Teoria conspiraţiei

Să-mi dau şi eu puţin cu părerea în cazul tramvaiului din Fundaţie, ca să fiu şi eu în rând cu lumea. Dureros accident, când am aflat m-am simţit oarecum aiurea, da’ am trecut mai departe. Azi m-a luat iar…

Eram aseară, pe la 1 noaptea, la o cafea în Fundaţie. Vedem Poliţie multă şi ne întrebăm ce-i cu ea. „O fi vreo adunare ceva…”. Ne prindem iar în discuţii, uităm. Apoi vedem aparate foto şi camere de luat vederi. Clar, ceva se întâmplă. Ieşim şi noi, curioşi, şi aflăm că e reconstituirea accidentului.

Trece tramvaiul ca prin brânză în intersecţie, opreşte la Râpa Galbenă. „Clar, nu îi ţin frânele nici cât cele ale unui om beat.”  Pe dracu… Azi am căutat reportajul să văd şi eu cum a fost testul, de fapt. În video-uri ce credeţi că apare? Un profesor lejer trecut de 50 de ani, cu semne accentuate de alcoolism cronic pe faţă, spunând că, de fapt, n-au frânat ei în Fundaţie, din superstiţie, şi că au testat frânele pe Canta. Pe ‘zda ma-tii, bă!

Păi ce fel de test îi faci pe  o stradă dreaptă când în Fundaţie ai cea mai abruptă pantă de pe tot Copoul?! Adică din superstiţie tu rişti să bagi un om în puşcărie?!

Şi de aici pornesc eu teoria conspiraţiei: Nichita s-a grăbit ieri să declare că a fost vatmanul de vină. Profesorul lui peşte mă îndoiesc temeinic să fie expert pe bune. Adică, aşa cum spunea şi un student de-al lui, de când a învăţat el cum se comportă o Dacie în cazul unui accident a mai curs multă apă pe Bahlui. Mă îndoiesc că printre pauzele de băut mai ia şi mai citeşte câte o carte nouă care să-l mai pună la curent cu tehnologiile noi. Şi-atunci cum îmi vine el aci, în calitate de expert? Nu cumva neuronii mor de la alcool? Că parcă eu aşa ştiam.

Deci, hai să ne imaginăm un scenariu mai nebun, aşa, pen’ că-mi place mie să-mi iau filme. Să presupunem că dacă accidentul ar fi din vina faptului că tramvaiul ăla e din 1900 toamna, multe capuri s-ar tăia. Ba, colac peste pupăză, dacă s-ar face nişte cercetări, cineva ar putea pune nişte întrebări incomode gen „Unde au dispărut tramvaiele de dinaintea ăstora şi în buzunarul cui au intrat banii de pe fierul vechi dacă s-au dat la casat?” sau „De ce folosim rebuturile altora şi cum păpădia mă-sii poate ajunge un tramvai vechi de 50 de ani să coste 200 de mii de euro? E piesă de muzeu!?”

Aşa că dacă dăm vina pe vatman, toată lumea e fericită, atenţia se concentrează încolo şi pe noi nu ne deranjează nimeni de la procesul de băgat mâna în buzunar. Pen’ asta las’ că ştim noi un nene care poate da o declaraţie, sub semnătură, care să aranjeze lucrurile. „Mă Ionele, ştii vreun d-ăsta dispus să facă asta?” „Păi e ăla de şi-a dat cu părerea şi la accidentul din 2006.” „Da’ nu era la dezalcoolizare ăla?” „Păi era, da’ a ieşit şi acum are probleme la servici că pute a alcool şi femeia îl ameniţă că-l lasă pen’ că are cu 25% bani mai puţini şi început de impotenţă” „A, deci ar fi dispus să muşamalizeze cazul ăsta, nu?”

Şi uite aşa apare un neica nimeni care pune în balanţă viaţa unei familii cu o superstiţie. Acum să ridice mâna sus toţi ăia de la Poli care au auzit că ăsta ia şpagă ca să te treacă la examene.

Dacă proba asta e acceptată la dosar, e clară treaba. E ca şi cum eu aş spune că ştiu cum se trăieşte în Africa pentru că mi-a fost foame azi şi n-am avut ce mânca până nu mi-am făcut două ouă. Aşa şi ei: „frânele funcţionează perfect pe stradă dreaptă!” „Da’ ştiţi, accidentul a avut loc pe o pantă foarte înclinată”. „Ei, acolo vine Bau-Bau şi ne mănâncă dacă le încercăm, n-avem de unde şti. Da’ vatmanul e vinovat, clar!”

P.S: aseară era fum în spatele tramvaiului când a trecut. Fum, praf, ceva era. Care se ridică la frecare prea mare. Sunt eu paranoică dacă am să consider că el, de fapt, a frânat, da’ nu au ţinut frânele alea? eh da, şi fix în ziua aia camera de luat vederi din Fundaţie nu funcţiona. Nici aia de la Casa Studenţilor, care ams enzaţia că prinde un colţ de stradă. Nici aia de mai sus de Universitate. Nop, nici una…