Nu îi poţi ignora pe cei dragi

Cel mai des auzit sfat e „Ignoră!”. Nu ştiu cum şi dacă alţii pot, dar eu ştiu sigur că mi-e imposibil să fac asta. Tac, ignor pe moment, mă las şantajată emoţional şi acumulez în mine atât de multe sentimente negative încât la un moment dat răbufnesc în cele mai neaşteptate moduri cu putinţă. Nu există „a ignora” pe cei de care eşti ataşat ci, cel mult, „a te distruge” pe tine.

Exact, vreau să vorbesc despre ceva care mă frustrează de ani de zile şi, în ultimele luni, aproape mă dărâmă nu numai psihic, dar şi fizic. Pentru că încerc să ignor.

Se face că nu de puţine ori am auzit fraza „Da, nu toată lumea e ca tine, să stea pe banii mămicii”. Numai că asta e o judecată în necunoştinţă de cauză, care iar, mă frustrează. Nu numai că nu îmi este apreciat efortul, dar îmi sunt aplicate nişte serii de etichete care pur şi simplu nu mi se potrivesc. Sunt eu multe, dar numai asta nu.

Da, e frumos să încerci să răneşti un om sau să-i întorci vorba cu o frază de genul ăsta. Dar doar atunci când ai argumente reale şi plauzibile. În rest, nu te face decât un ignorant şi un laş. Aşa că hai să mă descarc şi eu, să lămuresc şi anumite aspecte şi să spun o poveste care e cât se poate de reală. Pentru binele psihicului meu:

Se face că de la tata mi-a rămas o cameră de cămin. Vai de capul ei. Şi o juma’ din apartamentul în care stau acum. Camera respectivă e închiriată şi eu stau în pătrăţelul meu, aici. Maică-mea a plecat în ţări străine imediat după ce a murit el, după ce, în prealabil, s-a enervat că nu i-a rămas ei totul. Aici ar mai fi nişte amănunte, destul de relevante pentru ce vreau să ilustrez, însă implică legi încălcate şi totuşi, nu vreau anumite informaţii să ajungă pe mâini străine. So, aveam 16 ani în momentul ăla.

Noi n-am fost niciodată apropiate. Legătura „mamă-fiică” n-a existat decât în prezenţa străinilor, care trebuiau să vadă „ce mamă bună e”. În rest, e exemplul perfect de „părinte impostor”. De la 16 ani încoace, toată lumea m-a acuzat că stau pe banii ei. Prea puţine persoane au ştiut să citească şi să vadă pe bune ce se întâmplă cu adevărat. Banii pe care i-am avut, de atunci, au venit de la gazda de pe camera respectivă şi din ce-am făcut eu.

Două poveşti am de spus şi sper, prin astea, să nu mai aud şi altă dată acea replică obositoare şi superficială.

În octombrie a venit acasă. În noiembrie, am avut o dezamăgire extremă, care m-a cam dărâmat psihic. Am luat o pauză de la muncă. Au venit sărbătorile, apoi sesiunea. Două luni pauză de bani personali, moment în care m-am îndreptat spre singura persoană care, teoretic, ar fi trebuit să mă ajute. Cu bani de ţigări. La pachet, m-am ales în fiecare zi cu stress, scandaluri, victimizări şi altele de genul ăsta. Pentru că da, tabloul n-ar fi complet dacă n-ar fi victima mea, nu? Femeia are hepatita B de când era copil, care acum a revenit. Bineînţeles, eu sunt vinovată de asta.

În timpul sesiunii am spus „Stop!”.  Chiar după ce a vrut să îmi dea cu un castron de portocale în cap da’ n-a făcut-o pentru că aveam laptopul ei în braţe. N-am mai avut nici o tangenţă cu ea, timp de vreo lună. Eram doar două persoane care locuiau sub acelaşi acoperiş. Desigur, rudelor şi pietenelor ei li se plângea că, după ce că nu vreau să muncesc( mda, pentru ea doar mersul într-un loc, câte 8 ore pe zi, reprezintă muncă- nu contează că, în general, lucrez câte 13-14 ore zilnic, asta nu e muncă), nici nu o respect pentru toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru mine.

Într-o zi stăteam în camera mea, cu prietenul. Întâmplarea asta, măturisesc, m-a făcut să mă rup total de ea.  A venit să-i fac nu mai ştiu ce la telefon. Chiar perioada aia era teribilă. Muncă, învăţat, somn şi mâncare mai deloc, la naiba, n-aveam timp nici să-mi fac un duş. La care prietenul o întreabă ce mai face. S-a uitat la mine, mândră, râzându-mi în faţă şi făcându-mi în ciudă şi îi spune „Păi îmi deschid frizerie.” Şi o făcea din nişte bani pe care mi-i promisese mie, că mi-i dă ca „ajutor în viaţă”, după ce negociasem la sânge cu ea.  Ori faza asta m-a scârbit maxim. Adică fică-ta trage ca vaca la plug, nu mai e om de cât munceşte, şi tu vii şi îi faci în ciudă cu „cât de tare eşti tu” ?

Nu, nu vreau bani de la ea, nu vreau ajutor, nu vreau nimic. Tot ce vreau eu este linişte. Iar singurul lucru pe care îl aduce ea în viaţa mea e doar stress. În rest, mă descurc singură.  Dar liniştea asta implică să nu aud nici „ah, tu stai pe banii lui maică-ta” mai ales când eu niciodată în viaţa mea nu am făcut asta. Tocmai am demonstrat mai sus ce fel de om e. E doar una din miile de întâmplări de genul, în care răutatea care zace în ea a ieşit la iveală. În toţi anii ăstia, în timp ce ea strângea bani la ciorap ca să se fălească mai apoi, eu am avut zile în care am murit de foame în casă şi nu o interesa când afla. Am făcut febră şi mi-am scuipat plămânii şi femeia nu a venit să mă întrebe dacă am nevoie de un ceai, chiar dacă se afla la nici doi metri de mine. S-a interesat prietenul şi mama lui de mine mai mult decât ea. E doar ea, în unviersul ei şi atât. Copilul a fost şi este o povară şi speră în momentul suprem în care eu am să mă mărit şi am să plec de acasă, iar ea are să fie liberă. Îmi plătesc cheltuielile mele, şcoala, stilul de viaţă, îmi câştig singură banii de când eram copilă şi nu depind în nici un fel de ea.

Nu, mama mea nu e ca mama altora iar simpla comparaţie sau încercare de a mă convinge că, de fapt, eu mă înşel, e total greşită. Iar cel mai de căcat sfat posibil e „Ignoră!” cu derivata „Da’ nu te-ai obişnuit în atâţia ani?”. N-am cum ignora, pentru că mie îmi pasă de ea. Mă doare, deşi nu arăt, de câte ori face fie şi un singur gest sau spune o singură vorbă care îmi dovedeşte asta. Mă frustrează total şi îmi aduce mereu în minte întrebarea „Cu ce greşesc eu?” Nu te poţi obişnui niciodată cu ideea că singura persoană din toată lumea asta care ar trebui să fie „programată genetic” să te iubească şi să te protejeze, te respinge în cele mai umilitoare şi crude moduri cu putinţă. Nu e un străin de pe stradă la care să nu te mai gândeşti. Totuşi, vorbim despre singurul membru al familiei mele aici.

Aşa că dragilor, faptul că voi îmi spuneţi să ignor sau că stau pe banii ei nu face decât să mă frustreze şi mai tare. Iar asta nu e bine deloc pentru că de răbufnit, în faţa voastră am să răbufnesc, nu în a ei. Ea aşa e şi sunt conştientă că la vârsta ei n-am eu ce să fac să o mai schimb. Şi toate oalele se vor sparge în capul celui care declanşează asta. Dacă voi credeţi că e atât de tare să ai un părinte cu bani, fac bucuroasă schimb cu voi, fie măcar şi pentru o seară. Un părinte care e interesat de tine şi căruia chiar îi pasă,  care nu vrea să te facă să te simţi de căcat de câte ori te vede şi care îţi dă un sfat sau are grijă de tine atunci când eşti bolnav, face de un milion de ori mai mult decât ceea ce am eu sau am avut până acum. Poate că ăsta e şi motivul pentru care mă enervez când văd că vă plângeţi de ce aveţi, când oamenii aceia nu vă vor decât binele şi arată asta aşa cum ştiu ei să arate şi să explice.

Anunțuri

7 Responses to “Nu îi poţi ignora pe cei dragi”


  1. 1 rrrr Aprilie 12, 2011 la 9:05 am

    e trist ceea ce spui ; sunt unii parinti care nu stiu sa.si exprime sentimentele dar nu cred ca o mama doreste raul copilului sau , este pur si simplu o diferenta de gandire , cred eu ….

  2. 2 a Aprilie 12, 2011 la 12:22 pm

    pleaca (da, atat de simplu)

  3. 3 nya Aprilie 12, 2011 la 10:41 pm

    e usor de comentat dar numai cei care trec prin asta stiu ce inseamna si cate urme adanci lasa.chiar daca te prefaci puternic inauntru te macina…oamenii nu se pot schimba in atata masura cat sa inceapa sa le pese..si nu e ca nu arata…chiar nu le pasa..uneori ajung la jocuri murdare in care pretind ca le pasa doar atat cat au nevoie de tine..in rest, gunoi..Cred ca ajungem fiecare sa cautam afectiunea pe care mama trebuia sa o ofere in partener, in prieteni, in vecini..nu stiu..cautam, dar de cele mai multe ori ramanem dezamagiti de acestia.In definitiv, poate e un lucru care ne face mai puternici, mai luptatori, poate prin asta dobandim ce multe persoane de varsta noastra nu au.. cine stie.. multa rabdare iti doresc Oana, si sa dea Dumnezeu sa gasesti persoana care sa te iubeasca macar pe jumate cat esti tu capabila sa iubesti..

  4. 4 d3vilbabe Aprilie 13, 2011 la 2:34 pm

    @a: nu există alb sau negru. doar nuanţe. deci, în concluzie, nimic nu e atât de simplu şi crede-mă, „soluţia” asta a fost de mult luată în calcul. dar, după cum spuneam, nu se poate ignora o mamă care se victimizează de obicei, care îţi este o persoană dragă şi care se vede deodată în situaţia de a rămâne singură. E…un pic mai dificil. 🙂
    @răzvan: am avut destul timp în care să îmi dau seama dacă e o diferenţă de gândire greşit înţeleasă sau e o stare de fapt. ea îşi exprimă sentimentele prea bine chiar, zic eu. 🙂

  5. 5 Cryss Aprilie 13, 2011 la 8:27 pm

    Wow. Sincer, eu credeam ca eu am probleme insa vad ca zi de zi , apar alte persoane care imi demonstreaza ca nu sunt singura si ca ei au probleme mult mai mari… Incearca sa rezisti… Altceva nu ai ce face! 😦

  6. 6 mephala Aprilie 13, 2011 la 11:06 pm

    tu ai luat de mult timp in calcul „solutia”, eu chiar am aplicat’o. cred cred ca inteleg prin ce treci, taica’miu a murit cand aveam 5 ani si dupa el toate rudele dragi mie si de care reuseam sa ma atasez cat de cat.

    in ceea ce o priveste pe maica-mea e super protectiva, le stie pe toate si nu trebuie sa iesi din cuvantul ei.

    acuma sunt in brasov bine mersi si desi tin la ea si ii voi fi recunoscator cat voi trai pentru ca m-a crescut, ii raspund daca am chef, cand am chef. cu cat nuantele de gri vor disparea mai repede cu atat va fi mai bine pentru tine. cred. pentru mine stiu ca asa a fost

    p.s. eu sunt a 🙂

  7. 7 alexandra Ianuarie 30, 2013 la 8:39 pm

    CAND SUNT CU TINE PARCE ZBOR DAR CAND SUNT FARA TINE NU SUNT NIMIC. ATUNCI VREAU SA STII CA ITI VREAU BINE SI CA STI FOARTE FRUMOASA.NU O SA TE UIT NICIDATA IN VIATA MEA!:-*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: