Ceaţă

Ce-ar fi dacă…? Dacă natura ar spune deodată stop şi s-ar răzvrăti contra plăgii numită omenire..?

Totul e atât de liniştit încât un cunoscător ar spune că asta prevesteşte ceva rău. Dar cine să mai creadă în prevestiri? Oamenii, azi, nu mai au nici un fel de frică, nici un fel de Dumnezeu, uitând că închisoarea lor trupească e atât de firavă şi uşor de învins. Dar ei au focul, au fiarele care merg şi, mai ales, au încrederea că sunt stăpânii, uitând că stăpânul e peste tot în jurul lor, numai în ei nu.

În zare se vede un oraş luminat, cu şosele lungi, blocuri înalte şi fire de înaltă tensiune. Şi-au construit centrale nucleare, călcând peste copaci şi corpuri de copii, nimicind ca un roi de lăcuste flămânde orice urmă de inocenţă. Însă în seara asta natura a ajuns la capătul puterilor. A tăcut şi tace, încă, dar toată liniştea asta nu e un semn bun.

Încet, tiptil, ca un copil care vrea să fure o bomboană ce i se cuvine de drept, o ceaţă densă se ridică din pământul negru, din care s-au smuls plantele cu tot cu rădăcini. Întâi înconjoară doi oameni ce stau şi ascultă o melodie, pe un deal. Doar ei disturbă liniştea serii căci până şi broaştele au tăcut. Apoi învăluie copacii din jurul lor, şoptindu-le ceva.

Oraşul e tot adormit, în ignoranţa lui. Cel mai frumos e să mori în somn, zic unii bătrâni, însă oraşul ăsta e prea mort, de prea mult timp. Ce-ar mai conta încă o noapte? Ceaţa coboară dealul mângâind în trecere copacii, plantele şi pietrele, vorbindu-le şi liniştindu-le. Un vânt rece înţeapă plămânii celor care vor să-l simtă, purtând hârtii şi frunze de colo-colo, făcându-le să danseze pe o melodie numai de el ştiută. Iar valul negru înghite oraşul, stradă cu stradă, suflet cu suflet. Şi-apoi întuneric.

Odată cu prima stea apărută, un Dumnezeu de mult uitat îşi proclamă puterea. În urma războiului purtat au mai rămas doar bucăţi de fier care odată au fost fabrici, stâlpi de iluminat cu becuri sparte şi multă linişte. O floare şi-a scos capul printr-o crăpătură  de beton. Iar pe o şosea, o caravană se îndreaptă spre nicăieri, încercând să răzbată spre iluzia că încă mai are puterea…Şi broaştele încep să cânte iar…

Anunțuri

0 Responses to “Ceaţă”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: