Portret clasic de agatator prin cluburi

Dintr-o curiozitate morbida, saptamana asta am lasat „agatatorii” sa se desfasoare cat au putut ei mai bine. Desigur, n-as mai fi fost eu daca n-as fi incercat sa-i pun in incurcatura, macar si un pic. Daca tot facem stiinta, macar sa o facem distractiv, nu?

De fapt, sunt mai multe tipologii de „agatatori” insa, concluzia este doar una: barbatii destepti nu agata in cluburi, barbatii destepti se lasa agatati in cluburi. Dar pentru ca vorbim de „agatatori”, hai sa va spun cateva caracteristici, cu exemplificari reale.

So:

Agatatorul, de obicei, masoara incaperea. Ori sta sprijinit de bar, ori sta la masa, mai retras, cautandu-si prada. Daca are noroc in seara aia, gaseste una care sa-i placa. Daca nu, se multumeste cu ceva mai putin placut. Sa citam vechiul clasic de care mi-am adus aminte daunazi: „orice pentru o gaura”. Cei care danseaza si se simt bine nu sunt iesiti la agatat. Ei pur si simplu se simt bine, daca pica ceva, toate frumoase, daca nu, aia e.

Replici de agatat.  Aici as putea spune ca am o colectie impresionanta dar, la o privire mai atenta, toate seamana intre ele. Romanii nu prea au imaginatie si nici nu vor sa gandeasca prea mult.

Ca de exemplu…Vineri. Vineri am iesit cu pupilii mei in Master Tudor. Ei, pe post de bodyguarzi, ca de obicei. Adica na, fiind rea de gura, nu se stie cati pot digera „replicile” mele intepatoare, asa ca e bine sa ai un back-up, acolo, din cand in cand. Pana acum n-a fost cazul sa intervina, desi abia asteptau.  Cel putin aluia mai aggro dintre ei, intotdeauna ii apare o scanteie in ochi atunci cand vede ca cineva se apropie de mine si intotdeauna i se lasa colturile gurii in jos atunci cand vede ca cineva-ul pleaca repede, fara sa riposteze.

Vineri, Master.  N-a mai fost nevoie sa ma descurc eu de masa fluturandu-mi genele pe langa un pustiulica, in timp ce il intreb cu voce suava „Putem sa ne lasam si noi hainele la masa ta, te rog?”. Unul din prietenii mei cunostea femei. Nasoale, da’ macar aveau masa. Ceea ce a fost numai bine.

Ne-am lasat hainele, cu chef de distractie total. Imi place muzica acolo. Dj e unul din cunoscutii mei vechi si, fiind un „true rocker”, prefera orice altceva decat „fly like a woman”. Uneori mai pune si din astea dar, pe cat putinta, se adapteaza la muzica mai ok. Asa ca am inceput sa dansez.

Cum stiti deja, eu traiesc muzica si imi place sa o dansez. Nu-mi pasa de ceilalti decat cand trebuie sa ma feresc sa nu dau peste ei. Sau cand sunt prea multi si dau ei peste mine. Caz in care ma retrag intr-un colt si ma pun pe observat, pana se face loc sa ma pot misca nestingherita. Dar pana atunci… „hai fa sex cu muzica”. Ceea ce e destul de kinky de privit.

Tot ma intind la povesti, uitand sa va spun ceea ce am de spus. Dar o fac cu un scop: sa intelegeti mai bine atmosfera, ideile si portretele.

Asa ca, in momentul in care am vazut ca singurul mod in care poti dansa acolo e fiind facut sandwich, m-am retras cuminte langa bar si m-am pus pe observat. Si au aparut agatatorii…

Primul, ma masura.  Nu l-am bagat in seama. Dupa 10 minute, el tot ma masura. Dude, I need some privacy here, plix. M-am mai dus putin langa amici, poate, poate, o crede ca-s combinata cu vreo unul si nu m-o mai plictisi cu privirea. N-am obtinut nici un rezultat. Omul era fixat pe ideea lui. Deja ma simteam violata aproape din priviri, mai ales ca-i aparuse si un inceput de zambet marsav in coltul gurii. Mrrr, pana aici. Nimeni nu zambeste marsav in fata mea. Ma duc la el si bag replica de functioneaza intotdeauna in cazul asta: ” Am 1.72 si cu tocurile astea ajung la 1.80. Asa ca multumesc frumos, da’ nu mai e nevoie sa ma masori atat.” Efect scontat, in 5 minute omuletul era disparut din peisaj.

Se mai eliberase putin, asa ca am binevoit sa-mi misc fundul pe ritmuri de r’n’b pana langa amicii mei. Care amici erau langa o masa de 2 barbati. Barbati care… masurau. De ceva vreme chiar. Insa asa, mai cu bun-simt si fara miscari necontrolate ale buzelor. Destul de suportabil incat sa nu-i bag in seama.

Ca sa intelegeti mai bine de ce  e asa dificil sa ai de-a face cu mine prin club, va spun secretul. Am o atitudine (de fapt, daca stau bine sa ma gandesc, o am cam peste tot, nu doar in club) care spune „Nu va apropiati de mine, gazelor, ca ma transform in varcolac si va sare sangele p-aci”. A.k.a scarba ordinara cu chef de calcat barbati in picioare. Asa ca majoritatea prefera sa stea deoparte si doar sa se uite.

Asa ca omuletul-personaj de la masa respectiva a stat toata seara si m-a privit. La un moment dat se apropie de mine si, dupa alte 2 minute de privit, se decide sa intre in vorba:

„Ce faci?”

Doh, dude. Chiar nu e destul de evident ce fac…?

„Si adica tu vrei sa-mi spui ca toata seara ai stat si te-ai uitat si alta replica mai buna de bagat in seama n-ai gasit?”

Am inceput sa rad cu pofta si am plecat. Langa amici, normal. Par fiorosi si nimeni n-are curajul sa se apropie de ei. V-am zis ca mizez pe socul initial si fug pana sa se dezmeticeasca omul.

Altul, tot de pe langa noi, a inceput sa rada cand a vazut faza. Dupa 5 minute s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca dansez.

„Da”, zic.

Asa ca s-a dat si mai aproape de mine, in incercarea de a imi fura spatiul personal, dupa care eu sunt atat de avida.

„Dansez, dar, de obicei,  o fac singura.” L-am masurat de sus pana jos, foarte evident si cu ochi critic. „Iar in cazul tau nu sunt pregatita sa fac o exceptie”.

M-am dat 3 pasi mai incolo si am inceput sa dansez. Ce sa-i fac eu daca vine cu pulover la club? Doar nu vrea sa murim de cald impreuna, nu?

Inocenta, in continuare, m-am mutat langa bar, iar. Incepuse sa ma plictiseasca spatiul de langa masa noastra. Stateam linistita, sprijinind o despartitura dintre masa dj-ului si masa barmanului aluia simpatic cu ochi albastri si pectorali faini, band din bere si savurand muzica.

„Tudor”

„Huh?”

„Tudor.”

„Ooook, asta-i noua. Oana”

„Bla-bla, fraza de agatat”

Nu, te rog nu. Ai avut o introducere destul de speciala, nu freca toata treaba acum si-mi turna chestii de pe Google. Ca idee, nu mai tin minte exact schimbul de cuvinte purtat, nu mi-a trezit indeajuns de mare interes incat sa-mi incarc memoria cu el, insa a fost destul de istet. Nu foarte, dar… am avut parte si de mai rele.

„Un numar de telefon imi dai?”

„Daca-ti spun ca nu bag telefonul in seama ma crezi?” – de fapt, prefer sa am controlul situatiei si sa pot scapa de el cand vreau, asa ca nu dau numarul de telefon. Si chiar nu il bag in seama.

I-am spus ceva ca sa plece si sa ma lase cu momentul meu de liniste.

Dupa 10-15 minute, i-am facut semn sa vina langa mine.

„Pari baiat istet. Iti dau id-ul de messenger doar si doar ca sa aiba cine sa-mi tina de urat cand imi beau cafeaua cu discutii istete. Promite sa nu incerci sa ma mai agati cu fraze din astea”

„Ok.”

Azi ma gandeam daca sa-i dau ignore sau nu. L-am mai lasat putin, fiecare are dreptul la o a doua sansa.

Apoi, stand eu acolo, sprijinita de bar, in marea mea durere papadioasa, deodata privirea imi cade pe un flacau de abia intrase in bar. Si am inteles instant ce era cu zambetul ala marsav care apare in coltul gurii. Mhhh, you little pagadi. Long time no see. Ma vede si el, acelasi zambet. Kinky.

„Nu te-am mai vazut de cand erai copila”

„Si tu ai crescut. Acum esti om serios.”

Strans in brate, flirt, damn, intotdeauna mi-au placut ochii si zambetul lui. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc aici, sa va mai spun o poveste scurta, prin natura ei.

Prin liceu,  adica pe la 17 ani, am avut si eu un prieten. Dragoste mare, chestii puerile, na…si noi ca 2 copii. S-a terminat repede. Da’ nu despre el va vorbeam mai sus. Prietenul asta al meu avea un prieten bun. Cu 2 ochi albastri geniali. Nu-mi plac ochii albastri in general, da’ ai lui erau speciali. Si cu o carisma totala. Ei, v-ati prins, despre el va vorbeam.

El s-a dus la masa lui, eu am ramas in coltul meu. Dupa 10-20-30 de minute apare iar langa mine, dansand si spunandu-mi… fraze de agatat. Dezamagire totala. Nu, te rog nu. Si tu, Brutus?  Apoi, hai sa ne jucam daca vrei tu si insisti…

Omul are un defect: e orgolios in draci. E sigur pe el si cred ca foarte, foarte rar da fail. Ceva gen eu, cu mici scapari. Cel putin asa era prin liceu.

Vrajeala, flirt, atingeri inocente, sinceritate, zambetul meu special de „I think I saw a pussycat”. Pana cand inevitabilul si asteptatul s-a produs: a dat sa ma sarute. Moment in care eu m-am retras si am zis „Ne mai vedem pe aici.” si am plecat. A ramas cu gura cascata, la fel ca toti cei din jur care au vazut faza. Pupilul meu radea in hohote. „Taci ma, nu rade atat ca strici tot efectul”. Nu s-a putut abtine si s-a intors cu fata spre bar. M-am intors si eu in aceeasi directie.

In fata noastra, barmanul vrajea o gagica blonda. „Ce zici Pupil, o agata?”  „Eu zic ca da.” „Eu pun pariu ca nu.” Si ne uitam amandoi spre ei. Eu, cu ale mele cunostinte, imi dadeam seama din pozitia corpului ca tipul nu e atat de entuziasmat de ea, asa ca am tras concluzia ca nu e destul de interesat incat sa depuna efortul necesar. Si cum ne uitam noi asa, intoarce omul capul prin bar. Moment in care ni se intersecteaza privirile. Urmarea? Omul vorbea cu tipa blonda la ureche si se uita incontinuu la mine. Iar pe mine ma scarbesc fazele astea, la propriu. Asa ca m-am intors cu fata spre club si l-am lasat sa-mi admire coditele, de la spate.

La plecare, am mai avut parte de o faza, pe care am sa v-o povestesc maine. Deja am scris prea mult si incep sa ma plictisesc. Oricum, aia e de pus la „Romanisme”, asa ca ii ofer Cezarului ce-i al Cezarului.

Intr-un cuvant, cam asa se desfasoara serile mele de iesit in club. Eu, dand cu flit barbatilor, Pupilul stand si pazindu-mi fundul, barbatii perindandu-se ca la o expozitie ieftina de tarfe masculine care striga „Pick me! Pick me!” . Dar, fiind deja plictisita de jocurile astea, de cele mai multe ori ii trimit repede la locul lor, ignorandu-i, si continui sa ma distrez cu prietenii mei. Intr-un final, tot singura acasa ma intorc, pentru ca mie-mi place sa vanez, iar ei sunt, deja, victime. Unde mai e fun-ul cand nu mai e nici un fel de provocare? Astept cu interes barbatul care sa ma dea pe spate cu replici bine gandite, noi si fara rol specific „de agatare”. Dar, asa cum spuneam, pe asta sigur nu-l gasesc in cluburi asa ca, de acolo, imi iau doar resursele necesare pentru ego si portia de distractie si viata.

Anunțuri

7 Responses to “Portret clasic de agatator prin cluburi”


  1. 1 nuam Decembrie 13, 2010 la 7:26 pm

    Impresionant!

  2. 2 Nefraim Decembrie 13, 2010 la 8:53 pm

    Ok ok, am inteles, esti un fel de miere iar barbatii sunt mustele… dar hai sa nu exageram si in privinta inaltimii, tu o sa ai 1.72 cand mi-oi vedea eu ceafa fara ajutorul oglinzii.

  3. 3 d3vilbabe Decembrie 14, 2010 la 3:40 am

    @nefraim: am 1, 72 pe masurate! am semn la usa facut ca nu ma crede nimeni:))
    @nuam: ce? cata lipsa de imaginatie poate fi intr-o singura incapere, nu?

  4. 4 Tudor Decembrie 14, 2010 la 10:30 am

    🙂 he he, mi-a placut acest post plin de modestie. Chiar daca speram ca tizul meu sa aiba mai mult noroc, pe principiul solidaritatii celor denumiti la fel 🙂

  5. 5 d3vilbabe Decembrie 14, 2010 la 5:39 pm

    da da. asta e latura mea modesta:))

  6. 6 Tudor Decembrie 14, 2010 la 8:40 pm

    Important este sa-ti tii prietenii langa tine totusi, strategia asta ar fi pe termen lung. Arh, de fapt, who cares deocamdata; te inteleg, simt si dezaprob in acelasi timp.

  7. 7 d3vilbabe Decembrie 14, 2010 la 8:41 pm

    Pai ii tin, in felul meu. Sunt acolo, prezenti, cum sunt si eu acolo, prezenta pentru ei. Avem noi conexiunile noastre.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: