Ha! Aveam dreptate!

Multor oameni le-am spus, ferm convinsă, că omul nu este făcut să fie monogam. Eram atât de convinsă de treaba asta încât n-am stat niciodată să caut ceva documentaţie să o aduc în mijlocul discuţiilor interminabile pe subiectul ăsta. Da’ las’ că au făcut-o alţii pentru mine, aici.

Iar ca adaos, am să spun că celor care nu vor să accepte ideea asta, le pot enumera multe atribuţii destul de neplăcute ale personaliţăţii lor. Iar celorlalţi am să le spun că dacă cineva îţi acordă fidelitate totală, ăsta nu este un drept al tău, ci un cadou pe care ţi-l face o persoană care te iubeşte. Aşa că mergeţi dragilor şi vă rezolvaţi problemele de gelozie la un psiholog, pentru că vina nu este a persoanei de lângă ci a stimei voastre de sine care este foarte scăzută şi duce la neîncredere. Pe cuvânt de şoim al patriei.

Anunțuri

8 Responses to “Ha! Aveam dreptate!”


  1. 1 luvieere Mai 20, 2011 la 6:55 pm

    După cum reiese şi din articolul citat de tine, monogamia e un pas evolutiv, impus de tranziţia de la un stil de viaţă la altul. Cu alte cuvinte… un pas natural, în contextul în care consideri şi această tranziţie naturală.

    Ai însă dreptate, monogamia nu e un instinct, însă a fost/e o necesitate, într-o societate în care bărbatul a produs/produce, iar femeia a consumat/consumă.

    „dacă cineva îţi acordă fidelitate totală, ăsta nu este un drept al tău, ci un cadou pe care ţi-l face o persoană care te iubeşte” – dacă eu produc ceea ce ea consumă, am dreptul de a pune condiţii cu privire la direcţiile şi modul în care consumă ceea ce produc. Stima de sine nu are nicio legătură, gelozia e doar frustrarea cauzată de nerespectarea condiţiilor cu care ea şi el au căzut de acord la începutul relaţiei. Cât despre încredere, încrederea fără control e o cale sigură spre a fi înşelat… mai ales că suntem Români, nu nemţi…

    Într-o societate în care ambii parteneri produc, sau chiar ea produce mai mult decât el, monogamia, într-adevăr, îşi pierde din relevanţă: fiecare produce ceea ce consumă, ea îşi poate creşte fără reproş copiii, indiferent cu cine i-ar face. Însă atâta timp cât ea papă din ceea ce „vânez” eu, îmi doresc certitudinea fidelităţii: vreau să investesc în viitorul copiilor mei, nu ai altuia. Pe cuvânt de şoim al patriei. 😀

  2. 2 d3vilbabe Mai 20, 2011 la 10:33 pm

    Într-adevăr…da’ câte familii ştii tu în care femeia să stea acasă şi doar el să muncească?:) plus, chiar dacă ar sta acasă, ar avea treburile ei de făcut…deci oarecum îşi cumpără mâncarea de la tine:)

    monogamia e la fel de „necesară” cam pe cât erau de necesare şi fustele până în pământ, de sub care n-aveai voie să ţi se vadă piciorul. Sau bătaia copiilor care-i „ruptă din rai”, sau etc.

    Observ din tonul tău că eşti convins că femeile nu-s de încredere şi toate stau pe banii bărbaţilor (Sau aproape toate). ce te-a făcut să gândeşti aşa totuşi?:)

  3. 3 luvieere Mai 20, 2011 la 10:50 pm

    „da’ câte familii ştii tu în care femeia să stea acasă şi doar el să muncească?” – mult prea multe. Aici mai adaug şi cazurile în care ea pseudo-munceşte, pe un salariu mult prea mic în comparaţie cu nevoile familiei. Diferenţa o acoperă, bineînţeles, bărbatul. Ştii tu… ea tânără profesoară, el director, sau ea vânzătoare, el şofer de TIR.

    „plus, chiar dacă ar sta acasă, ar avea treburile ei de făcut…deci oarecum îşi cumpără mâncarea de la tine:)” – treburile de prin casă constituie o mică parte a nevoilor financiare ale unei familii. Dacă familia ar angaja personal de serviciu să întreţină casa, plata acestuia nu s-ar ridica nici pe departe la cuantumul contribuţiei bărbatului, în multe din cazuri.

    În plus, volumul de muncă depus de ea pentru îngrijirea copiilor devine, teoretic, unică responsabilitate a ei, în cazul în care ea înşeală şi face aceşti copii cu alt bărbat. Soţul legitim nu are nicio obligaţie morală să contribuie, fapt care diminuează şi mai mult reala contribuţie a femeii infidele în familie.

    Cât despre convingerea că femeile nu-s de încredere, da, o manifest, ca parte a unei convingeri mai ample, că, în general, oamenii nu sunt de încredere, iar verificările şi controalele sunt necesare pentru a înlesni buna funcţionare a oricărui mecanism social – includ aici familia. Mersul „pe încredere” conduce la exploatarea în masă a vulnerabilităţilor sistemului, conducând, în cele din urmă, la distrugerea lui.

  4. 4 d3vilbabe Mai 20, 2011 la 10:56 pm

    depinde probabil prin ce cercuri te învârţi sau cât de ambiţioase şi înfipte sunt femeile pe care le cunoşti… eu nu ştiu aşa multe…
    ba, dacă stai să calculezi că un bucătar care să-ti gătească zilnic te-ar ajunge la vreo 10 milioane, cineva pentru curăţenie ar costa tot cam aşa, o bonă la fel, poate şi mai mult, şi încă o prostituată care să fie acolo când ai tu nevoie….calculul ar sări puţin cam sus. 🙂
    oricum, fie vorba între noi, un copil nu e deloc uşor de crescut şi prea puţini bărbaţi depun pe bune cotul la muncă.Ar fi un acord comun: tu înşeli, eu înşel, aducem un copil pe lume împreună de care avem grijă amândoi şi în rest există metode de protecţie. Nu e dracul nici chiar atât de negru.
    La partea cu încrederea da, ai dreptate. Dar pun pariu că ai în jurul tău bărbaţi cărora le acorzi încredere şi femei care, deşi ar merita-o, nu le-o acorzi. Am dreptate?:)

  5. 5 luvieere Mai 20, 2011 la 11:12 pm

    Cunosc femei care nu gătesc, fac comandă de pizza pe banii…”familiei”; deci tăiem gătitul de pe listă, suficiente din femeile pe care le cunosc nu ştiu să gătească. Urmează curăţenia, care nu e nici pe departe întreţinută zilnic. La acelaşi nivel de frecvenţă a curăţatului, mă descurc binişor cu 5 milioane plătite femeii de serviciu. Rămâne bona, care intră în calcul, după cum spuneam, doar în situaţia în care copiii sunt ai mei: 15 milioane. Aşa… mai sunt nevoile sexuale de luat în calcul, pe care mi le pot satisface şi fără să plătesc, dar şi fără familie, menţinînd relaţii fără angajamente de „friends with benefits”. Hai totuşi să pun un 10 milioane pe lună şi pentru sex, că nici soţia nu-ţi e sexual alături zi de zi, că o mai doare şi pe ea capul… aşa că, dă de-un total de 30 milioane.

    Acum, un şofer de TIR face $1800 pe lună, dacă e începător în ale transportului extern. Mno… deci nu prea e chiar echitabil…

    Cu privire la ultima remarcă, „pun pariu că ai în jurul tău bărbaţi cărora le acorzi încredere şi femei care, deşi ar merita-o, nu le-o acorzi.”… lucrez cu oameni care se folosesc de încrederea altora în scop mercantil… încrederea e un concept volatil pentru mine, indiferent de gen.

  6. 6 d3vilbabe Mai 20, 2011 la 11:22 pm

    deci să înţeleg că ăsta e un defect profesional, nu?:) Nu ştiu din ce zonă eşti tu da’ eu m-am despărţit de un fost pentru că avea pretenţia ca femeia să gătească de 3 ori pe zi, să fie gospodină maximă şi să aibă şi un servici cu un salariu destul de ridicat. Şi tare mă tem că-s mulţi care merg pe ideile astea şi că femeile se conformează. poate prin alte părţi ale ţării nu e chiar aşa, se ştie că Moldova e puţin mai înapoiată ca şi mentalitate.

    Observ că tu discuţi doar problema femeilor care înşeală, pe când eu spuneam la general. E pentru că femeile pot rămâne gravide iar bărbaţii nu? Păi asta implică iresponsabilitate. Indiferent că eşti femeie sau bărbat, ai făcut un copil, îl creşti frumos şi gata.

    Iar problema asta a banilor pe care-i aduc el sau ea în casă e cu dute-vino. Există femei care stau lepră, la fel cum există şi bărbaţi care o fac. Ţine de caracter treaba asta şi nu de gen, cred.

    totuşi au existat societăţi matriarhale în care toată treaba a mers ca pe roate. după mintea mea, dacă bărbaţii ar fi fost responsabili, şi ar fi avut grijă de copiii lor, nu s-ar fi inventat termeni ca „infidelitate” sau „înşelat”. aşa, s-a introdus „o lege” care să protejeze copilul şi să-i ofere un mediu bun unde să crească.

    noi nu cumva ne-am mai contrazis o dată pe subiectul ăsta?:P

  7. 7 luvieere Mai 20, 2011 la 11:39 pm

    :)) E foarte posibil să ne mai fi contrazis, mai comentez la unele articole care mi se par intrigante.

    Cât despre defecte, nu dau vina pe profesie; profesia tot eu mi-am ales-o, alegerea mi-a fost dictată de înclinaţii şi personalitate, aşadar defectele mi-o preced 😀

    Sunt tot din Moldova, ca reşedinţă temporară îţi sunt chiar concitadin. Mentalitatea locală e diversă, însă din experienţa personală nu pot să confirm multe cazuri în care femeile chiar să se conformeze dezideratelor absurde masculine, pe care le-ai menţionat.

    „Observ că tu discuţi doar problema femeilor care înşeală” – am pornit discuţia de la articolul tău favorabil infidelităţii, din cauza asta nu m-am referit atât la general, ci mai mult la acest caz particular.

    Şi da, ai dreptate că sunt şi bărbaţi care profită de femei… cazuri suficiente şi tot la fel de condamnabile.

  8. 8 Cristian LISANDRU Mai 21, 2011 la 12:17 pm

    Îţi mulţumesc pentru toate vizitele pe care le faci pe blogul meu. La bună recitire!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: