Caut mentor

Există, printr-o minune, printre cei care mă citesc, oameni care au terminat psihologia şi o şi practică? Eventual la Cuza?

Sunt într-o nebuloasă totală şi cu cât aflu mai multe informaţii cu atât mă bag şi mai adânc în ea. Ca de exemplu cică trebuie să-mi aleg titlul de licenţă şi profesorul coordonator. Asta nu ar trebui să fie greu, nu? Adică te duci la cel mai simpatic şi maleabil profesor, îi explici despre ce e vorba şi de acolo te îndrumă el.

Numa’ că aici apare problema numărul 2. Despre 1 vă povestesc imediat ce termin cu asta. Aş vrea un profesor de la care chiar să am ce învăţa, care să predea o materie care chiar să mă ajute şi să-mi placă şi, în felul ăsta, toată lucrarea de licenţă să vină de la sine şi să nu ajung să o consider un efort enorm şi, implicit, „a pain in the ass”.

Mno, iar treaba asta e mai dificilă decât pare. În primul an mi-am căutat un profesor dispus să mă îndrume în alegeri. Din toate mail-urile trimise în care îmi explicam cât mai pastelat doleanţele (adică peste 20), trimise în stânga şi în deapta, doar la unul mi s-a răspuns pozitiv, şi anume la cel trimis lui Ticu. Care e un om extraordinar de deschis şi dispus să te ajute, chiar dacă nu îi eşti student. Singura lui problemă e că predă Psihologia muncii şi organizaţională, materie pe care eu nu o înghit deloc. Pen’ că nu mă interesează domeniul ăla.

În rest, dacă mi-a plăcut ceva mai mult din facultatea asta din ce-am studiat până acum, aia a fost Rezolvarea conflictelor. Numai că tipa de o predă e paranoică. Citind pentru materie, cu sârg şi drag, cu vreo 5 ore înaintea examenului, m-am hotărât să-i trimit şi ei mail, pentru că vroiam să aflu mai multe, gen „dacă vreau să învăţ şi altceva decât ce se predă în anul 2, până la master, ce-ar trebui să fac?” La care femeia zice că aplic tehnică de influenţă pe ea şi că să nu-i mai trimit mail. Rezultatul? Eu am rămas „doua-puncte-liniuţă”, cu o materie care îmi place foarte mult da’ pe care o predă o profă ţicnită şi cu o imensă părere de rău. Din propria experienţă ştiu că felul omului care îţi predă de a fi, contează în proporţie de 70% dacă înveţi ceva din ea sau nu. Aşa că am să-i zic pas şi ei.

Apoi, din alţi profi cu care am luat contact până acum, nici un altul nu m-a impresionat/atras/părut că ar fi ok.

So, eu cu cine fac banking lucrarea de licenţă?

Apoi, altă nebuloasă, şi anume problema numărul 1. Hai că la licenţă mă învârt eu cum mă învârt da’ mi-ar plăcea să mă învârt cu cap, poate ajung să fac şi eu 400 de piruete la Românii au talent. Se face că aş vrea să mă bag pe viitor în oala cu psihologia pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţională. Sună pompos şi complicat, nu? Ăsta-i caimacul de la lapte, vă zic eu.  Şi nu orice fel de apărare, că doar n-oi fi eu la fel cu toţi ăia de termină Dreptul şi să mă învârt pe lângă un poligraf toată viaţă. Nu, eu vreau psihologie aplicată, că-s cu 3 perechi. Bine, recunosc, din ambiţie, tocmai pentru că, atunci când ziceam că vreau asta eram lovită cu stereotipui gen „Puşcăria nu e loc pentru femei”. O fi, n-o fi, eu vreau asta, mă doare la bască de preconcepţiile unor limitaţi care nu-s în stare să vadă că toată viaţa mea nu e un loc pentru femei şi eu totuşi fac faţă cu brio. Nişte infractori acolo ar fi mici copii. Aşa, frustrare descăcată.

So… Ca să ajungi să îţi iei atestatul ăsta tre’ să ai nu una ci două specializări, din ce văd eu pe net. Şi de aici începe nedumerirea. În Iaşi nu e master în domeniul ăsta. M-aş duce în alt oraş doi ani, nu-i bai, da’ vreau întâi să ştiu dacă nu sunt şi alte posibilităţi de eschivă. Cum ar fi: dacă fac un master de psihoterapie aici, ce-ar mai trebui să fac după? E de ajuns? Nu e? De ce nu e? Şi etc. Cum se poate ca un oraş universitar, cu penitenciar şi tribunal mare şi alte chestii d-astea să n-aibă un master în psihologia apărării? Nu-i normal, nu? Şi d-aia mă gândesc eu că există, totuşi, posibilităţi şi aici.

Mno, după cum se vede, iar am intrat în focuri. Da’ mai bine mai devreme decât prea târziu. Oricum nu mai e mult până atunci aşa că tre’ să-mi chinui puţin ăia doi neuroni să ajung la un rezultat.

În concluzie, caut un om care ştie multe, care are răbdarea să fie bătut la cap cu întrebări dintre cele mai puerile şi care e dispus să-şi facă milă de un copil care vrea şi el să se joace în lumea ăstora mari.  Hai că nu cer multe de la viaţă, nu?

 

 

Anunțuri

7 Responses to “Caut mentor”


  1. 1 mephala Aprilie 9, 2011 la 1:30 pm

    pai pe langa profesori, ai putea intreba pe cei care chiar practica meseria pe care doresti sa devii. daca spui ca vei avea legatura cu penitenciarul, intreaba p’acolo.

    nu stiu cat de deschis ti se va raspunde daca e sa luam in calcul cuvantul „aparare” din titulatura. ar mai fi „paranoia” ca le iei locul si „spaga” data dar sa ramanem „optimisti” 🙂

  2. 2 Ella Aprilie 9, 2011 la 3:32 pm

    Sa stii ca ai cerinte mari , profi coordonatori au sa se uite pe planul tau , au sa iti recomande o bibliografie pe langa cele 100 de titluri pe care ai sa le ai tu . Au sa iti ceara lucrarea undeva pe la sfarsit, ca sa iti zica sa o refaci , foooarte putini se implica la gradul la care ai vrea tu.

  3. 3 d3vilbabe Aprilie 9, 2011 la 6:58 pm

    Mda, problema e că nu cunosc pe nimeni din domeniul ăsta. E „relativ” nou şi are doar vreo 5 ani la noi în ţară.
    Cât despre profesori, dacă nu găsesc exact ce caut, asta este, trebuie să mă mulţumesc cu mai puţin. Da’ totuşi mi-ar plăcea destul de mult să nu fac o treabă degeaba şi să-mi fie chiar folositoare cândva. 🙂

  4. 4 kOoDoO Aprilie 9, 2011 la 7:04 pm

    Lol. Baga-te ma pe psihologia muncii si organizationala, wtf is the matter with you? Eu zic ca se cauta, ai un job clar in minte, iar daca acum nu e perspectiva in mod sigur o sa fie. Inteleg ca pana aici ai facut doar ce ti-a placut tie, dar poate aia nu se cauta. Si nu e pacat sa stai cu diploma in dulap? Mai cunosc vreo 10 asa.

  5. 5 d3vilbabe Aprilie 10, 2011 la 10:45 am

    Aşa-s eu, mai cuidată. Îmi place să fac cu pasiune ce fac, deci, implicit, mă bag în ce ştiu eu că aş face cu plăcere. Posturile de genul ăsta se iau prin concurs deci contează cât de bun eşti sau ce pile ai. Plus că un psiholog specializat pe psihologie aplicată, la nivelul de practicant, are şi specialiare în psihologia muncii. Plus aia de psihoterapeut şi în psihologia socială. Plus un modul pedagogic, deja şansele să găseşti ceva sunt multe. Te gândeai cumva că eu n-aş avea şi un plan b, c şi d?:)

  6. 6 mephala Aprilie 10, 2011 la 1:17 pm

    poi asa cum trimiteai mailuri la profi, ai putea trimite niste mail-uri pe unde se practica ce vrei tu. poate s-a gasi un puppet master dispus sa te ajute. pan’ poti sa o aplici in continuare linistita prin baruri 🙂

  7. 7 uri Aprilie 12, 2011 la 10:08 am

    Aiurea treaba sa te strofoci pentru niste hartii ca sa poti in final sa faci ce ti-ai pus in cap, cel putin la cum vad eu lucrurile, asta te opreste sa nu te apuci de maine. Culmea, aseara m-a lovit si pe mine un plan asemanator, putin mai egoist. Ma vedeam in cabinetul meu de psihologie la parterul casei 😀 ( sry..offtopic)
    Domnu Gogu stie foarte multe si are toata rabdarea din lume sa fie batut la cap, trebuie doar sa te familiarizezi putin cu criteriile de cautare. Nu`i lucru usor, dar niste ulei de in ajuta sigur sau daca te grabesti poti incerca Ritalin 🙂 Succes !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: