Am găsit noua dilemă:

Vreau să:

1. Răresc ţigările.

2. Răresc ţigările până când n-o să mai am nevoie de ele.

3. Să evit astfel vizita la un medic, pen’ că ştiţi deja, am o fobie totală legată de asta.

Bottom line şi rezumat: trebuie să răresc ţigările.

Eu deja am început procesul ăsta de vreun an. Adică de la 2-3 pachete pe zi, cât fumam, am ajuns undeva la vreo 17-18 ţigări pe zi. Me proud. Numai că nu e destul, pen’ că plămânii mei nu-s de acord cu mine. Problema nu e grea ţinând cont că am oricare alte defecte numai lipsa ambiţiei nu. Problema e asta: fiind maniaco-depresivă, ţigara e totem-ul meu, dacă aţi văzut Inception. Da, ţigara are rolul să mă echilibreze. Eu ştiu că atunci când mi-am aprins ţigara, trebuie să mă calmez. Adică asta e rolul ei prin viaţa mea: să-mi tragă un semnal de alarmă că mi s-a schimbat starea. Şi uite de asta, în perioadele stresante, ajung până la 2 pachete, iar, pe zi.

Or dacă eu renunţ la ţigară, tre’ să-mi gasesc un „totem” nou. Şi nimic altceva nu este atât de accesibil sau atât de îndoctrinat în obiceiurile mele încât să îl ating/fac/văd fără să conştientizez întâi. So, voi ce alte „totem-uri” aveţi?

Plus că problema e că mie chiar îmi plac momentele mele de fumat. Nu mă simt dependentă, nu mă simt chinuită, nu am nici un motiv cu adevărat bun să fumez decât că, în ritmul ăsta, o să trebuiască să văd un medic cât de curând. Problemă căreia i-am găsit rezolvarea nu prin renunţat ci prin rărit. Şi nu, nici un argument al altcuiva nu mă poate convinge că ar trebui să mă las. Pe testate.  Nimic nu e mai plăcut decât să stai să asculţi o muzică, să ai o ţigară în bot şi să scrii pe foi poveşti imaginate, pe bune. La naiba, imaginea clasică a scriitorului este cu ţigara în bot. Deja simt că e o semnătură proprie a oamenilor care creează.

Deci, cum poate cineva să rărească ceva care îi place în mod special, care îl menţine pe linia de plutire  şi pentru care nu are alt argument contra pe care nu îl poate combate decât o frică stupidă şi fără explicaţie logică de persoanele în halat alb? (care, fie vorba între noi, dacă şi l-ar da jos ar dispărea)

Anunțuri

1 Response to “Am găsit noua dilemă:”


  1. 1 Tudor Februarie 12, 2011 la 2:42 pm

    🙂 congrats pentru intentie. Pentru inceput, cumpara-ti niste ceaiuri acasa, in loc sa aprinzi o tigare, iti faci un ceai bun si fierbinte. Nu strica nici un pahar de Martini, dar sa nu dai din lac in put 🙂

    In timp, nu vei mai fuma asa mult, iar ceaiurile nu o sa-ti strice. Nu-ti lua lucruri de rontait, dracii nu sunt grasi. Si nu in ultimul rand, fa-ti din placere un premiu. Think of it like this: diseara merg in oras si poate bag o narghilea sau un Monte Cristo.

    After all, o placere intarziata este o placere savurata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: