Uneori sunt momentele…

Momente frumoase, pe care ai să ţi le aduci aminte peste ani, când cineva sau ceva are să-ţi creeze aceleaşi trăiri, aceleaşi gânduri. Uneori ele sar de unde nici nu te aştepţi. Un sentiment de zbor, atunci când goneşti de nebun printr-o pădure pe o melodie ce îţi şopteşte libertatea, un sentiment de confuzie atunci când nu ştii dacă să alegi să mergi sau să stai, o reîntâlnire cu visarea, un text, un om…

Şi-apoi vine momentul când trebuie să fugi, pentru că sunt prea multe momente, iar tu ştii bine că momentele nu-ţi fac bine.

Iar mai apoi, vine momentul în care trebuie să alegi în ce să te transformi. Să spui? Să taci? Să calci? Să te lupţi în continuare cu Maya, măcar atât cât să nu răneşti? Şi dacă o faci, acum, pe moment, oare ai să poţi să te abţii de la momentul următor? Şi nici măcar nu e alegerea ta, pentru că nu tu eşti stăpâna minţii tale.

Momente de confuzie şi neputinţă, şi nici măcar ţigările cu fumul lor nu te ajută. Căci un plan care nu e făcut de tine nu e sub puterea ta. Iar Maya nu ştie nimic despre moralitate. Ea ştie doar că trebuie să apere, să îşi creeze singură povestea. Şi tu trebuie să taci şi să accepţi consecinţele…

And that’s what I’ve been told…

Anunțuri

0 Responses to “Uneori sunt momentele…”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: