Bored to death

Stiu ca numai oamenii fara imaginatie se plictisesc da’ eu fac parte din alta specie. De cate ori ma plictisesc, caut ceva si mai provocator, care, poate, poate, mi-o mentine interesul mai mult timp. Care, bineinteles, ma va plictisi doua zile mai tarziu.

Spusese pe aici pe undeva si Stefan ca ma plictisesc prea repede si prea usor. Daduse si exemplu. Ei, „problema” e si mai profunda, in felul ei.

Ca sa-mi mentii mie interesul activ trebuie sa fii daca nu Dumnezeu, macar un pui mai mic, care sa fii total imprevizibil si, mai ales, sa nu-mi pici in plasa. Ceea ce e oarecum imposibil, luand-o logic, pen’ ca plasele mele sunt mai smechere si mai diforme decat ale altora. Un fel de posetute lacuite care au isterizat toate femeile din lumea asta, in asa fel incat n-ai cum sa scapi de ele, oriunde te-ai duce. Nu ma multumesc cu „mda, l-am facut sa ma placa” ci tre’ sa fac omul sa ajunga in stadiul in care chiar sa-si doreasca sa ma aiba alaturi tot timpul, ca si persoana, si sa creada ca sunt una din cele mai tari femei pe care le-a intalnit in viata lui si sa nu mai vrea sa-mi dea drumul. Adica sa devina realist. Un fel de „Poison” de la Alice Cooper. Numa’ ca de aici se rupe filmul.

In momentul in care „prada” a cedat moral si joaca nu mai are farmec, incep si eu sa ma plictisesc, teribil. Asta e drama vanatorului: cand rata e moarta si in farfurie, deja tre’ sa te gandesti de unde faci rost de o noua rata, pentru ziua de maine. Iar maine cauti una mai infoiata, mai grasa, mai cu mot, in speranta ca poate poimaine nu mai trebuie sa iesi la vanatoare. Si asa ca-i iarna afara. Mai adaugi un sos, un condiment, mai schimbi modul de preparare. Da’ pana la urma o rata tot o rata e si, la finalul zilei, se termina, indiferent cat de incet ai manca din ea.

E un cerc vicios. Ca in felul asta devii dependent tu insuti de vanatoarea de rate. Te mai uiti si dupa un porc mistret, dupa o caprioara agila, da’ ca ratele nu-s nici unul. Ca ele zboara si pot sa fuga si pe apa, daca se enerveaza. Esti pe pamant alunecos, da’ tot in farfurie va incheiati socotelile, tu mancandu-i ficatii si ea spunandu-si, in gand, ca  mai bine zbura pe langa alti copaci.

Daca e o rata desteapta o sa vada asta ca pe o renastere, in momentul in care spui rugaciunea aia budista de dinainte sa o mananci: „Orice fiinta care moare, evolueaza spre ceva mai bun”. Da’ daca e o rata ca oricare alta rata, probabil n-o sa faca altceva decat sa zaca in farfurie si sa-si planga de mila, in timp ce mai da de doua ori din aripi ca poate scapa neatinsa. Ce-ar fi sa incerc si cu fazani data viitoare…?

Anunțuri

0 Responses to “Bored to death”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: