Experimente si concluzii 6

In caz ca sunteti mai noi pe aici si nu stiti ce vrea sa insemne titlul asta, gasiti aici 1, 2, 3 si 4, pentru ca 5-ul m-a plictisit inainte sa incep, asa ca nu il mentionez.

Asa, acum, ca sa nu va mai tin in suspans cu o introducere kilometrica, sa incep povestirea. Si asa sunt destul de multe de explicat. Ce ar mai fi operele de arta daca lumea nu ar afla de ele?

„Subiectul” m-a enervat de prima oara cand ne-am cunoscut. Facea pe desteptul, barbatul, importantul fata de mine, atat prin gesturi cat si prin vorbe. Ma enerveaza oamenii astia care ma trateaza ca pe o „femeie” inainte sa afle bine ce-mi poate pielea. Insa atunci m-a prins fix la cateva ore dupa cearta definitiva cu Adrian, moment in care singurul meu scop era sa fac cumva sa ma detasez de problemele personale si sa nu stau singura, in casa, cu gandurile mele. Asa ca nu mi-am batut capul cu el, avand chestii mai importante de facut.

Ca sa fie si mai clara treaba, am un „elev” in ale rautatilor. L-am luat sub aripa mea ca prieten si predecesor, ca sprijin, ajutor, pupil si oricum mai vreti voi sa-i spuneti. De ceva vreme, asa ca stie sa imi citeasca privirile si gandurile deja. E material bun, numai ca ii place sa se complaca in jocuri la modul easy, care nu reprezinta nici un fel de provocare mintala. Din intamplare, sau nu, el mi-a facut cunostinta cu, sa-i zicem, Georgel, flacaul de mai sus.

Numai ca Pupilul meu n-are antrenament destul. Eu, in acelasi timp, aveam nevoie de o miscare ingenua prin care sa-mi activez iar personalitatea pe care o bagasem la hibernat de ceva vreme. Georgel, era joaca potrivita: ingamfat, ignorant, cu aere de superioritate si, colac peste pupaza, ma calcase pe codita mea sensibila fix in noaptea in care ma calcase si altcineva. Asa ca am facut putin transfer si am mutat vreo doi draci asupra lui, ca sa pot sa ma descotorosesc mai usor de ei, mai tarziu. Privind acum, obiectiv, in urma, singura greseala a omului e ca a crezut ca poate face fata nu unuia, ci la doi oameni cu cap si antrenament. SI ca a facut-o in momentul nepotrivit.

Pentru ca stiti ca-mi place sa-mi avertizez victimele,  am luat masurile necesare pentru asta: intre primele discutii a aflat un plan meschin de-al meu legat de o cunostinta de-a lui, cred ca de „experimente si concluzii 2” sau „3”. Sau sigur 4, pentru ca intotdeauna l-am dat de exemplu in „nu fa asta ca ai sa ajungi asa”.  Normal, asa cum se intampla intotdeauna, s-a crezut mai breaz decat altii. Am insistat asupra ideei, rugandu-l pe Pupil sa ii spuna sa stea departe ca nu e de el, din trei motive: una, ii activam dorinta fructului interzis, curiozitatea si orgoliul masculin (care stim cu totii cam cat de prostesc e), a doua pentru ca, in felul asta, Pupilul parea ca ii vrea binele, a treia pentru ca, asa cum bine stiti, sunt fata marinimoasa. Ba chiar, pentru un plus de efect, „Victima 4” si-a bagat si el nasul in joaca, spre incantarea mea, cu inca un avertisment. Trebuie sa recunosc ca si aici am avut treaba, insa, nu eram sigura ca are sa iasa, asa ca nu pot zice ca e tocmai mana mea.

A douza zi, Pupilul a avut o misiune: sa scoata soricelul la cafea, pe care, nu i-a fost greu sa o duca la capat. Acolo zambete, vai, cat de sensibila si ranita sunt la o aripa, cat de singura ma simt si indepartata de prieteni, da’ totusi cat de simpatica pot fi si totusi, cat de distanta sunt. Asa cum ma asteptam, a treia zi Georgel a venit ca fluturele la lumina.  Fal-fal, fal-fal, haidem toti 3 sa iesim la cafea. Am sfarsit prin club, dansand si inghesuindu-ne cu ceilalti si aplicand imaginea de dispusa-distanta totusi, fata de el. Ba chiar, i-am gadilat putin orgoliul, lasandu-l sa auda cum le spuneam celor care veneau sa flirteze cu mine ca n-am cum, „sunt cu prietenul”.  Insa nearatand spre el sau altceva. Scopul? Sa vad daca a muscat momeala. Desi eram cu 2 baieti acolo, prin „sunt cu prietenul” a inteles ca ma refeream la el, desi eu n-am spus nimic despre cine ar fi „prietenul”. Gura pacatosului adevar graieste. Cum am aflat asta? Am discutat cu el in numele Pupilului, profitand de masca monitorului si a messengerului. Ba tre’ sa recunosc ca i-am atatat putin imaginatia cu „discutii ca intre baieti”. Intelegeti voi. Inconstientul omului face minuni.

Bun, deja era into me. Acum urma partea a doua a planului: sa-i induc ideea de „cat de bun baiat esti tu si cum nu ai tu noroc in viata da’ cate calitati ai si ce-ai putea face cu ele”. Barbatii din viata mea, va regasiti aici?:))  Da, sunt tipicara, recunosc, da’ numai si numai pentru ca metodele vechi prind intotdeauna. Si a prins, normal. Deja omul se simtea prea bun, prea destept, prea tare. Deja discuta cu „Pupilul messangerist” alte idei, deja vorbea cu mine ca si cu un copil bleg care spune numai tampenii. Le stia pe toate, pana cand nu a mai stiut nimic.

L-am si verificat, la un moment dat, sa vad daca are personalitatea atat de puternica pe cat se arata si tot curajul despre care vorbeste sau e doar efectul a ceea ce ii indusesem. Normal, fara confirmare, nici un exercitiu nu e valabil. Am facut o faza de eu insumi mi-as fi dat doua palme. N-a scrasnit, n-a marait, mi-a zis cu zambetul pe buze „Ne vedem maine”.

Partea a treia a planului, sa scot „the devil inside him” la iveala, asa cum fac de obicei. Ok, Pupil, „ne certam”, „nu mai vorbim”, „suntem suparati”. Sa vedem cat de curva poate fi. Si a fost, normal. Doamne, ce-mi place intuitia mea. Apoi hai sa vedem cum ar reactiona daca l-as respinge brutal, total si iremediabil. Normal, a incercat sa faca pe istetul in fata mea. Ador barbatii la faza asta, serios de nu. Cum incearca ei sa dea din manute prin aer si sa cada in picioare. Dar cum am zis irevocabil, irevocabil am lasat-o. Vreo 3 zile, desi mi-a zis ca nu mai vrea sa vorbim nimic, m-a cautat, incercand intai sa ma contrazica, apoi sa ma perie, apoi sa-mi demonstreze ca el le stie pe toate. Mai stiti pe cineva care a facut asa?:)) Poate sunt eu fixista da’ mie mi se pare ca toti barbatii, indiferent de relatia pe care o ai cu ei, reactioneaza fix la fel in cazurile de genul asta. Absolut toti. Unul n-am vazut sa nu faca asta.

Deja Georgel se simtea undeva pe culmi, numai ca tot nu obtinuse fructul ala „interzis”. Asa ca, pentru a isi gadila orgoliul in continuare (v-am spus vreodata ca de la periat devii addicted?) a transformat marul in struguri acri, in fata Pupilului, care ii era „prieten” si „sustinator”. „Nu, mie nu-mi pasa de ea, in schimb in fiecare zi discut de subiectul asta”. Eu si Pupilul eram in continuare „certati”.

Si l-as fi lasat, pentru ca  la un moment dat i-ar fi trecut usor, de la sine, si ar fi ramas cu impresia ca el este ok, pe culmi, si eu am fost aia care s-a luat aiurea. Intre timp ma descotorosisem si eu de dracii mei si mi se facuse mila de el.

Numai ca aseara aveam chef de misto. Ma plictiseam, in pauza de tigara dintre „munci”. Pupilul era la mine, imi tinea de urat de ceva vreme. Fiecare isi facea treaba pe cate un comp. La un moment dat imi citeaza din ce scria Georgel pe mess.  Zait pagadi, mami! Uite si omul potrivit de facut misto. Numa’ ca omul a ajuns iar la subiectul care-i manca zilele: eu. Si aici a inceput sa faca pe masculul feroce. Ca „ma, i-am vazut poze de acum 5 ani si arata nasol”, ca „nici nu e asa de inteligenta pe cat se crede, maxim la nivelul meu”, ca „strugurii sunt prea acri”, etc. Daca va gandeati ca m-am suparat la asta, nu. Doar asta era imaginea pe care i-o indusesem eu, nu? Ma amuza. Si va spun imediat si de ce: omul e un tipar clasic: venit dintr-un orasel, cu mentalitatea specifica de orasel, care plange dupa o relatie purtata un an pe messenger, undeva la venerabila varsta la care incepe sa-ti apara par alb prin locuri invizibile (aka vreo 28 de ani), care n-a realizat nimic constructiv de cand e in Iasi, fara prieteni prea multi si prea buni (de aceea a cazut atat de usor in momeala Pupilului), care incearca sa isi ignore sentimentul de ratare pe cat mai mult cu putinta, fara inteligenta superioara. Un mediocru clasic, ce mai. Acum intelegeti de ce mi se parea mie funny sa-l vad cum incearca sa faca pe istetul si pe macho-man-ul?

Foc mi-am luat cand, in exaltarea lui de catel laudat prea mult, s-a legat de un subiect care-l depaseste. Si aici am improvizat planul si i-am dat sutul in fund necesar ca sa treaca inapoi la prima treapta a scarii, acolo unde ii e locul. De fapt, chiar si postul asta, face parte din aceeasi parte de plan. Nimic nu e mai neplacut decat sa vezi ca doi oameni care ti-au ocupat mintea si timpul in ultima luna, n-au facut-o decat pentru amuzamentul propriu si te-au luat nasol de prost, nu?:) Pupilul se absolva de orice vina, eu am fost capul rautatilor aici.  El e un mic inocent pe care-l invat eu de rau, atat. Dar, nu-i asa Georgele, tu le stii pe toate, am stabilit asta deja, stiai ca de fapt, d3v isi cam bate Sfanta Papadie de mutra ta, tot timpul asta, nu?:) Nu simti inca efectul? Normal, inca ai orgoliul afectat si negarea e prima faza, pe bune, nu doar in cazul betiei. In 3 zile maxim, are sa apara frustrarea. Intr-o saptamana ai sa-ti repeti „Ce prost am fost”, pe masura ce ai sa-ti aduci aminte fazele si ai sa le intelegi pe baza textului astuia.

Concluzia? Desi  proverbele spun multe chestii bune, totusi, n-ai sa vezi niciodata un lup mancat de oaie. La fel, daca ai fost slab de inger pana la o varsta, desteptarea si puterea subita n-o sa apara niciodata ci au sa fie doar iluzii pe care ti le vor crea cei care vor sa profite de pe urma neatentiei tale. In cazul meu, recuperarea sufletelului si amuzamentul propriu. Cum poti sti cand sunt sincera si cand am un alt plan de neinteles in cap? Trebuie doar sa fii atent la amanuntele si ideile pe care le spun. Sa iesi putin din cutiuta si sa incerci sa intelegi ideile din punctul meu de vedere, un punct de vedere pe care trebuie sa-l descoperi intai, el nefiind atat de des intalnit incat sa fie stiut de oricine. Eu intotdeauna sunt sincera, doar cei care ma asculta sunt prea indoctrinati cu ideile lor arhicunoscute.

De ce imi place sa ma joc cu mintea oamenilor in asa fel incat sa ii umilesc? Din egoism. Imi hraneste ego-ul, imi mai aduce o mantie personalitatii la care lucrez de atatia ani. Insa ma joc cu pacatele lor. Intai le caut defectele primare si apoi, abia, imi adaptez „planurile” in functie de ele. Am bifat pe lista victimelor curvari, ingamfati, mincinosi, ipocriti, snobi, superiori si multe, multe altele. N-am gresit niciodata si sunt sigura de asta, pentru ca am verificat, de obicei. Sunt un lup moralist, pana la urma, care isi schimba blana de cate ori prinde ocazia sa apara pe catwalk.

Anunțuri

5 Responses to “Experimente si concluzii 6”


  1. 1 luvieere Ianuarie 23, 2011 la 5:54 pm

    „Am bifat pe lista victimelor curvari, ingamfati, mincinosi, ipocriti, snobi, superiori si multe, multe altele”… îmi aminteşti de filmul Se7en :)) Vrei şi tu să le pedepseşti păcatele, într-o formă mai puţin drastică decât în film?

  2. 2 d3v Ianuarie 24, 2011 la 2:10 am

    e un fel de a folosi, oarecum benevol, rautatea:P

  3. 3 luvieere Ianuarie 24, 2011 la 3:03 am

    Prin „oarecum benevol” vrei să spui că folosirea răutăţii are şi o latură pe care nu o poţi controla, care te domină în pofida propriei voinţe? 😀

  4. 4 d3vilbabe Ianuarie 24, 2011 la 5:22 am

    nu, ca rautatea oricum exista asa ca o canalizez spre scopuri relativ benevole dpdv al legionarului. ca nu cred ca ei considera asta benevol.


  1. 1 Preludiu | d3vilbabe Trackback pe Iulie 2, 2013 la 6:07 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: