. Sau da, pe vremea mea nu exista push-up. Şi totuşi…

Ca impresie generală, concertul ăsta a fost un pas înainte în evoluţia evenimentelor. Sunetul a fost ireproşabil, ceea ce, nu ştiu pentru alţii, da’ pentru mine e ceva nou. Filmarea, interacţiunea cu publicul, tot, a fost făcută ca la carte. Chiar un mare „Bravo Ursus” pentru ce s-a întâmplat acolo.

Prima oară au cântat The Mono Jacks, de care n-am mai auzit până acum. Totuşi, deşi nu-s chiar genul meu, trebuie să recunosc că au avut vreo 3 melodii bune şi o chitară frumoasă.  După ce termin de scris am să caut melodia pe care am spus că trebuie să o ascult la căşti, neapărat.

După ei a fost Grasu XXL. Deci, din tot sufletul vă recomand să nu rataţi vreun concert de-al lui. Atât de mişto mixate melodiile şi atât de faină interacţiunea cu publicul încât am trăit la maxim momentul. Şi-apoi a venit şi Guess Who, care n-a înşelat deloc aşteptările. Superb. Ce înseamnă nişte artişti care se chinuie să dea tot ce au mai bun.

Şi-apoi a venit…staţi să citez,,,”cel mai bun rapper al româniei”, Puya. Care Puya atât de „bun rapper” a fost încât jumătate din concert a băgat melodiile altora şi a repetat „hai sus” şi cealaltă jumătate se împiedica în vorbe. Penibil, trist, manelistic. Nici măcar cei care-l plăceau nu au apreciat.

După, Şuie Paparude. Aici deja nu mai trebuie să spun nimic, nu? Ştiţi cam ce se întâmplă la un concert al lor şi ştiţi că nu sunt cuvinte să descrii entuziasmul şi nebunia care prinde lumea în momentele alea.

Şi mi-au scos mie muzica bună ca să mi-i bage pe iris. care Iris au 9 ani de când n-au mai avut o piesă, sunt nişte moşuleţi obosiţi care încearcă pe cât posibil să ascundă asta. CM nu mai are deloc voce: „Şi-acum cântaţi voi (că mie tocmai mi-a leşinat vocea) ” Baby, baby…”  Am plecat înainte să se termine, pen’ că eram prea obosită să mai ascult miorlăielile unuia care a fost odată, da’ acum e mort de mult.

Anunțuri

1 Response to “Ursus Evolution, partea a 2-a”


  1. 1 RazvaNICE Iulie 11, 2011 la 2:41 pm

    Felicitari pentru ca ai plecat devreme! Ai fi avut cosmaruri: Iris a cantat impreuna cu Puya una dintre melodiile lui, Americam dream. =)))) pe acorduri de chitara si alte alea


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: