Suntem singuri, chiar şi atunci când suntem cu oameni

O experienţă recentă m-a făcut să mă gândesc la aspectul ăsta. Şi-acum sunt convinsă că am să atrag şi un răspuns din partea protagonistului, deşi aş prefera să nu, dar cum ignoranţa e prietena mea cea mai bună la caz de nevoie, am să mă risc.

Se face că, prin viaţa mea, a existat la un moment dat un omuleţ. Că s-a încăpăţânat el să existe şi mai încolo, inventând noi metode de a îmi atrage atenţia, e partea a doua. Uneori mă enervează, de cele mai multe ori uit că există până când mă enervează iar. Timpul trece şi s-au făcut vreo 6 ani de-acum, cred, de când ni se tot intersectează drumurile, mai voit din partea lui, mai puţin voit din partea mea.

Totuşi, a făcut şi el ceva mai puţin voit acum vreo săptămână: m-a făcut să realizez că în singurătatea mea care mi se pare atât de dulce, apreciez mai mult prezenţa străinilor decât pe cea a oamenilor pe care îi cunosc.

După ultima experienţă cu omuleţul, care s-a lăsat şi cu vreo două articole pe aici, probabilitatea ca eu să vorbesc cu el ştiind cine este ar fi tins mult spre minus infinit. De fapt ne-am şi întâlnit pe stradă la un moment dat când mă duceam la şcoală şi l-am ignorat cu desăvârşire având în gând replica acidă cu care să-i dau peste nas în cazul în care el nu ar fi reacţionat aşa cum am vrut eu. Da’ probabil omuleţul, ştiindu-mă, n-a vrut să-şi strice ziua de dimineaţă şi a mers mai departe, lăsându-mă în legea mea.

Cu vreo două zile înainte, în schimb, îşi făcuse un nou (oare pentru a câta oară) id de mess, de pe care să intre în vorbă cu mine, pretinzând că este cititor de pe blog. Am avut o vagă senzaţie că e el însă ori că în subconştientul meu vroiam să ignor faptul ăsta, ori pentru că mi se părea interesantă discuţia, am preferat să nu caut foarte multe amănunte prin care să îl pot „demasca”. Şi am vorbit cu omuleţul despre lună şi stele, eu, mai puţin el, pentru că era bolnav de secretomanie, lucru de înţeles, de altfel, preţ de vreo 6 (?!) ore. Şi în astea 6 ore eu, care nici nu răspund la saluturi pe mess, m-am simţit bine făcând asta, ba chiar, la un moment dat, am început să-mi descarc şi problemele, mai general aşa, în fereastra aia de mess.

Lucrul ăsta nu s-ar fi întâmplat deloc dacă ştiam că e el sau dacă ar fi fost vreo persoană cunoscută.

De exemplu aseară eram ofticată pe o fază. Fază scârboasă, făcută de altcineva, care mă afectase nasol, până la punctul în care eram să trântesc ceva de draci prin casă. M-am abţinut, slavă Sfintei Păpădii. Şi din proprie experienţă ştiu că dacă vorbeşti cu cineva problemele, poţi să treci mult mai uşor peste ele, să le analizezi mult mai bine, să ţi se fure mintea.

Şi în momentul ăla m-am îndreptat spre G, omul care a fost întotdeauna acolo să mă asculte, de câte ori aveam eu o problemă, fictivă sau nu. Nu m-a menajat niciodată şi întotdeauna mi-a spus obiectiv dacă am greşit sau nu, lucru pe care eu îl apreciez enorm. Din păcate G n-are cum să stea la o cafea şi o discuţie, aşa că tot pe mess trebuie să vorbim. Am deschis fereastra, am vrut să tastez, şi m-am blocat. Pur şi simplu nu ieşeau cuvintele.  Nu puteam să îmi descarc problema pe umerii lui, de nici o culoare. Am închis fereastra şi m-am calmat cu o ţigară.

De ce spun că suntem singuri? Pentru ca avem senzaţia că nu ne înţelege nimeni. Că nu ne poate sprijini nimeni într-adevăr aşa cum am vrea noi. Şi-atunci mai bine dăm o şansă unui străin şi ne confesăm lui, în speranţa că poate el e omul „ăla”, decât să revenim la oameni care într-adevăr o fac, în felul lor. Că nu pot mai mult, nu e vina lor. E vina noastră că nu reuşim să înţelegem limitele oamenilor şi să fim satisfăcuţi. Dar noi, singuri, ne subliniem singurătatea, prin actele noastre, când, de fapt, singurătatea e chiar lucrul care ne lipseşte. Dacă mă uit acum în lista de mess şi cea a telefonului, am să găsesc peste 20 de oameni dispuşi să mă asculte şi să mă sprijine. Numai că asta, n-are să mă satisfacă niciodată, pentru că eu nu ştiu ce să aştept de la ei.

Anunțuri

34 Responses to “Suntem singuri, chiar şi atunci când suntem cu oameni”


  1. 1 razvan Iunie 17, 2011 la 1:43 pm

    hai sa dau si replica ; chestia cu id nu imi sta in fire , daca am ceva de spus vin si spun nu ma ascund , si daca te deranjeaza „prezenta” mea aici pe blog promit sa ma retrag ; multumesc pentru intelegere ; o viata placuta si sa ai parte de tot ce e mai bun ;nu a fost intentia mea sa iti trezesc amintiri neplacute asa cum le spui tu

  2. 2 Cosmin Iunie 17, 2011 la 3:44 pm

    Si protagonistul a fost pe faza ca sa dea un raspuns :))

  3. 3 EsCa Iunie 17, 2011 la 5:15 pm

    La inceput credeam ca scrii de mine :)))) ,cand iti ziceam hai la un club ,o bere ,o bila ,o chermeza,un mix . Dupa aceea m-am linistit ….6 ani ,enervant ,stat 6 ore pe mess :)))

  4. 4 EsCa Iunie 17, 2011 la 5:16 pm

    Nu-s eu ala 😛

  5. 5 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 6:02 pm

    nu de tine vorbeam răzvan. te simţi un pic prea important. 🙂 fără supărare.

  6. 6 Nefraim Iunie 17, 2011 la 7:17 pm

    Macar sunt apreciat pentru ce fac… e totusi ceva :))

  7. 7 razvan Iunie 17, 2011 la 7:19 pm

    da sigur , haha , important sunt pentru cei care stiu sa aprecieze statutul meu de om si de profesie

  8. 8 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 7:21 pm

    eu nu ştiu amănuntele astea şi pe mine mă interesezi doar din puctul de vedere al cititorului de blog. că doar asta eşti aici. e treaba ta ce eşti sau ce faci în viaţa de zi cu zi, nu a mea.

  9. 9 razvan Iunie 17, 2011 la 7:25 pm

    e fenomenal sa te ascunzi in spatele unui monitor si sa vb de unii si de altii avand pretentia ca ceilalti sa nu.ti dea replica chiar daca iti place sau nu

  10. 10 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 7:30 pm

    păi dă-mi replica, nu veni şi-mi spune ce apreciat eşti tu ptr statut şi profesie. repet, pentru mine, momentan, nu eşti decât un cititor. cum pentru tine eu sunt omul care scrie. ţi-am zis eu să nu spui nimic? nu. da’ fă-o adecvat. că ce consideri tu replică s-ar putea să mi se pară mie penibilă.
    offtopic: mi-aduc aminte că într-o ceartă cu mătuşă-mea ea îmi zicea ce mare doctorand e. în acelaşi timp făcând pe deşteapta cu greşeli elementare de gramatică. înţelegi unde bat acum?:) (nu, nu zic că tu faci greşeli de gramatică. zic doar că vii cu argumente care nu-şi au locul)

  11. 11 razvan Iunie 17, 2011 la 7:34 pm

    o sa vin cu suficiente replici , fii sigura de asta

  12. 12 razvan Iunie 17, 2011 la 7:36 pm

    vad ca esti o fana a jocurilor psihologice asa ca e pe placul meu

  13. 13 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 7:45 pm

    oh, sună ameninţător. :))) hai să-ţi explic o treabă, ca învăţătură de minte şi ca să-ţi dai seama de ce ceea ce consideri tu că eşti acum nu mă impresionează cu nimic. drept dovadă şi tonul cu care ai spus comentariul de mai sus. da, m-ai prins la asta. te provocam ca să-ţi văd reacţia.
    deşi spui că un om se schimbă în timp, baza rămâne aceeaşi. iar baza ta ştim amândoi că este putredă. probabil ştii şi tu asta şi de aia ai ţinut morţiş să spui aici de cât de apreciat eşti tu în profesia ta sau în statut. în realitate, te simţi la fel de mic şi nesigur cum o făceai odată şi ai un comportament la fel de agresiv care, cum este luat un pic mai tare, sau provocat, imediat se manifestă.
    ai să-mi spui că n-ai fost agresiv mai sus. dar eu îţi spun că ai fost prin folosirea anumitor cuvinte. crede-mă pe cuvânt, nu mă pune să-ţi explic. şi da, mă refer la agresivitatea verbală. un fel de câine mic care latră mult şi spun asta doar pentru imagine, nu ca să te jignesc.
    vrei să dovedeşti că te-ai schimbat şi eşti altceva acum? n-ai cum, pentru că pur şi simplu unele chestii nu se pot schimba. vrei să mă faci pe mine să văd altceva decât ştiu? n-ai cum nici asta pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, am trecut prin foarte multe chestii marcante tot din cauza agresivităţii tale verbale, şi în mintea mea ai deja o etichetă permanentă, oricât ai fi făcut tu pe lte planuri.
    de ce spun că vrei asta? pentru că ai reacţionat ciudat şi atunci când ţi-am spus că te-ai îngrăşat, şi acum cu aducerea profesiei în prim plan. deci după cum vezi, ca şi în timpurile vechi, ai rămas neschimbat şi în încercarea de a dovedi altora că eşti bun.
    nu mă aştept să recunoşti aici că aşa e dar mi-ar plăcea să-ţi recunoşti ţie, mai ales că, în felul meu, am habar despre ce vorbesc. dacă ai fi mai atent la detaliile astea şi ai lucra puţin la stima de sine, pe baza a ceea ce eşti tu ca om, cât şi la acceptarea ta, poate ar sta altfel treburile. până atunci…aştept argumentele. sunt pusă pe contrazis azi.

  14. 14 razvan Iunie 17, 2011 la 8:08 pm

    ai intrat in joc , „te fac sa crezi ca ceea ce crezi tu ca sunt” este adevarat , dar lucrurile profunde greu ajung sa iasa la suprafata , toti avem masti ai uitat, si chair stiam jocul psihologic , am studiat si eu putina psihologie , o spun nu ca sa ies in evidenta , pana la urma suntem ceea ce suntem dar lucrurile evolueaza , fiecare zi este o noutate, presupun ca ai citit tehnicile de manipulare si comportament social

  15. 15 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 8:11 pm

    da, dar nu le aplic pe alea pentru că sunt prea cunoscute de toţi. le am eu pe ale mele. totuşi, nu mă subestima. am un talent nativ să scot la suprafaţă ce-i ascuns. vorba cuiva „ea a trebuit să facă atâţia ani de psihologie şi să înveţe mii de cărţi ca să îmi spună exact ce mi-ai spus tu fără nici un studiu.” nu m-ai contrazis. deci am dreptate în ce-am spus, nu?

  16. 16 razvan Iunie 17, 2011 la 8:13 pm

    uitasem , citindu.te destul (blogul) „vrei să dovedeşti că te-ai schimbat şi eşti altceva acum? n-ai cum, pentru că pur şi simplu unele chestii nu se pot schimb” , parca spune.ai ca te.ai schimbat mult, sau ca vrei sa fii alceva , sii cum e ca „taranul”care vine la oras si isi pune ochelari de soare , lant si alte prostii uitand ceea ce e de unde a plecat …fara atac la persoana

  17. 17 razvan Iunie 17, 2011 la 8:19 pm

    ai dreptate doar in unele privinte , si eu puteam sa aplic acelasi lucru cu tine , a incerca sa te fac sa iti pierzi cumpatul , dar zi,mi si mie la ce folos , doar asa de dragul de a enerva pe cineva , nu , si in privinta sigurantei sunt f sigur ceea ce vreau si nu.mi va sta nimic in cale pentru a ajunge acolo unde mi.am propus – profesional

  18. 18 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 8:20 pm

    hahahahhah. n-ai citit îndeajuns încât să poţi să îmi întorci moneda. eu nu m-am schimbat deloc. sunt aceeaşi oana dintotdeauna. doar că acum a mai apărut un element mai defensiv care preia controlul în cam 90% din cazuri şi care este un răspuns foarte normal şi legal la tot ce e în jurul meu. pe cuvânt de şoim al patriei. sunt eu, cu mai multă experienţă de viaţă. atât.
    lanţuri nu port, ochelarii îi dau jos la umbră şi pe la ţară încă îmi place să mă duc.
    în schimb, pe mine niciodată nu m-ai văzut dându-mă mare aşa, tam-nesam, cu job-ul meu sau cu statutul meu social. te caracterizai singur acolo ?:)

  19. 19 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 8:22 pm

    vrei să ştii scopul? învăţ. spuneai că te-ai schimbat mult. am vrut să văd cât te-ai schimbat. cu cine stau de vorbă. heh, ca în vremurile vechi 🙂

  20. 20 razvan Iunie 17, 2011 la 8:23 pm

    inca nu am reusit sa inteleg ce „agresivitate verbala” a fost ,din cate stiu tu tinteai in mai multe directii

  21. 21 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 8:26 pm

    mnu, eu ţintesc în una şi bună. dacă ţi-aş spune ar trebui sa te omor. nu-mi dezvălui secretele atât de uşor. pot doar să-ţi spun că există anumiţi „indici” care arată starea de spirit inconştientă a omului. un fel de psihanaliză blogeristică. :))

  22. 22 razvan Iunie 17, 2011 la 8:28 pm

    pai daca o sa caut bine pe blog sigur gasesc , am citit intr.o postare cum te mandreai cu job.ul pe care il ai cu banii pe care ai castigi asa ca … mai gandeste.te

  23. 23 d3vilbabe Iunie 17, 2011 la 8:29 pm

    aia era răspuns la o altă provocare pe subiectul ăsta. ziceam de tam-nesam, din senin. 🙂

  24. 24 razvan Iunie 17, 2011 la 8:32 pm

    mi.a facut placere discutia , astept o noua provocare , seara frumoasa

  25. 25 d3vilbabe Iunie 18, 2011 la 6:31 am

    te dai bătut când simţi că pierzi. e drăguţ şi de apreciat. 🙂

  26. 26 razvan Iunie 18, 2011 la 3:45 pm

    sun tzu , cea mai buna tehnica de atac e sa.l faci pe adversar sa creada ca ai lasat garda jos

  27. 27 d3vilbabe Iunie 18, 2011 la 9:20 pm

    asta functioneaza doar in cazul in care nu ii spui ce ai de gand sa faci:))) si nu in cazul meu care sunt tot timpul in garda:)

  28. 28 razvan Iunie 19, 2011 la 12:40 am

    dar tu nu imi esti dusman

  29. 30 razvan Iunie 19, 2011 la 8:04 am

    „pe cuvant de soim al patriei”

  30. 31 d3vilbabe Iunie 19, 2011 la 8:19 am

    pari mai sigur decât sunt eu de treaba asta:)

  31. 32 Ionel Iunie 19, 2011 la 1:08 pm

    :)) ca sa vezi cine sa gandit la cine, de o saptamana incoa si ieri si crek la fel o sa faca si maine.

  32. 33 d3vilbabe Iunie 19, 2011 la 1:12 pm

    ei, să nu eagerăm totuşi. m-am gândit la reacţia mea şi mai puţin la tine, după cum se vede şi din idei. plus că asta s-a întâmplat când am scris asta iar după mi-am luat gândul cu…Barbie?:)) ah, şi răzvan.

  33. 34 Ionel Iunie 19, 2011 la 1:15 pm

    oricum exageram :)) da vroiam sa te tachinez oleaca. Neatza btw


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: