Creierul ăsta e dat dracului

Azi-noapte a fost prima oară când am dormit singură de când cu beleaua nouă. Că până acuma ultima mea grijă era să-mi iau pastilele la timp. Plus că, după cum cei dintre voi mai vechi pe aici bine ştiţi, dacă mi-e frică de ceva pe lumea asta atunci asta e să fiu singură când sunt bolnavă. Mor dracului prin casă şi nu ştie nimeni. Aşa….

Aseară, simţindu-mă eu mai bine şi pe deasupra şi mărinimoasă, m-am hotărât că pot să dorm singurică şi că nu îmi mai e frică şi că nu mai am nevoie de dădăceală. Atribuţia mea era să mă trezesc singură să-mi iau pastilele la 3, 5 şi 10 dimineaţa. Numai că na, uitucă din fire, am uitat să-mi pun ceasul să sune…

Până pe la 1 m-am chinuit să adorm fără nici un fel de rezultat. Când într-un final am adormit, am avut un coşmar. Care îl avea în prim plan pe Dizi, unul din prietenii mei buni, şi pe cei doi fraţi malefici ai lui, gemeni. M-am trezit asudată, mă uit la ceas, 3 fără 2 minute. Timpul să-mi iau pastila. Îmi fac datoria, adorm la loc.

Încep iarăşi să visez. Se făcea că mă mutasem în apartamentul bunică-mii, din Alexandru, cu 3 camere, mi-l aranjam eu cum vroiam, aveam chiar şi un dressing, totul roz, când deodată apare mama prin peisaj stând la vorbă cu o vecină de acolo care cred, acum, e oale şi ulcele de mult. Nu de alta da’ avea vreo 80 de ani când eram eu ştrumfă mică. Şi cum stăteam şi-mi periam eu sacii de pantofi superbi ca să-i aranjez la locul lor, o văd pe baba cum se transformă şi cum începe să mă bârfească împreună cu maică-mea. Moment în care m-am enervat şi m-am trezit. Ca niciodată, de draci, simţeam în gură gust de tutun şi o poftă extraordinară să fumez. Mă uit la ceas, 5 dimineaţa. Şi vreo 10 minute. Mă duc la bucătărie, îmi prepardoctoria, vin în cameră, aprind o ţigară şi  beau preparatul minune care are rol să-mi scoată antibioticele din organism. După ce-am băut-o, nu mai aveam deloc chef să fumez. Pen’ că mie nu-mi vine să fumez niciodată când dorm, cum păţesc majoritatea fumătorilor.

Dimineaţă, la 10, prin somn, mi se pare că aud ceva prin cameră. Deschid ochii şi o văd pe maică-mea uitându-se la poza pe care o am pe birou, în care prietenul mă vrăjeşte la petrecerea de Revelion. O întreb ce face acolo, se pierde cu firea şi bâiguie ceva de apă minerală şi poză. Mă uit mai bine prin cameră, părându-mi-se oarecum suspectă atitudinea şi văd că îmi furase draperiile şi perdeaua să le spele. Deci femeia trebăluia de ceva vreme prin cameră. Mă uit la ceas, 10 şi 2 minute. Timpul pentru doftorie.

Deci da. Organismul meu ştie mai bine ca mine când trebuie să-şi ia medicamentul aşa că face pe dracu’ în patru să mă mişte din pat fix la ora la care trebuie. E fascinant, pe bune de nu…

Anunțuri

1 Response to “Creierul ăsta e dat dracului”


  1. 1 Roxyka Martie 9, 2011 la 10:11 am

    de n-as pati si eu asa cand am ore dimineata:))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: