Problemele existenţiale ale femeilor

…sau mâncătoria dintre femei, part 1, ca să fie Nefraim satisfăcut că am scris şi postul ăsta. Cancaniadă, ţiganiadă, răspund provocărilor. I love cat fights. Care cat? E mai mult aşa, o luptă între un dobermann şi o păpădie, da’ de dragul expresiei să-i zicem „cat  fight”. Moved to flame, vorba lui Seeker.

Io ştiţi ce parere am despre foşti. Adică eu rămân prietenă cu ei după, şi am explicat asta pe aici dar mi-e lene să caut postul să dau link, da’ sunt cele mai slabe şanse să se mai înfiripe altceva după.  Pen’ că am o logică simpla: ok, ne-am înţeles, da’ n-am reuşit să ne înţelegem în relaţie. Rămânem prieteni, că avem foarte multe în comun, da’ nu mai încercăm nimic altceva că nu e decât pierdere de timp. Am încercat asta, n-a mers deloc, ce rost ar avea să o mai încercăm iar? Între timp ţi-a mai crescut una sau care-i rostul? Doar n-om fi proşti să ne dăm cu capul de 10 ori de acelaşi stâlp ca să realizăm că există, nu? Mai pe scurt: dacă vreau să fac ceva cu un bărbat, probabil ăla cu „ruşânea” din penultimul post ar avea mai multe şanse decât un fost. Aşa…

Şi se face că am eu un fost, să-i zicem X, care are o actuală, care nu mai încape de mine că nu-i capabilă să înţeleagă treburile simple de mai sus. Bine, poate la asta contribuie şi faptul că el încă ţine la mine în timp ce pe ea abia o bagă în seamă. (Observaţi mâncătoria, da?)

Iniţial n-aveam nimic cu ea, că nu e treaba mea relaţia lor. Ea mă citea, eu habar n-aveam ca ea e aia care îmi lasă comenturi de genul „actuala e mult mai importantă ca fosta, că fosta e dată uitării de obicei, hihihi”. Când am aflat că ea e, am tras concluzia că săraca are o mică frustrare legată de mine şi am zis că na, e oarecum normal. Am înţeles-o. Mi-am continuat ieşirile cu prietenul meu bun, pen’ ca la rangul ăsta se află X, în viaţa mea, i-am ignorat ieşirile, perfect. Ba chiar făceam un trio simpatic: eu, X şi prietenul meu de atunci. Civilizaţi, simpatici, toate bune.

Numai că şi frustrările astea se manifestă când ţi-e lumea mai dragă şi femeia a început să-l toace pe X la cap. Ţaca-ţaca, mai rău ca maşina de cusut. Crize când afla că a ieşit cu noi, istericale când aducea vorba de mine, înţelegeţi voi. Zic „măi, e o mică neînţelegere aici, ea nu mă cunoaşte, e normal să se simtă ameninţată de mine, hai să am o discuţie cu ea să-i explic prieteneşte ce şi cum. Poate ajungem să facem double-date-uri.” Fail total. Răspuns primit? „N-am ce dicuta cu tine”. Oooook. Las-o aşa.

Ne întâlnim din întâmplare, la un moment dat, la o cafea prin Belfast, moment în care ea începe să mă înţepe. Fiind amândouă la aceeaşi facultate, normal, începem să discutăm despre singurul subiect comun, ca să îl evităm pe celălalt, să nu-l facem pe X să se simtă prost. Ajungem, din vorbă în vorbă, la planuri de viitor, la care ea aruncă mănuşa în mijloc: „Da, toţi suntem visători în primul an.” Zâmbesc, mă retrag din discuţie politicos, de dragul lui X şi evit toată seara să o mai bag în seamă. Ha, mint, doar nu credeaţi că renunţ aşa uşor când sunt provocată, nu? Nu, sucesc cuţitul în rană şi toată seara stau la cioace cu X si prietenul, râzând şi făcându-i s-o ignore. Femeia stătea emo în colţul mesei, cu boticul de piţişor alintat, normal. La un moment dat a plecat, supărată. 1-0 pentru mine.

A doua oară când  ne-am întâlnit, am povestit aici ce şi cum. Urmarea postului? Istericale, normal. Îi urla lui X că cică „Dacă nu vă ştergeţi blogul şi tu şi Oana, nu mai avem ce discuta”. „Ce vrea mă asta?!” am reacţionat printre hohote de râs când am aflat de „cerinţă”. „Ahhhahahahhahhahahhaha, da’ cine-o fi ea să-mi şterg eu blogul? O iubeşti, ţii aşa mult la relaţia asta?! Păi atunci dă-o mă în păpădia vieţii.” După cum vedeţi, blogul meu e tot aici, al lui e tot acolo, femeia nu e de cuvânt deloc.

A treia întâlnire a fost şi mai amuzantă, da’ staţi liniştiţi, totul e gradual crescător. Se face că eram eu cu prietenul meu de atunci la o bere şi un meci (Steaua-Dinamo, eu stelistă, el dinamovist, distracţie şi amuzament) prin Moară, având o masă în prima cameră, chiar lângă ieşire cum ar fi. Ne uităm noi la meci şi trece asta pe lângă noi, uitându-se cu o privire de căprioară panicată la mine pe motivul „Chiar e Oana? Şi de ce e ea aici?! Oare m-a văzut?” Normal că am văzut-o, eu văd tot, mă pregătesc pentru cariera de soacră. Avea un telefon în mână, care-i suna. Aveam să aflu mai târziu că la telefon era X, care, după cum v-aţi închipuit deja, nu era personajul masculin de o însoţea.

Deci urmăriţi atent logica, să vedeţi cam cât de proastă poate fi femeia: ea îşi făcea de cap cu altul în camera cealaltă a Morii, o sună prietenul care mi-e mie foarte bun prieten, iese să vorbească cu el la telefon, ma vede pe mine acolo înainte să iasă, ştie că mă enervează şi că n-am nici un motiv să o acopăr şi ia ghiciţi ce-i spune prietenului? „Sunt acasă mami, mă uit cu tata la meci.” Şi după intră înapoi, trăgându-şi părul peste faţă şi făcându-se că nu-i ea. Fascinant, Freud şi-ar da o mână să o studieze, cred.

A patra întâlnire e de departe cea mai comică. Da, a existat, în caz că vă gândeaţi că X i-a dat papucii după episodul de mai sus. Nu, lui îi convine relaţia asta din motive de comoditate. Şi asta s-a întâmplat luni dimineaţă, adică ieri:

Duminică noaptea, seară liberă, eu bine-dispusă, arunc pastila lui X: „Hai la o bere”. „Hai”. În fundaţie ne întâlnim cu un alt amic comun şi vechi. „Hai şi tu cu noi”. Discuţii, glume, distracţie, „Haidem la o bilă”. „Haidem”. Îi căpăcesc la billiard, ne plictisim, „Haidem în pub”. Distracţie maximă, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh( aia fiind eu că ştiţi că e reprezentat de-un porumbel, adică o păsărică)  în acţiune, Fiul o dădea pe bere fără alcool că era cu maşina. Noi fără nici o treabă. Când ne-am plictisit şi de locul ăla noi doi încă mai aveam chef de distracţie, pe când pe Fiu îl luase cu somn şi stare emo. Normal, cine n-ar fi emo după ce ar bea bere fără alcool o noapte întreagă? „Mă, hai la mine, mai stăm la o vorbă, mai bem ceva, ascultăm o muzică bună.” Ca între amici. Pur şi simplu doi oameni care vor să stea la cioace. Mergem şi, după ceva ore de vorbă, adormim, amândoi. De aici începe amuzamentul şi drama de care vă spuneam ieri, care s-ar fi rezolvat imediat dacă s-ar fi discutat:

Dimineaţă pe la 10, când mi-era somnul mai drag mă trezesc nişte ciocănituri în uşă. Eu, prin somn, nedându-mi seama unde sunt, încep să mă alint, specific mie, că nu vreau să mă trezesc. Pune X mâna pe mine, deschid ochii şi îl văd făcându-mi semn că cică „şşşş!”. N-aş fi „şşş” dacă nu i-aş fi văzut privirea panicată şi nu aş fi ştiut că asta devine isterică atunci când vine vorba de mine. Hai să îi mai acordăm o circumstanţă atenuantă, nici o femeie n-ar reacţiona bine când ar veni de Sfântul Valentin acasă la prieten şi în loc să-l găsească pe el aşteptând-o ar gasi-o pe fosta pe care n-o suportă şi de care se simte ameninţată. Mai moţăi puţin încercând să ignor zgomotul pe care ea îl făcea, după zece minute tot la uşa era, ciocănind. „Fantastic, oare nu se plictiseşte odata?”

Îi vine lui X ideea genială şi deschide geamul, sare în curte şi se duce la colţul casei să vorbească la telefon cu ea. „Nu-s acasă”. Fericit, dă să sară înapoi geamul, asta plecase de la uşă. Bagă el un picior pe geam, stă cu unul atârnat afară, când deodată o aude la colţul casei: „X, ce faci acolo?!” El: „Stai să-ţi explic!” Am izbucnit instant în râs când am văzut imaginea. El, cu o mutră de nevinovat şi totuşi călare pe geam, „stai să-ţi explic”.

Iese el, discută, vine ea şi îmi aruncă aşa, în greaţă, un „neaţa”, na, avea tot dreptul după imaginea de dinainte. Unele pur şi simplu nu pot înţelege existenţa relaţiilor platonice şi a discuţiilor interminabile cu prietenii buni. Şi asta e normal. Pleacă ea, îl rog pe X să facă o cafea. Mă duc şi eu în bucătărie după el:

„Cum a fost?”

„Eh, a plecat.”

„Ce situaţie de căcat. Prima oară când nu faci nimic cu nimeni şi fix atunci te prinde”

„Da mă, zi şi tu…”

Hahaha, hihihi, ne amuzăm noi de noua problemă existenţială creată şi se duce X să ia zahăr din cealaltă parte de casă. Moment în care o vede pe ea pe hol, stând pe canapea. „Ce faci măi aici? Hai în bucătărie”. „Nu!” „Ooook…”

Vine la mine, îmi zice că e acolo, să mă duc şi eu să o împac şi să-i explic situaţia şi neînţelegerea. Nu că aş fi vrut să mă creadă sau ceva, da’ mă simţeam eu bine că am încercat să-mi fac datoria morală. Ajung, încep cu „Îmi cer scuze de sit…” moment în care asta face o criză de isterie, iar, se uită cu şi mai multă greaţă la mine şi începe să se răstească: „Nu vreau să discut cu tine!”… „Ooook… Eşti puţin ţărancă tu.” îmi spun în gând şi mă duc înapoi în bucătărie. Adică nu, serios, da’ rostul să se răstească la mine şi să-mi facă mie fiţe care ar fi fost?  Puteam să fiu şi aia pe care o clărise toată noaptea, da’ ia-te de el, nu de mine, că doar nu sunt în relaţia voastră să am grijă de ea. Ma rog, idei d-astea mai abstracte de-ale mele…

Ne bem noi cafeaua, glumim, râdem, aia plângea pe hol, chem un taxi şi o tai acasă. La ieşire nici nu am băgat-o în seamă că dacă se mai uita o dată cu greaţa aia la mine cred că o pocneam, ajung acasă. Cafea iar, munci, no stress…

Totuşi, din răutatea „fostei care e mai puţin importantă ca actuala”, îi las femeii mesaj pe mess că dacă se mai uită odată aşa la mine discutăm în alt fel. Ce să mai, scorpia din mine jubila. „Na, importanto!”. La care asta îmi răspunde în dodii cu fraze total pe lângă subiect, cu privire la X. „Măi, nu m-ai înţeles, fii atentă că îţi desenez. Eşti?” ” Nu mă interesează el, doar că greaţa ta şi fiţele pe care MIE mi le faci mă deranjează pe mine, logic, (Ai ţinut pasul până aici?) aşa că schimbăm foaia dacă le mai văd.” Mi-a răspuns că nici un bărbat nu merită lacrimi pe lumea asta… Mda, e clar şi cu tine…

Acum, femeia încearcă să mă înţepe pe blog. Şi mie normal că-mi pasă că tre’ să se manifeste şi latura mea rea cumva, aşa că iubesc drama prin care trece ea şi să întorc cuţitele şi mai adânc în rană. Că dacă nu era ea să sufere atât de importanţă în faţa mea, până acum, mă jur că mă simţeam extrem de prost pentru faza asta. Da aşa simt că i-am dat înapoi palma pe care o merita. În stilul meu caracteristic şi extrem de dureros. Nu e deloc uşor bărbată-tu’ să se hlizească în bucătărie cu fosta în timp ce tu stai pe hol şi plângi ca bleaga. Da’ fiecare primeşte în viaţă fix ceea ce cere. Dacă ţie îţi place rolul de cârpă şi tot ce faci e să te comporţi ca o cârpă cu pretenţii de gagică, apoi eu ce să-ţi fac? E ceea ce ceri şi nu, scuzele care ţi le caută el cu „Las-o măi că e copilă, ce să-i ceri?” nu merg. Dacă eşti copilă şi nu înţelegi anumite treburi stai în banca ta şi învaţă, da’ nu veni în faţa mea cu pretenţii de superioară că mi te trântesc imediat înapoi de pământ de n-ai să mai ştii de pe unde să-ti culegi bucăţile. Adică, s-o spun mai pe şleau: tu chiar crezi că ai conta dacă noi am vrea să fie ceva între noi? Nu, eşti cantitate neglijabilă. Dar, pen’ că eşti o curvuţă mică şi bleagă, nu poţi privi viaţa decât prin prisma unei curvuţe mici şi blegi, aşa că totul se rezumă la ce ai face tu în situaţia aia şi nu eşti capabilă să pricepi că în viaţă există şi alt gen de întâmplări şi nivele, cum ar fi că doi foşti pot fi doar prieteni buni sau că există coincidenţe nefericite sau că, pe lumea asta, există oameni mult mai buni ca tine, în absolut orice capitol.

Na, acum beat this, cu toate replicile tale wannabe „înţepătoare”, care, fie vorba între noi, sunt de o calitate atât de slabă încât toată „lupta asta” mă face să mă simt cam ca prin clasa a noua, ca să nu zici că exagerez spunându-ţi că până şi copiii de liceu pot scoate mai mult. Înţelegi tu, dragă Mihaelă, mami?

Anunțuri

31 Responses to “Problemele existenţiale ale femeilor”


  1. 1 rrrr Februarie 15, 2011 la 7:49 pm

    ” rautate mica ” ma intreb cati ani o fi avand fata, 19 …. da …mai are sa creasca

  2. 2 d3vilbabe Februarie 15, 2011 la 7:50 pm

    22+ 🙂 dacă avea 19 nici nu mă complicam.

  3. 3 rrrr Februarie 15, 2011 la 7:56 pm

    ar fi mai bine un adversar pe masura pretentiilor tale …sa vezi daca mai reusesti …. bine persoanele de fata se exclud

  4. 4 d3vilbabe Februarie 15, 2011 la 7:58 pm

    păi asta şi vreau, da’ căţeluşul ăsta mic mă muşcă de picior şi n-am cum sta să mă uit doar pen’ că e mic, că-mi rupe pantalonii. De exemplu numai azi-noapte şi azi m-a muşcat de vreo 5 ori pe aici pe blog.

  5. 5 rrrr Februarie 15, 2011 la 8:01 pm

    pai musca.l o data si bine si dupa aia lasa.l in durerea lui…..saracul catelus

  6. 6 d3vilbabe Februarie 15, 2011 la 8:03 pm

    Păi da, asta am făcut. acum s-a dus la fusta mă-sii să plângă da’ măcar mi-a lăsat piciorul în pace. Sunt chill acum.

  7. 7 rrrr Februarie 15, 2011 la 8:26 pm

    ok… seara palcuta , si ai grija sa nu musti un doberman sau alti „catei” mai fiorosi

  8. 8 d3vilbabe Februarie 15, 2011 la 8:27 pm

    Sunt paşnică, pe cuvânt de şoim al patriei. „Green peace” scrie pe medalionul meu în loc de nume.

  9. 9 Maya Februarie 15, 2011 la 11:23 pm

    Pe tarlaua ta poti sa zici ce vrei, te mai descarci si de energia negativa, nu mai dai bani cuiva sa te asculte,
    Intrebarea zilei de azi e: In seara asta la cine dormi?=)) sau e devreme, decizi mai tarziu pe la 3-4 dimineatza:)in functie de care prost musca momeala?

  10. 10 Seeker Februarie 15, 2011 la 11:40 pm

    I’ll go get myself some popcorn 😀

  11. 11 NTH Februarie 15, 2011 la 11:48 pm

    si pe mine ma uraste persoana aia … sincer chiar nu i-am facut nimic rau dar ce sa-i faci … 🙂 „thinking is not for everyone !” :))

  12. 12 d3vilbabe Februarie 16, 2011 la 12:26 am

    maya, eşti chiar atât de bleagă încât nu-ţi dai seama, mami, că te repeţi? sau ţi se pare că ai prins replica fantastică de picior şi te ţii bine de ea? te-ai dezlipit de fusta mămicii şi ai prins glas? no more drama? 🙂
    iar în caz că ţii neapărat să afli răspunsul,îl am şi ţi l-am mai zis o dată da’ văd că nu te-ai prins…
    curiozitate: tu dai bani să te asculte cineva sau de ce ai zis asta? păi atunci pe mine de ce nu mă plăteşti că te las să-ţi spui părerea?
    (vezi Răzvane, iar s-a întors să mă muşte de picior. Frate, nici să-ţi mai faci milă de low-levels nu eşti lăsat în zilele astea)
    cum zice NTH. 🙂

  13. 13 Nefraim Februarie 16, 2011 la 12:47 am

    probabil ca are vocabularul limitat, dc te iei de ea asa aiurea? atat poate ea…

  14. 14 Seeker Februarie 16, 2011 la 1:27 am

    uite cum sar lupii!!! bah… chiar nimeni nu o intelege? come on… let’s help the gurl;)! I wanna help Maya, who’s with me? :>

  15. 15 d3vilbabe Februarie 16, 2011 la 1:28 am

    sorry bro, but she’s a lost cause.:)

  16. 16 Maya Februarie 16, 2011 la 3:21 am

    ai metode simple de a-ti creste stima de sine, faci o gasca de iubareti,care iti dau dreptate in tot ceea ce zici, poate ca si ce iese dupa ce te duci la baie e perfect pt ei:) si cum nu tu esti curvulita care e gasita in pat la ora 10 dim de catre peietena dobitocului care nu stie macar sa minta bine.
    Probabil reactia normala ar fi fost cu urlete si tipete, ca asa ai facut cand spre deliciul tau culmea acelasi dobitoc ti-a facut tie lafel:)

  17. 17 d3vilbabe Februarie 16, 2011 la 3:34 am

    te-ai gândit vreo secundă că oamenii ăştia poate chiar au dreptate şi nu zic tot ce zic doar de dragul meu? atunci de ce-mi spui mie de metode de creştere a stimei de sine?
    puncte de urmărit în ceea ce spui tu:
    1. el nu e deloc dobitoc. dobitoc e că acceptă să-l baţi la cap când tu nici măcar n-ar trebui să deschizi subiectul ăsta sau când nici măcar nu eşti în stare să-ţi dai seama cu cine te cerţi.
    2. curvuliţe pot fi numite alea care şi-o trag cu foştii. perfect de acord cu tine. eu ştiu sigur că nu mi-am tras-o cu nici un fost, că despre asta discutăm aici. da’ mai ştiu sigur că tu i-ai tras-o dobitocului nu o dată ci de doua ori pe la spate cu un fost. eh?
    3. dacă trei oameni îţi zic că eşti beat, te duci şi te culci.tu ai idee cât de bine mă faci să mă simt când văd cât de stresată eşti tu de chestia asta şi cât îl stresezi pe el, în loc să-i acorzi încredere, în timp ce eu râd de doua zile cu prietenul de „stai să-ţi explic” ăla? merci pentru asta. uite aşa mă faci şi pe mine să văd partea bună a persoanei pe care o am lângă mine. al meu îţi mulţumeşte şi el.
    4. ai înţeles greşit povestea cu „reacţia” şi „situaţia”, nu stau să-ţi explic. era cu totul altceva acolo şi nici măcar să n-ai tupeul să te compari pe tine, cu mine. şi chiar dacă ar fi fost reacţia cu ţipatul şi urlatul, tot e mai bine decât să stai ca proasta să plângi pe hol în timp ce el îşi bea cafeaua liniştit cu fosta şi după să vii să încerci să o jigneşti pe ea pe bloguri.
    Cum se face că faţă în faţă „nu vrei să discuţi cu mine” da’ în spatele monitorului capeţi imediat idei? Daca ai ceva de spus, spune-mi în faţă, draga mamii, nu veni şi fă pe isteaţa aici iar când vezi că te bat la replici te duci şi-i urli lui în telefon. Asta vorbind de corectitudine sau mă rog, de capacitatea de a înţelege cu cine te cerţi, de fapt.

  18. 18 d3vilbabe Februarie 16, 2011 la 4:58 am

    ahahahahhahahhah. poate să-mi spună cineva de ce am senzaţia că citesc pentru a 3-a oara aceeaşi replică super-mega-inteligentă?:))) http://img836.imageshack.us/i/doamne.jpg/
    I am doomed. Parcă o şi aud la bătrâneţe, pe la 60 de ani repetându-mi încontinuu „În noaptea asta unde dormi?”. Cred că ţi-am descoperit planul, fată dragă. Tu vrei să mă omori plictisindu-mă.

  19. 19 Seeker Februarie 16, 2011 la 5:46 am

    „That’s all you can saaay! that’s all you can saay!” 😐 for all those dexter fans outhere:))

  20. 20 Seeker Februarie 16, 2011 la 5:47 am

    out there*

  21. 21 rrrr Februarie 16, 2011 la 9:44 am

    Buna ziua Maya … nu ne cunoastem dar drept sa.ti spun aici tu gresesti , cea pe care o culpabilizezi de unele lucruri nu are nici o vina , vinovata esti tu ca nu stii sa.ti tii partenerul langa tine nu stii sa.i oferi acele lucruri care il fac sa stea langa tine . Si daca a facut ce a facut , si el e vinovat , si invata sa pui „punct si de la capat”. Fara suparare dar sper sa inveti ceva , gandeste.te ca in viata mai si pierzi , nu toate lucrurile sunt bune si frumoase.

  22. 22 garf Februarie 16, 2011 la 10:32 am

    nu fiti asa rai cu ea ma tipa are si ea dreptate oarecum.NOT!
    1 la mana … maya sau mihaela nu e chiar la ea pe tarla ,aici fiecare poate sa isi dea cu parerea, nu isi alege singura persoane care sa o aprobe.

    2 la mana degeaba incerci tu sa o intepi cu fraze… pardon „fraza” tot ce ai facut prin asta „u released the kraken” si acum na deal with it 😦 sry sau pardon s0z ca e la moda :|.

    3 la mana pare rau.. sau (s0z) dar dupa cum a spus si uana prin posturi anterioare .. trebuie sa stii exact rolul in relatie trebuie sa fii capabil/a sa accepti stilul de viata a persoanei de langa tine cel mult sa participi la el .. nu sa il faci mai obositor sau sa il schimbi in mai rau .. :P!

    Asa ca astea fiind spuse nu stiu cum e relatia ta nu ma intereseaza ….doar ca nu e deloc elegant sa incerci sa arunci cu „noroi” in cineva cand totul a fost chill, da e adevarat treaba … arata urat ba chiar inspre foarte urat dar daca lipsa de comunicare exista dar lipseste cu desavarsire .. e problema voastra nu a ei!

    Trebuie sa intelegi ca UN AN de zile ti a evitat oarecum intepaturile si replicile ..sau na replica probabil … dar cat sa reziste un om , bine sunt surprins ca a durat un an!

    …si eu care credeam ca se poate rezolva civilizat toata problema …. eh s a dus dracului orice urma de eleganta… 😐

  23. 23 garf Februarie 16, 2011 la 11:02 am

    …( arata urat ba chiar inspre foarte urat dar daca comunicarea exista dar lipseste cu desavarsire .. e problema voastra nu a ei!) sry e dimineata.. 😐

  24. 24 EsCa Februarie 16, 2011 la 11:04 am

    Lucrurile alea care il fac sa stea langa tine :)) ,cum ar fi un sandwich bun 🙂

  25. 25 Seeker Februarie 16, 2011 la 2:02 pm

    + la EsCa, un sadwich bun la momentul oportun face cat un milion de… un milion de? un milion de’orice….

  26. 26 joint Februarie 16, 2011 la 5:33 pm

    Genial stilul tau de a povesti:)

  27. 27 Maya Februarie 16, 2011 la 11:20 pm

    OK, vad ca nu ai inteles si tot nu iti tii gura, cand tu m-ai provocat defapt, pt ca avei orgoliul ranit
    1.P*** lui nu depinde de tine daca eu o am sau nu, si chiar nici de mine nu depinde
    2.Sunt satula de curvulite cu gura mare, exista specimene dinastea, de cand lumea, tot ce trebuie in viata sa faci e sa le ocolesti,ca barbatii se vor impiedica tot timpul de ele
    3. nu am stat la pizduta ta, sa stiu eu cu cine te-ai f, sau cu cine nu si nici tu la a mea
    4.cu povestea tipica de buni prieteni, nu o crede nici cel mai prost din curtea scolii, aaa, da exista relatii de prietenie, pur si simplu prietenie, repet, ca sa memorezi, dar nu intre tine si el:) de ce? pt ca nu ai fi incercat macar o data sa ai un „meci” cu mine, pentru ca nu ai fi avut de ce, atat timp cat stiai clar ca sunteti „prieteni”, poti sa te bati cu pumnu in piept sa zici absolut ce vrei evident, pt ca si tu chiar crezi ce zici, si incerci sa te convingi singura
    5.Intre voi 2 sunt treburi neterminate, atat timp cat tie iti zice ca eu is isterica si mie imi zice ca te-a injurat si te-a dat drakului.de ce? din orgoliu… sa nu pice de fraier in fatza ta, ca e influentat de prietena, si manipulat de tine, ca, ..el e barbatul:)
    6.Daca vezi culoarea verde si 4 oameni iti zic ca e albastru , tu o tii pe a ta, ca e verde, de ce, pt ca ti-ai construit un mecanism de aparare destul de bun, pana la un punct, in care e defapt galben
    7. Si hai daca esti atat de draguta, mai raspunde inca o data la aceeasi intrebare ironica „In seara asta la care prieten dormi?”

  28. 28 d3vilbabe Februarie 17, 2011 la 3:35 am

    te bate logica. hai, trecem la episodul urmator.
    p.s. la 2 vroiai sa zici ca, de fapt, esti satula de tine nu?:)))

  29. 29 Seeker Februarie 17, 2011 la 3:41 am

    :((((((( I’m dumb… nu ma duce capu’ sa’nteleg punctul 6:(( ori e galben, ori albastru, ori verde… care’i daltonistu’ in toata treaba asta? niciodata nu m’am priceput la culori:((( e galben? sau verdele/albastru se transforma’n galben de dragul punctului 6… help meeee

  30. 30 d3vilbabe Februarie 17, 2011 la 3:47 am

    NU TE CHINUI. PE NOI NE-A PIERDUT DE LA PUNCTUL 1…. ESTI MAI DESTEPT CA NOI DACA ABIA LA 6 TE-A PIERDUT. mi-e lene sa sterg sa scriu fara caps. intelegi tu

  31. 31 kiddo Februarie 17, 2011 la 10:41 am

    eu vreau un senvis… sunt la birou si mi’e cam foame…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: