Cum să nu vă mai complicaţi inutil

…voi, oamenii. Pentru că eu niciodată n-am să pricep de ce toţi caută să se complice cât mai mult, cât mai des şi, eventual, în situaţiile cele mai banale.

Să luăm, de exemplu, relaţiile de cuplu. Am asistat dimineaţă la o „dramă” fix inutilă, stârnită de lipsa de maturitate a cuiva. Tot tacâmul era prezent: botic, ochi în lacrimi, reacţii stupide contra spectatorilor (adică eu). Ce mai, o nebunie. Şi pe mine toată drama aia trăită acolo sub ochii mei m-a pus pe gânduri. Pen’ că eu vedeam o rezolvare extrem de simplă şi anume comunicarea. Numa’ că nu aveam cu cine să comunic şi nici n-am destulă răbdare să iau un om cu uşurelul şi cu lugu-lugu.

Dar să nu deviem de la scopul iniţial al postului: cum să nu te complici inutil în relaţiile de cuplu. Şi drept exemplu am să o dau pe a mea, pen’ că asta e aia care o cunosc eu cel mai bine şi pe-ale altora n-am obiceiul să le vorbesc.

Când te bagi într-o relaţie serioasă o faci ca să te simţi tu bine. N-o faci pentru celălalt, n-o faci pentru vecini. Vrei tu să te simţi bine şi ţi se pare că celălalt e destul de ok ca să îţi creeze sentimentul ăsta, nu? Da. Păi exact de aici trebuie să pornim: că oamenii caută să trăiască un sentiment de bine prin relaţiile lor de cuplu. Subliniem, punem o floricică şi reţinem ideea.

Apoi, următorul pas e să începi să priveşti treburile din prisma a doi oameni. Nu e unul mai sus, nu e unul mai jos, nu e unul care iubeşte şi unul care nu, nu e nimic. Sunt pur şi simplu doi oameni în căutarea stării ăleia de bine de care vorbeam mai sus.

Pasul trei e să-ţi pui nişte întrebări şi, ca să înţelegeţi ce trebuie urmărit prin ele, exemplific:

Ce mă face pe mine să mă simt bine? Îmi oferă omul ăsta lucrurile astea? Pai, eu ca să mă simt bine vreau următoarele treburi: libertate, egalitate, (fraternitate.. glumesc, normal), apreciere, atenţie, comfort, fără lupte de orgoliu, fără atribuire de roluri specifice, fără crize de masculinitate, fără crize de gelozie. Mi le oferă? Acum da. N-am obţinut toate astea uşor da’ şi când le-am obţinut… În schimb, ştiind de la început ceea ce vreau, am fost atentă dacă se poate obţine asta şi e material bun de lucru sau nu. Alţii n-au fost şi d-aia nu-s ei lângă mine, deşi, din multe alte puncte de vedere, ar fi fost nişte „partide” ok. Totuşi nu erau ok pentru mine.

Omul ăsta de lângă mine ce are nevoie ca să se simtă bine? Îi pot eu oferi asta? Păi are nevoie de atenţie, grijă, dragoste, cineva să îl ghideze. Unele nu pot să le ofer, altele pot. E ok? Poate sta şi fără anumite treburi?  Discut cu el şi îi prezint situaţia: „Mă flăcău, uite cum stă treaba: eu nu pot da asta, dar pot, în schimb, să ofer asta. Pe astalaltă nu ţi-o pot oferi cât vrei tu da’ în universul meu, cât ofer eu e echivalentul a cât ai tu nevoie în universul tău. Înţelegi sau nu? Accepţi sau nu?”

Or chestiile astea n-ai cum să le ghiceşti în stele. E total greşită metoda asta de-o aplică ceilalţi în relaţii, aşteptând ca partenerul să ghicească ce au ei nevoie.  Discută nopţi întregi dacă e nevoie, sincer şi deschis, până clarificaţi exact răspunsurile la astea două întrebări. Eventual înainte să vă aruncaţi cu capul înainte în relaţie.

Care sunt atribuţiile mele în relaţia asta? Să mă simt eu bine, dar,  în acelaşi timp, să se simtă şi el bine. Nu? Că dacă amandoi ne simţim bine, treaba merge ca pe roate şi toată lumea e fericită. El fiind fericit, mă face să mă simt şi eu fericită, logic. Aşa, dacă numai eu sunt fericită, şi el doar se preface, relaţia aia are să se degradeze în timp şi are să iasă un mare rahat. „Bă flăcău, zi sincer, da’ sincer cum n-ai mai fost nici când te-a adus doctorul pe lume, tu eşti fericit? Te simţi împlinit?” „Da mami, sunt” „E bun atunci, te întrebam pentru că eu mă simţeam fericită şi nu vroiam să fiu singura.”

Dacă-ţi spune „Nu” sau „Da, doar că etc” n-o lua personal. Pur şi simplu a existat o lacună în comunicare pe undeva. „Păi de ce nu eşti? Hai să vedem unde e problema şi cum ne putem ajusta amândoi încât să o rezolvăm.”

Ultima şi cea mai importantă întrebare e asta:  Sunt eu la nivelul femeii/bărbatului de lângă mine? Caz clasic: femeie perfectă se combină cu cineva mult sub nivelul ei. Vede ea ceva la el ce nimeni altcineva nu vede. Îi place ei cum îi stă moţul noaptea când sforăie, dracu’ ştie.  După doua luni de adus osane lui Doamne-Doamne că a dat aşa noroc peste el, flăcăul uită cine e şi începe să îi facă fiţe femeii. Îl plictiseşte. Îl enervează. Nu mai e destul de bună pentru el. Şi de aici încep diferite alte probleme. Ori chestia asta se poate evita uşor dacă nu uităm cine suntem. „Frate, până la femeia asta nu se uita nici dracu’ la mine sau, mai rău, se uitau numai d-alea de 2 pe 2, proaste de bubuiau şi care, în loc de salut, mă întrebau câti bani am în portofel. Deci mai mult de nivelul ăla nu pot/ nu merit/ n-am cum. Aşa că tre’ să fac tot posibilul s-o fac fericită pe femeia asta, ca să stea cât mai mult lângă mine. Să-i pup urmele şi să-i fiu recunoscător că şi-a făcut milă şi s-a uitat la mine.”  Caz valabil şi pentru femei, care au senzaţia că există prinţul pe cal alb pe undeva pe acolo şi că se pot lipsi lejer de ăsta de lângă ele.

Majoritatea prietenilor/prietenelor avuţi/avute îţi definesc nivelul. Asta e lege. Ai atras în majoritate proaste şi/sau femei pe interes?  Înseamnă că mai multe nu pari să oferi. Ai atras urâte doar? Păi înseamnă că nici tu nu eşti prea cu vino-încoa’, nu? Important este să conştientizezi exact asta şi să nu crezi că, de fapt, tu eşti un diamant neşlefuit care aşteapta să fie cules din noroi da’ nici o mână nu e destul de fină pentru tine. Nu, cazul cu „da, uite, era femeia aia frumoasă cu care am fost” nu se pune. Repet, vorbim de majoritate.

Şi uite aşa, dacă toată lumea ar fi sinceră şi ar stabili de la început ce vor şi care-s regulile, toate situaţiile ar fi mult mai simple şi eu n-ar trebui să mai asist la telenovele. Cu un plus de atenţie şi voinţă complicaţiile inutile se pot evita atât de uşor şi simplu încât nu ar mai trebui eu să mă crucesc zilnic şi să vă suport dramele plictisitoare. Dacă toţi ar fi sinceri cu ei şi cu partenerii lor, pe bune dacă lumea n-ar fi un loc mult mai bun.

Anunțuri

15 Responses to “Cum să nu vă mai complicaţi inutil”


  1. 1 mephala Februarie 14, 2011 la 4:20 pm

    „Caz clasic: femeie perfectă se combină cu cineva mult sub nivelul ei.”
    +
    „Caz valabil şi pentru femei” (doar ca nu e clasic) = 🙂

  2. 3 mephala Februarie 14, 2011 la 4:44 pm

    why so… worried?

  3. 4 d3vilbabe Februarie 14, 2011 la 4:46 pm

    păi e clasic…de ce să nu fie clasic? că toate au impresia ca „merită ceva mai bun”. fraza clasică de consolare între femei la despărţiri e „las’ că ai să găseşti tu ceva mai bun.”

  4. 5 mephala Februarie 14, 2011 la 4:50 pm

    „las’ că ai să găseşti tu ceva mai bun.”: eu il vad ca „lasa draga ca vei gasi pe cineva mai aproape de perfectiune pentru tine” nicidecum „lasa draga tu esti perfecta”.

    P.S. 🙂

  5. 6 d3vilbabe Februarie 14, 2011 la 4:51 pm

    şi „porcul, magarul şi nesimţitul” cum le vezi?:))

  6. 7 mephala Februarie 14, 2011 la 4:57 pm

    la feminin 🙂

  7. 8 d3vilbabe Februarie 14, 2011 la 5:01 pm

    eu le văd ca ceva gen „era mult sub nivelul meu” sau „eu am fost atât de bună şi uite el ce măgar,porc,nesimţit şi low-level a fost”

  8. 9 mephala Februarie 14, 2011 la 5:06 pm

    exact. doar ca, eu „mascul feroce” fiind, spun aceleasi lucuri despre EA.

  9. 10 Maya Februarie 14, 2011 la 5:26 pm

    Story 2 Drama: Femeia cu care iti gasesti barbatu dimineatza la ora 10 in patul lui, are si pretentia sa beti cafeaua impreuna, ca doar ce naiba, am evoluat, nu mai suntem primitivi, sa spalam pe jos cu mopul. Intrebare de 100 de puncte: Ce faci?
    Cea mai importanta e comunicarea in cuplu, da, ..in cuplu, nu terti…

  10. 11 mephala Februarie 14, 2011 la 5:42 pm

    „Ce faci?”

    Intrebare de 1000 de puncte: cat de kinky esti?

  11. 12 rrrr Februarie 14, 2011 la 6:49 pm

    da …. toti ne gandim la propriul nostru bine…. dar o relatie se construeste in doi … de multe ori trebuie sa faci compromisuri…..
    si dragostea o simti nu o gandesti……si asa cum spuneai sinceritatea,comunicarea si in special increderea e totul intr.o relatie

  12. 13 d3vilbabe Februarie 14, 2011 la 6:56 pm

    daca la mine venea prietenul la usa la 10 dimineata(!) ca sa ma trezeasca, fara sa ma sune inainte, isi lua cana de cafea direct peste cap. heh, chestii de educatie, civilizatie, treburi d-astea:))))))))) ce sa ceri 🙂

  13. 14 Seeker Februarie 14, 2011 la 6:57 pm

    *moved to flames!

  14. 15 d3vilbabe Februarie 14, 2011 la 6:58 pm

    /closed :)) <–afk, am munci, n-am timp de educat 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: