Mda, cum sa nu?

Fast, cat inca mai am draci. Va ziceam p-aci, iarna trecuta, ca prefer sa ma tund/vopsesc/coafez singura. Azi am si exemplificarea motivului.

Asa, cadou de viitoarea mea zi, de 1 decembrie, de ce vreti voi, mi-am propus sa ma rasfat azi. Pentru ca merit.  Si mi-am facut planul de dimineata: cafea, dus, masca, dus iar, pensat, manichiura, mers la coafor. Porcarioare d-astea de-ale femeilor, care ne fac noua viata si tenul mai luminos. Mofturi.

Totul a mers perfect pana la partea cu coaforul. Ca sa intelegeti mai bine dramaticul situatiei si cum a putut una cu un foarfece sa imi strice toata ziua, sa va explic putin: cand am fost asta vara prin vizita, am gasit un hair-stylist cu un perete de diplome si co vreo 50 de cataloage din care stia sa faca orice coafura. Asa ca am profitat si mi-am facut coafura pe care mi-o doream. Ce-avea asa simpatic coafura asta? Un breton super kinky care cadea peste jumatate de fata, cu o forma speciala. Breton pe care, fara sa mint vreo secunda, l-am adorat. Se aranja perfect, avea personalitate, scotea ochii in evidenta, imi acoperea singurul defect(ce vrei, trebuie sa am si eu un d-asta) dadea un intreg aer de mister, ce mai, era creat pentru mine.

Numa’ ca, desi am incercat eu tot timpul sa-i pastrez linia, n-am putut sa ma impotrivesc prea mult naturii fara cursuri speciale. Asa ca acum arata mai mult a matura decat a piesa de arta, cum a fost el proiectat. Asa ca l-am pieptanat acasa juma’ de ora ca sa-si recapete forma initiala, sa vada aia exact ce vreau de la dansa. Cand m-am asezat pe scaun i-am zis ca vreau ezxact forma aia, doar ca mai scurt. A zis ca „Sigur ca da!”

Cu „Sigur ca da”-ul asta am ramas, ca bretonul n-a mai fost.  Cica „Nu vreau sa te mai vad cu bretonul ala in fata ca n-ai de ce sa-ti ascunzi fata”. Cand m-am uitat in oglinda, mai de aproape, ca stiti ca fara ochelari sunt ca o cartita in soare, sa mor cu cineva de gat, nu alta. Daca ea nu vrea sa ma vada cu breton in ochi, cine-s eu sa mai conteze si parerea mea?!

Drept urmare, cand am ajuns acasa aveam fix aceeasi coafura ca tzatza Geta de la 5. A trebuit sa mai stau eu, inca 2 ore, cu foarfeca in mana, sa-mi readuc bretonul la forma initiala. Desigur, nu ma pot compara cu o tanti hair-stylist cu un perete de diplome, da’ oricum arata mai bine decat ce-a facut matracuca cu gusturi demne de palatele tiganilor de la Zanea.

Data viitoare zic pas. Sau poate-mi recomandati voi vreun frizer fara puseuri de personalitate, prin sau pe langa Iasi. Ca nu de alta, da’ daca imi mai pierd o data linia bretonului cred ca starnesc ceea ce e descris in Biblie drept „Apocalipsa”. Exact, despre mine dupa ce m-am uitat in oglinda era vorba acolo.

Anunțuri

5 Responses to “Mda, cum sa nu?”


  1. 1 Tudor Noiembrie 30, 2010 la 10:30 pm

    Da niste poze cu before and after nu ne arati ?

  2. 2 Nefraim Decembrie 1, 2010 la 12:25 am

    zii doamne fereste si da cu tamaie, ca daca pune poze e grav 😐

  3. 4 Tudor Decembrie 1, 2010 la 11:55 am

    Haidi ca nu poate fi grav cand aud de breton cu personalitate. Pics pics pics :))

  4. 5 d3vilbabe Decembrie 1, 2010 la 7:02 pm

    Tensiunea= intensitatea x rezistenta spunea un mare ganditor contemporan :)))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: